Acest text se adresează în special celor care sunt uimiți de faptul că prietenii, colegii, conaționalii lor susțin politicieni „extremiști”. Voi încerca să dau o explicație cât se poate de scurtă, dar mai întâi trebuie făcute două clarificări.
Prima clarificare.
Politicienii, jurnaliștii și ONG-iștii au aruncat în stânga și în dreapta termenul „extremist” fără să ofere o definiție clară a acestui termen și fără să traseze o legătură evidentă între ceea ce ei consideră „extremism” și daunele reale pe care poporul român le suferă în ziua de astăzi. Termenul „extremist” este folosit împotriva adversarilor strict ca armă retorică. Corespondența termenului cu realitatea este, în cel mai bun caz, rară și superficială.
A doua clarificare (și probabil cea mai importantă). Dacă vedeți ultimii șase ani ca un șir de evenimente deconectate, vag relaționate, dar, pe de altă parte, vedeți un numitor comun al acestor ani în existența „politicienilor extremiști”, nu aveți cum să înțelegeți de ce am ajuns în situația curentă.
Din 2020 încoace ne aflăm într-un continuum politic fără precedent, probabil de la Revoluția Franceză în termeni istorici.
Anul 2020 a fost un șoc pentru mulți, dar din două motive total diferite.
Unii au fost șocați de spaima pandemiei. Alții au fost șocați de politicieni și de stat în care s-a trezit un spectru al tiraniei pe care toți îl credeam, dacă nu mort, măcar în moarte clinică.
Prima scindare aici s-a produs: între cei cărora le era mai frică de boală sau moarte decât de un stat totalitar și cei cărora le era mai frică de statul totalitar decât de boală sau moarte. Nu intru acum în detalii, dar cert e că aici a fost revelată o separație fundamentală care exista deja în mentalul celor două categorii înainte de 2020.
Bun. Din 2020 începe, așadar, o serie de evenimente:
1. Statul închide și deschide arbitrar și selectiv economia timp de doi ani.
2. Simultan, statul impune măsuri draconice a căror justificare științifică a fost, de fapt, inexistentă.
3. În același timp, statul investește bani publici în propagandă și contribuie la climatul de dezbinare a populației între cei mascați sau vaccinați și cei nemascați și nevaccinați.
4. Închiderea economiei cauzează inflație care se face simțită la începutul anului 2022, când președintele de atunci, Klaus Iohannis, a mințit senin, atribuind inflația războiului din Ucraina.
5. Crezând că s-a revenit la vechiul modus operandi, noul guvern PSD-PNL trece la vechile metehne, acordarea de pomeni electorale, ignorând situația critică în care România era deja din acea perioadă.
6. În paralel, USR-ul, cu concursul celorlalte partide de la guvernare, împinge agresiv adoptarea pilonilor din PNRR care au lovit, printre altele, în microîntreprinderi.
7. Microîntreprinderile sunt efectiv puse pe butuci. Micro-urile care plăteau taxe totale de 6-8% ajung astăzi, în 2026, să plătească ~40%. Pentru cine nu e clar încă: sute de mii de oameni cu microîntreprinderi dau acum aproape jumătate din munca lor către un stat care nu este nici măcar în stare să-și îndeplinească adecvat funcțiile de bază, cum ar fi apărarea teritoriului de drone rătăcite, așa cum am văzut în ultimele luni.
8. Inițial ni s-a spus că prin PNRR vom primi bani „gratis” ca să ne refacem economia păgubită în pandemie. Nu ni s-a spus că pentru asta va trebui să ne distrugem microîntreprinderile. Nu ni s-a spus că pentru asta va trebui să ne renunțăm la surse de energie. Nu ni s-a spus că după ce am fost păgubiți de măsurile impuse de guverne în pandemie, compensația pentru pagubele noastre va veni cu condiția suportării altor pagube.
9. În tot acest timp, aceiași politicieni, gazetari și ONG-iști au intoxicat discursul public și au asmuțit oamenii unii împotriva altora pe criterii de opinie față de măsurile de pandemie, față de războiul din Ucraina, față de cine este ales președinte în America ș.a.m.d.
Rezumând, această tripletă toxică a sărăcit și demonizat mai mult de jumătate din populația României.
10. Alegerile prezidențiale din 2024 au fost anulate sub un pretext pentru care nici până în ziua de astăzi statul nu a făcut publice probe credibile.
Acest segment semnificativ al populației nu include, așa cum o spun unii elitiști cu dispreț slab disimulat, numai „România profundă”. Nu. Include ȘI România profundă. Include și medici, ingineri, piloți, oameni care lucrează în finanțe la Londra.
Include prieteni și colegi de-ai voștri pe care i-ați respins, marginalizat și ridiculizat pentru că nu gândeau ca voi și, în loc să-i ascultați pe ei ca să înțelegeți ce-i doare, ați preferat să ascultați ce vă zic propagandiștii semidocți și politicienii PNL-USR-PSD-UDMR.
Pentru orice om cu bun simț, majoritatea, dacă nu toate măsurile politice cu impact major din ultimii șase ani, sunt complet absurde, păguboase și tiranice.
Iar oamenii de bun simț nu votează măsuri absurde și politicienii care le propun. Iar când sunt confruntați cu opțiuni absurde, oamenii se orientează spre oricine propune politici chiar și marginal mai puțin absurde.
Până în ziua de astăzi, cei care vă vorbesc de politicieni extremiști nu au fost nici măcar în stare să dea o definiție a termenului „extremist”, darămite să-și probeze acuzațiile de „extremism”.
Pentru că nu este nimic extrem să vrei să trăiești liber într-un climat civilizat, neatins de ura diseminată prin propaganda politicienilor, gazetarilor și ONG-iștilor.
Nu este extremism să vrei să te bucuri de roadele muncii tale și să-ți poți face planuri de viitor fără teama că următorul guvern îți va distruge munca de o viață.
