În fiecare an, primesc pentru ziua de 26 mai o invitație din partea Ambasadei Statului Georgia – de la București, pentru a participa la dineul organizat la Clubul Diplomaților cu ocazia sãrbãtoririi zilei naționale a Georgiei. Motivul pentru care atât eu cât și domnul Ene Viorel suntem invitați la aceste recepții este simplu: prietenii adevãrați nu se uitã. Iar Georgia, prin ambasadorul ei pentru România și Republica Moldova, Excelența sa Levan Metreveli, nu au uitat cã Asociația Pentru Apãrarea Drepturilor Apatrizilor și Refugiaților (A.P.A.D.A.R.) – unde eu sunt vice-președinte, cât și Asociația Vicitimelor Mineriadelor 1990-1991 din România (A.V.M.R.) – reprezentatã de dl. Ene Viorel, am luat atitudine atunci când teritoriul georgian a fost ocupat de Rusia, organizând împreunã cu alte persoane și organizații  mitinguri, demonstrații, expoziții fotografice privind ororile și crimele rusești pe teritoriul ocupat. Am avut o curiozitate cu privire la alegerea noastrã pe listele de invitați din fiecare an – de la acest dineu, în vreme ce alți participanți sau lideri de organizații civice la mitingurile împotriva invadãrii Georgiei – nu au primit niciodatã astfel de invitații la acest dineu anual. De ce ? Rãspunsul mi-a fost oferit de un client, fost secretar 1 de la o ambasadã româneascã (securist în fostul și actualele regimuri post-decembriste, desigur), care mi-a spus cã procedura standard în astfel de situații este ca personalul ambasadei sã trimitã rapoarte privind persoanele cu care au intrat în contact. De la ”Centru” primesc apoi (uneori fãrã nici un fel de explicații), înapoi lista persoanelor, unele având numele tãiat, altele lãsat liber. Astfel, prin limitarea sau eliminarea contactelor cu astfel de oameni, se eliminã din start scurgerile de informații sau manipulãrile prin agenți ai altor ”servicii”. Am participat cu plãcere la dineu, însoțiți fiecare de partenera sa de viațã. Mi s-a dat astfel de înțeles cã relația noastrã (a mea și a d-lui Ene) cu personalul ambasadei Georgiei a fost verificatã și cã nu existã suspiciuni cu privire la noi. Dineul din acest an a fost unul special, din mai multe puncte de vedere. În primul rând, dl. ambasador Levan Metreveli și-a anunțat retragerea din postul ocupat în România și Moldova, urmând sã fie relocat ca ambasador în Canada. Cu astfel de ocazii speciale, era normal ca la dineu sã participe și un reprezentant al diplomației românești, care sã ia cuvântul. Nu s-a petrecut acest lucru. Surprinzãtor însã, Ambasadorul Republicii Moldova la București, dl. Iurie Renițã, a ținut sã spunã câteva cuvinte despre prestația diplomaticã excelentã a reprezentantului Georgiei, în cuvinte calde, din care rãzbãteau o frumoasã simpatie fațã de un diplomat aflat la prima lui misiune în lumea diplomației. Am înțeles atunci un fapt surprinzãtor: cã douã state mici, se simt apropiate datoritã pericolului comun care le paște: invazia ruseascã. La dineu au participat reprezentantul diplomatic al Turciei, precum și al tuturor celorlalte state cu ieșire la Marea Neagrã, dar și alții. Au lipsit, bineânțeles, rușii și… românii. Ne-a durut aceastã absențã a d-lui Baconski sau a unui alt reprezentant al diplomației românești. Îmi aminteam cu neplãcere cu câtã slugãrnicie se repezesc aceștia sã participe la dineurile organizate de zilele naționale ale Rusiei sau Statelor Unite ale Americii. Mi-am dat seama cã în prezent, Republica Moldova are la conducere lideri mai anti-comuniști decât cei din România ! Surprinzãtor, nu-i așa ? Și ne mai întrebãm de ce nu ne unim cu moldovenii !? Pe fondul tulburãrilor provocate de separatiștii ruși, împotriva regimului Sakasvilii, discursul ambasadorului georgian ne-a transmis la început o anumitã tensiune, datã de conștientizarea situației încordate din Georgia, dar apoi aceasta s-a diminuat și a dispãrut într-o efuziune de prietenie. Se afla între prieteni, anti-comuniști. ]]>