Imbecilizarea speciei, trecerea la idioțenie

Acest articol este o traducere a articolului scris de Teresita Dussart, pentru publicația FranceSoir, publicat la data de 26 iulie 2022

Toate studiile psihometrice din lume arată o scădere a coeficientului intelectual din 2000.

 Dintre toate amenințările existențiale, una lipsește din toate agendele. Și totuși determină viitorul speciei noastre. Acesta este declinul general al coeficientului intelectual (IQ). De el depinde viitorul științei, al culturii, al capacității de a înțelege lumea. Consensul asupra acestui declin este acum fără echivoc. Toate studiile psihometrice din lume arată o scădere a coeficientului intelectual începând cu anul 2000.

Cu cât este mai mare nivelul IQ-ului național, cu atât este mai mare scăderea. În afară de studiile psihometrice, acest lucru demonstrează și empirismul. Un adolescent de 14 ani înțelege în medie ce ar fi înțeles un copil de 10 ani născut înainte de 1975. Unul dintre simptomele acestei regresii este pierderea vocabularului, semnalată de numeroase studii începând cu 2017.

Informații despre filmul idiocrației (Mike Judge, 2007) constituie din acest punct de vedere o pildă profetică. Scenariul spune povestea unui cuplu care înregistrează un IQ remarcabil de 130 fiecare, care așteaptă să se reproducă până când își vor atinge toate obiectivele profesionale și materiale. Acum nu este niciodată momentul. Până în ziua în care se hotărăsc în cele din urmă să facă pasul. Dar apoi trebuie să înfrunte ceasul biologic al unuia și resemnarea libidoului celuilalt. Ingineria asistată a fertilităţii vine prea târziu pentru ei. În acest timp, cazurile sociale se reproduc exponențial și ajung să conformeze o combinație de defecte ereditare. Toate inapte să rezolve cele mai elementare întrebări pentru supraviețuirea speciei, cum ar fi gestionarea colectării reziduurilor. În această societate idiotizată, obezitatea a devenit norma, oameni care beau numai băuturi dulci. Statul nu poate rezolva probleme simple, cum ar fi irigarea terenurilor sau gestionarea deșeurilor. Pornografia se clasează ca o cultură, iar locurile de sex rapid preiau locurile de fast-food. Elitele sunt formate din contra-elite. Un pic ca în sistemul școlar actual, unde fruntașii clasei sunt percepuți ca învinși. Deciziile politice sunt toate mai fatale și mai contraproductive unele decât altele. Un pic ca în sistemul școlar actual, unde fruntașii clasei sunt percepuți ca învinși.

Coincidențele cu realitatea noastră sunt tulburătoare, deși hiperfertilitatea săracilor este un clișeu al secolului XX. Scăderea fertilităţii în ţările bogate afectează acum toate clasele sociale. La aceasta, trebuie adăugat că clasele socio-economice sunt doar parțial corelate cu nivelul socio-academic. Însă asocierea sărăcie-fertilitate se bazează pe un izvor antropologic care și-a avut rațiunea de a fi. Într-o familie săracă și/sau tradițională, resursa principală este umană, ca sursă de muncă, de putere, de identitate. Acesta este încă cazul în multe țări emergente, chiar dacă scăderea fertilităţii se observă peste tot.

Unii specialiști apropiati tezelor eugenice califică drept fertilitate disgenică hiper reproducerea dintre „săraci”. Cu toate acestea, existența unui marker al diferenței genotipice (inteligența moștenită) nu a fost demonstrată definitiv. Pe de altă parte, inteligența fenotipică sau inteligența dobândită este măsurabilă. Și este cea care a explodat cu îmbunătățirile notabile ale calității vieții, începând de la revoluția industrială.

