• Riscul de fraudare. Existã numeroase rețele de infractori specializați în clonarea de carduri sau spargerea bazelor de date bancare. Se estimeazã cã numãrul de infracțiuni informatice cu mijloace de platã electronice (permanent în creștere !) a depãșit deja numãrul infracțiunilor de furt din buzunare a banilor, bunurilor sau altor valori. Deci – statistic vorbind, ai mai multe șanse sã fi jefuit folosind cardul de credit decât cu banii cash în portofel.
  • Armaghedonul cibernetic.  Riscul ca într-o zi, întreaga infrastructurã bancarã de plãți electronice sã cadã – în urma unui atac cibernetic sau din alte cauze, nu este nici el de neglijat. În ultimii ani au existat tot mai multe cazuri în care sistemul de securitate al unei bãnci sau grup de bãnci emitente de carduri s-a prãbușit, și toate plãțile cu cardul au fost suspendate. Chiar de Crãciunul trecut, în mass-media apãreau imaginile de coșmar din super-market-urile britanice cu mii de englezi blocați cu cãrucioarele pline, la cozi – în imposibilitate de a-și folosi cardurile bancare, datoritã cãderii sistemului.
  • Lipsa infrastructurii. Sunt încã multe locuri pe planetã, chiar și în așa-zisa lume “civilizatã”, unde cardurile de credit (sau unele dintre ele), nu pot fi folosite. Pe de altã parte, banii cash sunt bine-veniți pretutindeni. De ce sã te supui ridicolului unei situații de a trebui sã faci o platã, iar POS-ul vânzãtorului sã îți dea erori sau sã îți refuze cardul, din motive doar de el știute, sau, mai rãu, sã afli cã în acelo loc plata se poate face doar cu cash ?  
  • Comisioanele. Dacã ai card, sunt sigur cã cel puțin o datã ți s-a întâmplat sã ai nevoie de bani cash pentru o platã urgentã, iar cel mai apropiat bancomat sã nu fie cel de la care aveai tu emis cardul. În acest caz, te trezești cã ți se percepe un comision de retragere usturãtor, chiar dacã banca “ta” nu îți percepe un astfel de commision (însã are grijã sã îți perceapã altele… cãci nimeni n-a vãzut vreodatã o bancã sã iasã în pierdere…). Când ai banii în portofel, astfel de probleme nu existã. Nu plãtești (dacã nu vrei) nici mãcar un ban în plus peste ceea ce cumperi.
  • Controlul. Când ai banii tãi în portofel, nimeni nu se poate interpune între tine și ei. Ai control total. Nu același lucru se întâmplã când îi ții în cont, la bancã. Te poți trezii cu banii blocați de creditori (principalul fiind Statul), iar tranzacțiile tale pot fi supuse controlului. Nu cred cã îi convine nimãnui ca Big Brother sã arunce un ochi indiscret pe desfãșurãtorul tranzacțiilor sale, sã vadã pe unde a fãcut cumpãrãturi, ce restaurante sau localuri frecventeazã, ce obiceiuri are (la femei – când i-a venit ciclul – da, se poate afla și asta, verificând periodicitatea cumpãrãturilor de la farmacie) sau ce sume a cheltuit.
  • Controlul cheltuielilor. Când ai banii în portofel, știi exact pe cât te bazezi și te abții sã cheltuiești mai mult decât te ține punga. Nu la fel stau lucrurile cu cardurile. De când au apãrut cardurile de credit cu descoperire de sumã, posesorii acestora se comportã de parcã au în buzunar punguța fermecatã, din care oricât ai cheltui, se umple ca prin minune la loc. Am din pãcate mult prea mulți cunoscuți care s-au lãsat înșelați de mirajul acestei posibilitãți facile de a trãi “pe datorie” și care au ajuns sã aibã mari probleme financiare din cauza acestui nou stil de viațã. Cei care au card “avantaj” sau alte tipuri de carduri de credit știu la ce mã refer. Nu de puține ori acești oameni uitã cum este sã îți drãmuiești banii, fc cheltuieli aiuristice, inutile și petrecu ultimele zile pânã la urmãtorul salariu amanetându-și bunuri sau trãind cu resturi.
  • Folosind cardurile, încurajezi controlul total al oligarhiei bancare mondiale. Interpunând între tine și cel care îți oferã bunuri sau servicii contra-cost, o instituție (banca) care nu face altceva decât sã îți ținã banii, interpui în procesul economic (cerere-ofertã) o cãpușã care nu oferã un serviciu util societãții. Renunțând la serviciile bãncii, îți recâștigi dreptul la intimitatea tranzacțiilor, dar și autonomia fațã de pãpușarii planetari, limitând controlul lor – și visul bolnav al bancherilor la dominația planetarã.
  • Mihai Rapcea]]>

    CategoryCauze Naţionale
    Write a comment:

    Your email address will not be published.

    © 2018 Cabinet de avocatura Mihai Rapcea

    logo-footer