pronunþatã în cauza Iordachi c. Moldova (textul este disponibil în limba românã la http://hudoc.echr.coe.int/eng?i=001-112676). Pentru cine nu are chef sã citeascã prea mult, fac eu un rezumat. Curtea a fost chematã sã se pronunþe asupra compatibilitãþii între procedura internã de ascultare a telefoanelor ºi Convenþia europeanã a drepturilor omului. Curtea a constatat cã, aºa la prima vedere, legislaþia Moldovei cuprindea suficient de multe garanþii contra arbitrariului. Trecând însã mai departe, Curtea a constatat cã afarã-i vopsit gardu’ ºi-nãuntru-i leopardu’. Subliniind numãrul uriaº de cereri de interceptare a telefoanelor formulate vreme de vreo trei ani, dar mai ales faptul cã peste 97% din acestea au fost admise, Curtea a constatat cã sistemul de protecþie a dreptului la viaþã privatã ºi la inviolabilitatea corespondenþei a eºuat, în ciuda unor prevederi legale care la prima vedere par sã fie suficiente. În fapt, instanþa europeanã a constatat cã judecãtorii interni au admis aproape automat orice solicitare a parchetelor, ceea ce indicã, în realitate, lipsa oricãrei garanþii contra arbitrariului. Dupã ce am citit acea hotãrâre, am devenit curios. Ceva din modul în care se desfãºoarã procesele penale, în care orice cerere a procurorului este admisã, iar cererile apãrãrii sunt temeinic analizate, îmi spunea în urechea interioarã cã nu stãm mai bine ca moldovenii. Oricum, m-am decis sã verific aplecarea judecãtorului român spre protejarea drepturilor noastre fundamentale ºi am trimis câte o solicitare cãtre toate instanþele din þarã, pentru a mi se comunica în temeiul legii privind informaþiile de interes public numãrul solicitãrilor de autorizare a interceptãrilor telefoanelor în perioada 2010 – septembrie 2015, numãrul celor admise ºi numãrul celor respinse. O fost greu… ICCJ nu a rãspuns iniþial pe motiv cã trebuie sã îmi justific interesul. La a doua încercare o rãspuns. Unele instanþe m-au minþit în faþã cã cicã nu au astfel de date. Dupã plângerile administrative, unele ºi-au amintit cã le au ºi le-au trimis. Altele nu. Alte instanþe mi-au spus cã nu sunt informaþii de interes public sau cã nu pot sã îmi dea datele pentru cã demascã identitatea pãrþilor. Cel mai celebru nume de pe listã, onor Tribunalul Cluj. O sã le dau în judecatã pe toate care nu or rãspuns niciodatã sau pe cele care refuzã sã dea datele. CSM-ul mi-o rãspuns foarte operativ ºi mi-a furnizat date care nu au cum sã fie corecte. Le-am rãspuns cã mã mint, din culpã sau cu intenþie, ºi nu am mai primit nimic dupã aia. Pe scurt, încã nu am toate datele, dar am mare parte din ele. Am datele de la 173 de judecãtorii din cele 176 existente, datele de 40 de tribunale din cele 42 existente, datele de la toate cele 15 curþi de apel, de la toate instanþele militare ºi de la ICCJ. Suficient pentru concluzii. ªi pentru a-i acuza de lipsã de tranparenþã pe cei de la cele 5 instanþe care refuzã sã dea datele. ªi acum, sã vedem de ce bunicuþa are urechile atât de lungi:

  • În total s-a cerut autorizarea interceptãrii telefoanelor de 109,946 ori în cei aproape 5 ani care au fãcut obiect al solicitãrii. Din ele, au fost admise 102,729 cereri. Pentru cine nu ºtie pe o cerere, de regulã, figureazã mai multe persoane, rar se întâmplã sã fie doar unul singur vizat de o cerere. Estimez cã, în medie, e vorba de minim 3 persoane pe cerere, ceea ce înseamnã cã în aºtia 4 ani ºi ceva bunicuþa a ascultat, cu acte în regulã, vreo 300.000 de oameni. Naþie de infractori, ce sã faci…
  • ICCJ a admis 4522 cereri din 4523 ºi a respins doar una. Una. Probabil cã cel vizat o fi fost mort, atfel nu îmi explic. Net peste moldoveni, care erau cu procentele pe la 97% la curtea lor supremã. Noi, la 99,98%. Not bad, mãcar i-am spart pe ãºtia de peste Prut! Precizez cã solicitarea mea nu a vizat interceptãrile pe legea siguranþei naþionale.
  • Avem 6 curþi de apel care le-au admis pe toate, bifând un neverosimil 100%. Curþile de Apel din Cluj, Bucureºti, Iaºi, Timiºoara, Oradea ºi Piteºti. Bravo! Aº spune la mai mare, dar nu se poate…
  • În total sunt 61 de instanþe care au admis tot. Recordul e la Tribunalul Galaþi, care din aproape 3000 de cereri nu a gãsit niciuna în neregulã. Am un feeling cã dupã ce câºtig la instanþã, o sã le ia faþa ãstora cei de la Tribunalul Cluj, cã îndârjirea cu care refuzã publicarea datelor poate fi justificatã numai de ruºine.
  • Singurele instanþe unde se pare cã judecãtorii chiar examineazã astfel de cereri ºi le admit numai pe cele care or fi ok sunt instanþele militare (bravo, chiar nu mã aºteptam), Judecãtoria Piteºti, Judecãtoria sector 5, Curtea de Apel Galaþi pentru a le enumera pe ele care au un numãr semnificativ de cereri. Un caz special este cel al Tribunalului Suceava care a respins 39% din cererile formulate, dar are totuºi un numãr uriaº de cereri admise, peste 5700.
  • Pe mine m-a ºocat ºi numãrul fantastic de mare de cereri care se adreseazã Judecãtoriilor. Þinând cont de competenþa acestor instanþe, mã tot întreb pentru ce Dzeu de fapte s-o cerut interceptarea de 2200 de ori la Judecãtoria Constanþa sau de 1500 ori la Judecãtoria Ploieºti. Dã-o, frate, dracu’ dacã cerem ºi primim interceptãri pentru furt sau înºelãciune… Ca sã dau alt exemplu, mã tot întreb pe cine o fi ascultat procurorii de la Parchetul de pe lângã Judecãtoria Sãveni în 259 de dosare? Pe cine? Existã 250 de dosare la acel parchet? Mã tot întreb… Oricum, jumate minim din cititori or intrat pe google sã vadã unde e Sãveniul.
Mai sunt concluzii, dar fiecare le trage pentru el. Eu încep sã gândesc din ce în ce mai abitir la Canada, Australia sau, de ce nu, Congo. PS. Datele pe care le-am primit sunt disponibile la www.raduchirita.ro/interceptari.pdf Comentariu rapcea.ro: materialul de mai sus a fost preluat (fãrã citarea sursei, în dulcele stil misan) de pe blogul colegului avocat Radu Chiriþã ºi de cãtre yogaesoteric. Am ales sã îl preiau ºi eu – ci citarea sursei ºi urmãtoarele completãri pe care le consider necesare ca practician în materia dreptului penal, care cunoaºte “bucãtãria” Parchetelor. Îndrãznesc sã afirm cã cele 300.000 de persoane ascultate nu reprezintã decât o micã parte din numãrul real de persoane puse sub supraveghere. În realitate, majoritatea procurorilor se prevaleazã de o portiþã legalã lãsatã de dna procuror-avocat Alina Bica (de pe vremea când tãia ºi spânzura în comisia de redactare a codurilor). Este vorba de prevederile art. 141 Cod Procedurã Penalã ce prevãd cã, prin excepþie, ºi procurorul poate dispune mãsura supravegherii tehnice, cu confirmarea ulterioarã (în 24 de ore) a mãsurii de cãtre un judecãtor:Art. 141 – Autorizarea unor masuri de supraveghere tehnica de catre procuror (1) Procurorul poate autoriza, pe o durata de maximum 48 de ore, masurile de supraveghere tehnica…” Art. 142 – Punerea in executare a mandatului de supraveghere tehnica (1) Procurorul pune in executare supravegherea tehnica ori poate dispune ca aceasta sa fie efectuata de organul de cercetare penala sau de lucratori specializati din cadrul politiei ori de alte organe specializate ale statului. (2) Furnizorii de retele publice de comunicatii electronice sau furnizorii de servicii de comunicatii electronice destinate publicului sau de orice tip de comunicare ori de servicii financiare sunt obligati sa colaboreze cu organele de urmarire penala, cu autoritatile prevazute la alin. (1), in limitele competentelor acestora, pentru punerea in executare a mandatului de supraveghere tehnica. (3) Persoanele care sunt chemate sa dea concurs tehnic la executarea masurilor de supraveghere au obligatia sa pastreze secretul operatiunii efectuate, sub sanctiunea legii penale. (4) Procurorul are obligatia de a inceta imediat supravegherea tehnica inainte de expirarea duratei mandatului daca nu mai exista temeiurile care au justificat masura, informand de indata despre aceasta judecatorul care a emis mandatul.Problema este cã Ministerul Public a achiziþionat tehnica necesarã interceptãrilor iar procurorii dispun de foarte multe ori, interceptarea comunicãrilor unei persoane printr-o simplã ordonanþã de care nu ºtie decât ºeful ierarhic ºi poliþistul care efectueazã interceptarea.  Astfel, te poþi trezi cã eºti ascultat cu sãptãmânile, pe mandate de interceptare emise de procuror, iar în momentul în care acesta “prinde” ceva interesant, cere în 24 de ore confirmarea mandatului de cãtre judecãtor. Aceastã ºmecherie este folositã masiv în special de DIICOT ºi DNA, care au ºi aparatura necesarã efectuãrii de interceptãri directe, care se fãceau pânã mai acu un an de personalul calificat delegat de SRI în cadrul echipelor mixte formate pe bazã de protocol de colaborare. Deci materialul prezentat de colegul radu Chiriþã nu prezintã decât vârful oficial al icebergului interceptãrilor, ceea ce demonstreazã încã o datã cã România este condusã din umbrã de securiºti nebuni, maniaci ai controlului total, care se piºã pe Constituþie ºi drepturile cetãþeanului.]]>

Write a comment:

Your email address will not be published.

© 2018 Cabinet de avocatura Mihai Rapcea

logo-footer