Acest salt calitativ în sapiens se datorează efectului Flynn, numit după economistul neozeelandez James Flynn. Este o creștere continuă a coeficientului intelectual datorită conjuncției securității alimentare, accesului la educație și, în general, a unui climat propice dezvoltării cognitive. Intrarea în secolul 21 marchează un regres pentru dezvoltarea inteligenței umane. În Danemarca, unde IQ-ul conscrișilor este înregistrat din 1959, s-a observat că între 1959 și 1989 a crescut cu 3 puncte pe deceniu. Cu toate acestea, între 1989 și 1998, același IQ a marcat o primă regresie, înjumătățindu-și practic progresia la +1,6 puncte. Din 1998, declinul este de -2,7 pe deceniu. Acest studiu și altele converg asupra faptului că efectul Flynn este defalcat.

Imbecilizarea ar fi multifactorială. Rolul perturbatorilor endocrinologici produce efecte neurologice. Este dovedit. Masivul metalelor grele din alimente, inclusiv alimentele organice, aerul respirat provoacă boli ale creierului. Ar exista și în societățile bogate, matrice de conduită instalate, precum întârzierea intrării în viața adultă prin dispariția ritului de trecere și o serie întreagă de prescripții psihologizante constând în prelungirea timpului „copilăriei”. Pe scurt, o întreagă formă de educație orientată spre regresie producând o formă structurală de întârziere la maturizare, și deci intelectuală.

Și apoi există coincidența declinului inteligenței umane concomitent cu transferul abilităților sale către inteligența mașinii. Izolarea oamenilor în 2020 va fi marcat deconfinarea inteligenței artificiale. Ceea ce mai rămăsese din operațiile mentale încă în sarcina oamenilor i-au fost luate. O funcție printre altele, fundamentală, spațializarea este moartă. GPS-ul „oprește anumite părți ale creierului”, descrie un studiu al Colegiului Universității din Londra (UCL) publicat de Nature Communications pe 21 martie 2017. Expertul în tehnologia informației Nicholas Carr susține că enumeră în cartea sa „ tot ce vă face internetul creierului ”. ” ( The Shallows: ce face internetul creierului nostru, Norton & Company Publishing, 2020). La aceasta trebuie adăugat efectul hipnotic al instrumentelor care creează dependență precum canalele de streaming , confuzia dintre ficțiune și realitate, scăderea capacității de concentrare în lectură etc. Ar fi foarte ingenios să ne gândim că toate acestea nu provoacă cicatrici evolutive.

În fața unei astfel de bătăi a creierului uman, școala ar trebui să fie o fortăreață. Dar asta fără a conta pe impunerea a doi ani de dezertare școlară sau semi-dezertare din cauza închisorii. S-ar fi sperat ca copiii din țările emergente, mai puțin expuși la consumul de instrumente tehnologice, să reprezinte un rezervor de creiere nedeteriorate. Dar politica de sărăcire a trecut prin asta. În februarie 2021, un raport al Băncii Mondiale a diagnosticat: „ Criza covid exacerbează creșterea prețului alimentației pentru cele mai sărace populații din lume ”. ” Pe parcursul anului trecut, Covid-19 a dezarmat securitatea economică, de sănătate și alimentară, împingând 150 de milioane de oameni în sărăcia extremă . Prin Covid-19, trebuie să înțelegem nu virusul ca atare, ci măsurile iresponsabile ale cărora a servit drept pretext pentru implementare.

