Lecția Ungariei

Se spune că e mai bine să veți din greșelile altora decât să pierzi timpul învățând din greșelile proprii. Rezultatul alegerilor parlamentare din Ungaria de ieri 12 aprilie 2026 ar trebui să fie o lecție istorică pentru orice mișcare politică naționalistă. Și voi începe cu concluzia, că dacă nu lucrezi la ”ridicarea nivelului ideologic al poporului”, cum spuneau comuniștii, riști să te trezești că muncești și construiești o țară pentru un popor care nu o mai merită, nu înțelege eforturile depuse și nu le mai apreciază.

Ce s-a întâmplat cu Ungaria este lecție de manual politic din multe privințe.

În 2010 partidul Fidesz câștiga alegerile după o creștere organică, de pe o platformă de ONG-uri cu politicieni tineri, care puneau interesele Ungariei mai presus de cele europene. Desigur, am fi naivi să credem că au ajuns la putere doar cu fluturări de steaguri, mitinguri și discursuri patriotarde, cum ar putea crede unii de pe la noi. În anii 90, Fidesz a avut o rețea de ONG-uri finanțate de Open Society a lui Soroș și inclusiv Victor Orban a fost bursier Soroș cu o bursă de un an, la Oxford (de unde și engleza lui decentă).

Însă lucrurile s-au schimbat de prin 2000 încolo, când naționaliștii maghiari au realizat care este direcția în care erau împinși de neo-marxismul cultural globalist și au refuzat să se mai alinieze cu direcția ”pro-europeană”. Asta se petrecea în timpul guvernării Fidesz, din perioada 1998–2002 când aceștia schimbă direcția impusă de centrala Soroș și ca urmare, pierd guvernarea în 2002, chiar dacă rămân în Parlament.

Perioada 2003-2010 este una de re-construcție, cu consolidarea unor contacte intense la nivel politic, în special cu Rusia. Chiar dacă nu există dovezi directe, un rol hotărâtor în finanțarea rețelei de ONG-uri care a impus în 2010 Fidezs a fost Rusia. În mai 2002, la momentul la care Orban pierdea alegerile, acesta lansa apăsat, precum Churchill (cu al său celebru ”we shall prevail”) aceeași frază spusă și aseară, la anunțul pierderii alegerilor: „Nu vom renunța!”

Cum a revenit Fidesz la putere în 2010, după eșecul din mai 2002? Au dezvoltat o rețea de ONG-uri sub titulatura Polgári Körök (Mișcarea Cercurilor Civice) prin intermediul căreia au creat mii de cercuri civice locale (peste 10.000–12.000 de cercuri în toată țara la apogeu). Această ”mișcare” constituia o veritabilă ”armată civilă” de partid, cu ierarhii de tip militar, și era responsabilă de organizarea de evenimente, demonstrații, dezbateri, acțiuni de caritate, mobilizare electorală pe plan local.

O altă structură ONG-istă, fondată personal de Orban, se numea Szövetség a Nemzetért Polgári Kör (Alianța pentru Națiune a Cercurilor Civice, un soi de organizație-umbrelă pentru zeci de organizații patriotice, religioase, de familie, de femei și tineret, cu activitate de tip centralizat, la nivel național.

Un rol ideologic important, ce a păstrat coeziunea și unitatea de viziune politică a acestor ONG-uri, l-a avut și îl are în continuare Századvég Politikai Iskola Alapítvány – fundația de formare a cadrelor Fidesz, care chiar dacă în anii 90 avea finanțări de la Soroș, după 2002 a cunoscut finanțări generoase de la oameni de afaceri maghiari sau germani, care aveau conexiuni cu Gazprom.

Dacă în 1998 Fidesz câștia alegerile în alianță electorală cu MDF (socialiștii maghiari)cu un scor modest, 148 de mandate din 386 (38,3% din total), în 2010 Fidesz câștiga 263 de mandate din 386 (peste 68%) ca urmare a creșterii educației identitare realizate în teritoriu prin rețeaua de ONG-uri afiliate.

O primă lecție valoroasă ce trebuie învățată de aici este că nu alianțele politice aduc voturile ci munca de educație și organizare a electoratului, în teritoriu. Cu alte cuvinte, activitatea unui partid nu trebuie să se limiteze doar la discursurile de opoziție ci trebuie să fie o muncă continuă, de zi cu zi, în teritoriu, pentru educarea și ajutorarea oamenilor, prin programe dezvoltate de organizații civice și politice locale, lucru care la noi la români nu l-a făcut și nu îl face nimeni. Dar poate că după acest articol, unii or să se trezească…

Apoi au urmat 16 ani grei pentru Ungaria lui Orban. Din 2010 până în 2026, Fidesz a realizat miracolul economic al Ungariei de azi, și tot n-a fost de ajuns…

Guvernările socialiste din perioada 2003-2009 au îndatorat Ungaria la un nivel record. În 2009 (criza bulei imobiliare) Ungaria avea o datorie publică de 78,2% din PIB. În doar un an, în 2010 aceasta crescuse la 81,3% din PIB. La sfârșitul anului 2025, guvernarea lui Victor Orban reușise să reducă datoria publică la un sectaculos  74,6% din PIB iar asta în condițiile în care Ungaria a plătit integral datoria către FMI (IMF) și a finalizat rambursarea împrumutului către Comisia Europeană (parte din pachetul de asistență din 2008). CU alte cuvinte, ungurii au reușit să crească economic plătind aproximativ 20 de miliarde datorie publică făcută de guvernele socialiste anterioare! Și tot n-a fost de ajuns pentru alegători!

