Puþinã lume ºtie cã printre elementele periculoase din þigãri se numãrã poloniu-210, uraniu-235 ºi uraniu-238, izotopi asociaþi mai degrabã reactoarelor nucleare. Puþinã lume ºtie cã þigãrile reprezintã una din principalele surse de expunere la radiaþii. Motivul pentru care lumea nu cunoaºte acest lucru este faptul cã producãtorii de þigãri au încercat sã ascundã acest lucru. În anii ’60, companiile producãtoare de tutun au identificat aceastã problemã, dar au studiat-o în secret, fãrã sã dea publicitãþii descoperirea cã þigãrile conþin substanþe radioactive. Acest lucru reiese din documentele date publicitãþii cu ocazia procesului încheiat în 1998, în care procurorii generali din 46 de state americane au obþinut o sumã colosalã de la 4 producãtori de tutun, Philip Morris, R.J. Reynolds, Brown & Williamson ºi Lorillard. O analizã a documentelor obþinute cu ocazia procesului aratã cã radioactivitatea tutunului a fost descoperitã în 1959 de companiile de þigãri, care au calculat inclusiv cantitatea de particule alpha ionizante absorbitã de un fumãtor pe termen lung. Studiile efectuate de cercetãtorii de la UCLA identificã o problemã mult mai serioasã: producãtorii de þigãri nu doar cã au identificat faptul cã produsul lor era contaminat cu poloniu-210, dar ar fi putut sã remedieze aceastã problemã, însã au ales sã nu o facã. Elementele radioactive se gãsesc în crusta Pãmântului în mod natural, ceea ce înseamnã cã se aflã ºi în solurile unde sunt crescute diferite plante, printre care ºi tutunul. În cazul tutunului, efectul este amplificat de faptul cã cele mai folosite îngrãºãminte pentru aceastã plantã sunt amestecuri bogate în fosfaþi ce includ mineralul apatit. Acest mineral atrage elementele radioactive. Agenþia de Mediu a SUA explicã: „atunci când îngrãºãmântul de fosfat este rãspândit pe plantaþiile de tutun an dupã an, concentraþia de plumb-210 ºi poloniu-210 din sol creºte”. Atunci când solul este rãscolit cu ocazia plantãrii sau când este arat, particulele radioactive se ridicã în aer ºi se ataºeazã de praf. Revenind spre sol, aceste particule sunt capturate de frunzele lipicioase ale plantei de tutun. Aceste elemente radioactive pot fi eliminate prin spãlarea cu acid a plantelor. Documentele obþinute în instanþã aratã cã producãtorii de þigãri au refuzat sã facã acest lucru, temându-se cã acidul ar reduce cantitatea de nicotinã din plante ºi ar face ca produsul lor sã nu mai dea dependenþã, lucru de care depinde profitul companiei. Calculele efectuate de cercetãtorii de la UCLA pe baza datelor interne ale companiilor producãtoare de þigãri aratã cã radiaþiile alpha duc la 120-138 de decese provocate de cancer la fiecare 1.000 de fumãtori. Poloniul-210 este de 5.000 de ori mai radioactiv decât radiul. La fel ca radiul, el emite particule alpha, care nu sunt neapãrat periculoase în afara corpului, deoarece nu pot penetra pielea. În interiorul corpului, însã, particulele alpha provoacã vãtãmãri serioase. Din plãmâni cãlãtoreºte în tot restul corpului, iradiind þesuturile pe mãsurã ce se deplaseazã. Poloniul-210 se poate instala în mãduva osoasã, distrugând-o ºi provocând numeroase afecþiuni ale sângelui. De asemenea, afecþiunile cronice provocate de radiaþii pot duce la cancer. Cercetãtorii de la UCLA concluzioneazã cã „dovezile care atestã cã elementele radioactive din þigãri duc la cancer ºi la decese sunt suficient de puternice pentru a recomanda eliminarea acestor substanþe din tutun”. Pânã atunci, milioanele de fumãtori din România vor continua sã îºi introducã în corp aceste particule radioactive. Sursa: Wired – via descoperã.ro