Cu o lună mai devreme, un raport al aceleiași organizații a cuantificat costul abandonului școlar ca pondere din PIB pentru țările sărace. Raport, care nu a prosperat mai mult din punct de vedere al conștientizării: „ Din cauza proceselor de învățare și a creșterii abandonului școlar, această generație de elevi va pierde un miliard de euro din venituri, mai mult sau mai puțin 10% din PIB-ul global, iar țările vor scădea, fără posibilitatea de a ajunge din urmă, în ceea ce privește obiectivul lor de reducere a sărăciei de învățare, cu riscul de a crește potențial sărăcia cu 63%. „. Learning Poverty este un instrument statistic dezvoltat de UNESCO pentru a măsura nivelurile de analfabetism în țările cu venituri medii și mici. Și veștile nu sunt bune. Carlos Felipe Jaramillo, vicepreședintele Băncii Mondiale pentru America Latină, a estimat pe 3 iunie trecut că criza educațională din America Latină este fără precedent: următoarea generație „ va fi mai puțin productivă și va avea mai puține oportunități ”. În medie, în America Latină, copiii au pierdut 1,8 ani de școală, potrivit Unesco. În unele țări precum Panama, unde școala a fost închisă din martie 2020 până în 2022, peste 20% dintre elevi au abandonat definitiv băncile. Adică sute de milioane de noi săraci, cu un efect epigenetic ca bonus.

Himerele ultimelor două decenii se caracterizează mai ales prin negarea maleabilității evolutive a speciei umane, ca pentru orice altă specie animală. De exemplu, hormonii sunt administrați în mod legal copiilor puberanți sau prepuberi pentru a normaliza posibila disforie de gen într-un context în care efectele cauzate de perturbatorii endocrinologici fac obiectul literaturii științifice abundente. În același spirit, cufundați în ideea că identitatea este legată de percepția de sine, este imposibil să ne punem întrebarea despre rolul acestor perturbatori endocrinologici în care suntem cufundați de zeci de ani, confruntați cu creșterea sindromului de indiferențiere sexuală.

La toți acești factori se adaugă normalizarea consumului de canabis. Cu toate acestea, toate studiile asupra tetrahidrocannabinolului (THC) arată leziuni ireversibile ale creierului, pe lângă promovarea anumitor boli psihiatrice, inclusiv schizofrenia. Legalizarea sa și campania de legitimare socială care o însoțește sunt cu atât mai îngrijorătoare.

Această asociere a prostiei și prostiei este semnul idiocrației, cruzimii și răutății care nu suferă nicio sancțiune morală. Dimpotriva. Sunt încurajați. Un pic ca acele videoclipuri de amatori care circulă pe rețelele de socializare în care adolescenții își bat unul dintre colegii de clasă, și departe de a se rușina de actul laș, îl postează pe rețelele lor de socializare. Cultura cancel , umilirea gânditorilor divergenți, este de același ordin al violenței.

Cetățenia se mișcă într-un univers de semnificanți foarte săraci, care îi afectează strict funcția de excitare a plăcerii. De exemplu, în Liban în 2019, înainte de izolare, milioane de tineri au ieșit în stradă pentru a protesta împotriva guvernului, deoarece statul dorea să impună o plată de 20 de cenți pentru utilizarea WhatsApp. Niciodată în istoria corupției Libanului nu au avut loc asemenea demonstrații.

Semnificantul și cuvintele pentru a o spune. În Spania, în 2019, premiul național de la Ministerul Culturii și Sportului a fost acordat unei autoare, Cristina Morales, pentru cartea ei Easy Reading . În Occident, principalele ziare au optat, încă din anii 90, pentru scrierea în „easy”. Fără cuvinte „complicate”, nuanța este considerată bombastică. Realitatea nu vine cu gri. Complexitatea lumii cedează unei narațiuni instalate. Propozițiile scurte sunt obligatorii. Este domnia demagogiei intelectuale.

Imbecilizarea este o amenințare la adresa democrației. Instalarea sofismului este deja observabilă în managementul crizelor, crize în sine create de un personal politic de o calitate dezastruoasă. Până în 2050, coeficientul intelectual mediu global se va întoarce în jurul valorii de 80. Nu va fi necesar să așteptăm, ca în filmul lui Mike Judge Idiocracy , anul 2505 pentru a face din această ficțiune științifico-fantastică o realitate. Transmis în secolul al XX-lea, IQ-ul 80 ar fi o formă ușoară de retard mintal. Un scenariu pe care nici Darwin, nici Alexis de Tocqueville nu l-ar fi putut prevedea.