Se apropie cu pași repezi alegerile prezidențiale, iar PSD-ul parcã încearcã sã grãbeascã vremea spre alegeri – dovadã vremea asta numai bunã de luna octombrie… Treaba cu votarea unui nou președinte nu m-ar indispune dacã aș avea cu adevãrat un candidat pe care sã îmi doresc sã îl votez, în care sã cred, pe care sã îl simt cã mã reprezintã, cã ne reprezintã pe noi, românii din clasa de mijloc, care ne dorim o țarã ca afarã… Și-mi vine iar greața când îmi amintesc de bannerele lãbãrțate pe zeci de metri pãtrați de pe panourile electorale de la euro-parlamentare, cu mutra de bovinã titulescianã ce poza în ceva ce crede dumnealui cã ar fi mândria de a fi român. Individul evident cã nu candida la nici un post de euro-parlamentar. Își fãcea doar campanie în avans pentru prezidențiale, îi simțeam din afișe cum ne nãclãiește pe noi, privitorii, cu balele lui de poftã dupã scãunașul domnesc de la Cotroceni… și tare mi-aș dori pentru el un contra-cadidat pe mãsurã. Și așa mi-a ajuns gândul la o buturugã micã, dar rezistentã, care a dovedit deja cã poate rãsturna cu ajutorul Justiției, carul cel mare al furãciunilor pedeseilor. Ați ghicit, este vorba de doamna Laura Codruța Kovesi, a cãrei poveste de viațã interesantã meritã puținã atenție. Deci, femeia asta în vârstã de 41 de ani, nãscutã în zodia Taurului, sportivã de performanțã, a terminat Facultatea de Drept din Cluj în 1995. Pânã în 1999 a fost procuror la Sibiu. Din 2006 pânã în 2012 a ocupat funcția de Procuror General al Parchetului de pe lângã Înalta Curte de Casație și Justiție.  Drumul ei a dus-o pânã la cârma temutului DNA, unde vegheazã în prezent ca dosarele marilor corupþi sã fie finalizate ºi sã nu mai fie þinute la sertar, ca pe vremea PNA-ului ministrului-infractor Adrian Nãstase. Munca dnei Kovesi este mult mai importantã decât pare la prima vedere. Inflexibilitatea ºi imparþialitatea pe care Justiþia începe sã le arate constituie temelia sãnãtoasã a unei societãþi cu adevãrat moderne, în care toatã lumea va înþelege cã dacã încalci legea, eºti pedepsit, indiferent de numele sau poziþia ta socialã. Cãci existã doar douã moduri în care o comunitate, un popor, pot ieºi din marasmul ºi haosul infracþionalitãþii generalizate: fie prin aplicarea riguroasã a legii (dictatura legii), fie prin exemplul personal al liderilor (o moralitate exemplarã, care sã „contamineze” masele). Dna Kovesi aproape a reușit sã impunã (cu mici excepții) aplicarea legii penale. Însã avem nevoie sã aducem exemplul acestei veritabile “doamne de fier” a Justiþiei ºi în politica româneascã. ªi ce modalitate mai bunã de a oferi exemplul sãu, ce ºansã mai bunã i se poate oferi României, decât de a o „transplanta” în trupul bolnav al imoralei politici românești ?! Istoria recentã a democrațiilor occidentale a demonstrat fãrã nici o putințã de tãgadã cã femeia implicatã în politicã este o mare binefacere: este mai prudentã și mult mai moralã decât politicianul bãrbat. Mai rezistentã la corupție, datoritã sentimentului de rușine în fața expunerii publice – aproape inexistent la politicienii bãrbați; femeia politicã – moderatã și sobrã, a fãcut carierã în Occident. La noi, din pãcate, și-au fãcut loc cu coatele… și nu numai, doar tupeistele, centuristele și curvele: de la Lupeasca lui Carol al II-lea și pânã la Udrea lui Bãsescu. N-ar fi cazul sã promovãm în politicã și al model feminin ? Însã doamna Kovesi nu poate fi candidata unui partid, cãci trecutul și prezentul politicii românești ne demonstreazã cã toate partidele existente sunt compromise, corupte moral. Ea ar trebui sã fie candidata speranțelor noastre, a necesitãții de a ieși din criza moralã din furãciunea generalizatã în care ne zbatem. Dacã aș compara-o pe dna Kovesi cu opozantul ei principal (și principial !), fostul procuror Viorel Ponta, aș putea reliefa câteva deosebiri: