Am început sã fredonez, apoi am cãutat pe telefon o melodie a celor de la Bee Gees pe youtube ºi am ascultat-o împreunã la cãºtile mele, fredonând împreunã ºi apoi izbucnind în râs.

ªi atunci, ca prin farmec, de pe umerii mei s-au ridicat ca un abur toate grijile ºi necazurile, temerile, stresurile ºi responsabilitãþile de om adult. Am redevenit pentru o clipã studentul care hoinãrea pe strãzi fãrã griji, mânã în mânã, ochi în ochi, sãrutându-ne la orice colþ de stradã sau trecere de pietoni. Când am privit-o în ochi, am simþit cã i s-a transmis ºi ei magia acelei emoþii. Mi-am apropiat faþa de ceafa ei, cuprins de dorinþa irezistibilã de a o muºca voluptuos, exact de zona de sub pãrul ei, prins în coadã, dar intenþia mi s-a topit într-o inspiraþie prin nãrile-mi fremãtãtoare, a parfumului ei, combinat cu aroma pielii de creolã de o glorioasã frumuseþe. S-a înfiorat toatã la gestul meu, intuindu-mi pasiunea, simþindu-mi prezenþa de mascul dornic, aplecat asupra ei, ºi rãspunzându-mi printr-o strângere febrilã de mânã. Am pornit mai departe, fericiþi, plutind, exact ca în vremurile studenþiei. Mânã în mânã, cu faþa la cer, cum ar spune Rilke. Fericire spontanã, curatã, fãrã obiect. Þine-te departe de mãruntele morþi. ]]>