La frizerie

Cam o datã pe lunã, nevastã-mea mã bate la cap sã mã tund. Spune cã îmi stã mai bine tuns scurt, cu barba aranjatã. Cã mã ”scoate la luminã”, mã însenineazã. Așa cã nu mã pot împotrivi și mã duc precum berbecul la frizerie, așteptând plictisit la coadã sã îmi vinã rândul la un frizer. Ei bine, azi era plin. M-am așezat rãbdãtor și am deschis facebookul pe telefon, citind ultimele postãri anti-ponta. Și cum citeam eu așa, îl vãd pe unul de lângã mine cum se foiește, cã se eliberase un loc. Frizerul liber îl invitã cu un gest, la care el refuzã, spunând cã așteaptã la un alt frizer ca sã-l tundã. Așa cã pe scaunul liber urcã urmãtorul client (eu eram ultimul la rând). Și fãrã sã vreau, devin conștient de mascarada ce se desfãșura pe douã din cele 3 scaune. Doi tipi, fiecare la un frizer. Unul mai tinerel, la vre-o 21-23 de ani, altul cam la 35. Cel de 35 cu un pic de chelie și așa, bãrbos. Bãrbosul, cãtre frizerul lui: – Frate, aici, la barbã, ia-mã așa, cu formã, sã rãmânã un cioc alungit. La care frizerul ia una din cele 15 foarfeci înșirate pe stativ și începe sã ciopârțeascã delicat aerul în jurul bãrbii respectivului, așa, câte o sutime dintr-un fir imaginar (sau așa mi s-a pãrut mie). Când terminã, clientul își apropie mecla de oglindã și zice: – aici mai trebuie un pic, cã e inegal. Frizerul se uitã și el, pune mâna pe o altã foarfece, mai micã, face de douã ori, țac țac și așteaptã verdictul. Clientul iar se holbeazã în oglindã, de data asta cãscând și eu ochii mairi, din spatele lui, curios sã vãd scena mai bine: – mai trebuie, uite cã e prea lung aici și îi aratã frizerului o zonã care mie mi s-a pãrut absolut perfect tunsã. În vremea asta, pe scaunul de lângã, puștiu de douãzeci și ceva de ani era tuns aproape ras în laterale, și cu o frezã datã pe-o parte, ciupitã tot așa imaginar de cãtre frizer, cu un soi de forfecuțã de unghii. La un moment dat, puștiu îi spune frizerului: – ai grijã la spate cã am un vîrtej și nu vreau sã se vadã, ia și tu de-acolo mai puțin decât în fațã, dar totuși sã nu fie prea lung, sã stea ciufulit. La care frizerul, ascultãtor, pune mâna pe-un fel de știuț de umflat cauciucurile la vulcanizare, și dã un jet de aer pe vârtejul clientului, apoi, pigulește fericit cu forfecuța, sub privirile atente ale puștiului, care cerea scrupulos din când în când oglinda, ca sã-și vadã noada capului. În fine, se elibereazã și locul de lângã cei doi figuranți și mã trântesc greoi, obosit de ziua de alergãturã. Frizerul, amabil, mã întreabã ce fel de tunsoare vreau. Rãspund sec: cât mai scurt, cã crește repede. Și barba la fel. Îi simt șocați pe ãia de-alãturi, și pânã și frizerul meu se blocheazã, dar își revine repede și întreabã: – cât de scurt ? – Ia-mã cu 1 ! – Nu se poate ! Cu unu, uniform ?! Nu e mai bine cu unu în lterale și 3 sus, sã-i dãm o fãrmã, așa… și face un gest ca și cu ar aranja o frișcã imaginarã pe-o tartã. – Fã cum vrei tu, îi rãspund, numa sã fie scurt. – iar barba cum o vreți, cu contur sau fãrã ? – Fãrã. Ofensat de lipsa mea de gust și rafinament, frizerul dã sã punã mâna pe o forfecuțã, când îl opresc cu un gest și-i zic: – ia-mã la mașinã, cã merge mai repede. Șocat, clãtinând din cap, frizerul pune mâna pe una din cele 5 maișini de diferite mãrimi și forme și începe sã mã tundã posac. Între timp, ãilalți doi au terminat și s-au cãrãbãnit, dupã ce s-au mai studiat preț de un minut prin oglinzi. Și-atunci m-am riscat cu o întrebare, la frizerul meu: – auzi prietene, vãd cã tu ești mai în vârstã așa, de-un leat cu mine. Ia spune-mi și mie, de când au început bãrbaților sã le creascã pizde ? Cã vãd cã se pigulesc mai ceva ca muierile…  La care el (pe care se vedea cã e la fel de pigulit) îmi rãspunde: – ei, pãi se schimbã lumea. Acum bãrbații se îngrijesc și ei, vor sã arate bine. Ne-am extins, avem și manichiurã pedichiurã pentru bãrbați, dacã vreți vã putem da și dvoastrã un polish la unghii, cã nu se vede și le face mai rezistente, mai lucioase. – La ce dreaq îmi trebuie mie unghii rezistente și lucioase îi rãspund, studiindu-mi pe furiș unghiile (recunosc, un pic murdare – cã mereu fac chestii cu mâinile: sap, spãl chestii, car lucruri și nu apuc mereu sã le curãț cum trebuie) ?! – Ei, unii bãrbați se îngrijesc, vor sã arate bine… – își repetã mantra frizerul. Și-atunci încep sã mã simt ca un mamut, ca un dinozaur într-un magazin de porțelanuri. Mare, bãdãran, brutal, printre niște finețuri de bãieței. Asta e lumea de azi, lumea bãrbaților în care m-am trezit cã trãiesc. Și așa, am avut o relevație. Am înțeles de ce tot mai multe femei ajung șefe, urcã în profesii peste bãrbați. Pentru cã cineva trebuie sã conducã. Și dacã unii dintre noi, bãrbații am renunțat la pulã și am devenit domnișoare, ele și-au crescut pulã și au devenit bãrbați. Și ne fut când li se scoalã lor. M-am sculat de pe scaun și-am plecat spre casã hotãrât sã intru pe ușã și sã frig nevesti-mii douã palme, așa, preventiv. Sã ma asigur cã am rãmas bãrbat și femeie în familia noastrã. Pe drum, m-am mai domolit cãci mi-am spus cã ea n-are nici o vinã cã lumea s-a întors pe dos. Vinã au bãrbații, cã au ajuns sã se comporte precum muierile. Ele, sãracele, umpu doar locul lãsat liber de nevolnicia bãrbaților.]]>