În prezent, datoria publică a Ungariei este deținută în proporție de  70-75% din total de creditori interni (bănci și companii maghiare) cu dobânzi mult mai mici decât cele plătite de România către creditorii internaționali. Nu mai trebuie să demonstrez faptul că, datoria și dobânzile fiind deținute de creditori interni, profitul rămâne în țară și ajută la creșterea economică organică a Ungariei, spre deosebire de România, care își îmbogățește creditorii externi în detrimentul firmelor românești.

Orban a reușit toate astea pe fondul unei lipse aproape totale de resurse naturale a țării (spre deosebire de România care are resurse din plin), cu o populație cu natalitate în declin și cu un boicot aproape total din partea organismelor europene, care au redus la maxim fondurile structurale europene alocate Ungariei!

Și totuși, ungurii nu au apreciat toate aceste performanțe!

Pentru a menține acest nivel, Orban nu a pus taxele lui Bolojan și nici nu a supra-impozitat diferitele categorii de producători. A dus o politică inteligentă la nivel internațional, dublată de o organizare care punea pe primul loc Ungaria și cetățenii ei. Astăzi, în Ungaria o mașină cu motor de 3500 cc are impozitul și asigurarea pe un an de 22.000 de forinți, adică 300 lei. Spre deosebire, în România, o mașină similară plătește cam 4000 de lei impozitul și încă 2000 lei asigurarea.

În mod ironic, Fidesz a pierdut alegerile cam cu același scor cu care au pierdut alegerile socialiștii în 2010, iar partidul lui Magyar a câștigat cu același scor cu care Fidesz câștigase în 2010 (aproximativ 53% din voturi).

Și totuși, Orban a cedat partida, elegant, pentru că a realizat că maghiarii au atins un anumit nivel de saturație, voiau ”altceva” după 16 ani de Orban.

Iată discursul său de ieri, la aflarea rezultatelor:

„Bună seara tuturor, dragi prieteni!

Rezultatul alegerilor, deși încă nu este complet, este clar și ușor de înțeles.

Pentru noi, rezultatul este dureros, dar fără echivoc.

Responsabilitatea și posibilitatea de a guverna nu ne-au fost încredințate nouă.L-am felicitat pe liderul partidului câștigător.

Vouă, vouă tuturor vă mulțumesc pentru munca uriașă. Niciodată nu am lucrat atât de mulți și niciodată atât de mult într-o singură campanie electorală. Se vede și rezultatul, pentru că am reușit să adunăm 2,5 milioane de voturi. 2,5 milioane de oameni au avut încredere în noi și astăzi.Le mulțumesc și maghiarilor de dincolo de granițe pentru sprijin. Le transmitem că pe noi se pot baza și în viitor.

Dragi prieteni!

Noi nu renunțăm! Noi nu vom renunța niciodată!

Vom continua munca și vom sluji națiunea maghiară și patria noastră – de acum înainte, și din opoziție.

Mulțumesc tuturor!”

Este de așteptat ca noul guvern maghiar să mențină iluzia unei stabilități economice în mijlocul unei Europe care se scufundă sub valul de scumpiri, ”recuperând” nivelul de îndatorare către FMI și ceilalți creditori internaționali, cu prețul primirii emigranților alocați de UE și al adoptării noilor măsuri sinucigașe economice și identitare, impuse de soroșismul european.

Aceste pomeni europene nu se vor simți în rândul populației, căci prețurile vor crește rapid, aliniindu-se la cele europene în momentul în care Putin le va vinde ungurilor energie la prețul la care le vinde și celorlalți europeni.

În ultimele zile de campanie, Orban a reproșat SUA că l-a ”trădat” deoarece foarte mulți bani intrați în campania opozantului său Peter Magyar au venit pe linie de finanțări USAID. Probabil că trump, în ciuda prieteniei afișate față de Orban, nu i-a putut ierta prietenia acestuia cu Xi și Putin și nici investițiile acestora în Ungaria, căci parteneriatul maghiaro-american negociat cu pompă la Mar-e-lago acum 2 ani a rămas la nivel declarativ.

Personal, cred că Orban a făcut o mișcare genială. A cedat conducerea la momentul oportun, înainte ca întreaga lume să intre în malaxorul nebuniei crizei globale. Dacă ar fi păstrat guvernarea, ar fi fost forțat să ia măsuri nepopulare care l-ar fi debarcat urât, la câți dușmani și-a făcut în Europa și la Kiev. Așa, stă pe bară un an și pregătește anticipatele, iar electoratul nerecunoscător va învăța lecția aspră a umilinței și va realiza ce-au avut și ce-au pierdut, astfel încât pe viitor, să nu se mai lase sedus atât de ușor de vocile de sirenă ale demagogilor mondialiști.