“La data de 17 martie 1934… justitia militarã, consiliul format din generali, intre acuzati fiind si generalul Gheorghe Cantacuzino Grãnicerul, gãsind acuzatiile contra Miscãrii cât si a cãpeteniilor ei lipsite de orice fundament, prin sentinta de achitare ce a pronuntat, a risipit orice îndoialã. Este ultima instantã de judecatã care a refuzat orice influentã exterioarã si a dat sentintele de achitare pentru Miscare si cãpeteniile ei, liber si in profundã cunostintã asupra adevãrului. Sentintele se înscriu in lungul sir de sentinte de achitare, pronuntate de instantele civile pe intreg cuprinsul tãrii, ca dovadã cã probele aduse incriminau mai degrabã autoritãtile de nerespectarea legilor.” – mișcarea.net ” În 17 Martie 1940, “grupul de 17”, cum se numea, depune jurãmântul de luptã și primele elemente se îndreaptã spre România. Din lipsã de pașapoarte, necesare pentru trecerea frontierei germane, numai șapte legionari din grupul de 17 au putut pomi spre țarã. Ceilalți, cu amãrãciunea în suflet, au fost siliți sa renunțe la expediție. Cei șapte legionari cari s-au azvârlit din nou în primejdie au fost urmãtorii: Horia Sima, Nicolae Petrașcu, Eugen Teodorescu, Ion Boian, Petre Dumitriu, Ilie Rotea și Traian Borobaru. Planul de acțiune conceput la Berlin nu a putut fi pus în aplicare, deoarece aproape întreg grupul a cãzut în mâinile dușmanului, înainte de a fi pãtruns în România, unii în Banatul sârbesc, iar alții pe frontiera românã. Revoluția legionara s-a putut toții înfãptui, dar în alte condiții decât cele imaginate în momentul plecãrii. Grupul de acțiune din Berlin Acest grup s-a constituit pe bazã, de adeziuni voluntare și era format din urmãtorii 17 legionari: Horia Sima, Nicolae Petrașcu, Ilie Rotea, Ilie Smultea, Octavian Roșu, Traian Borobaru, Alexandru Popovici, Eugen Teodorescu, Nicolae Șeitan, Virgil Mihãilescu, Ion Boian, Ion Popa, Valeriu Vințan, Iosif Vasiu, Iosif Gãvãginã, Ion Tolcea, Nicolae Crãcea.” – Fundația George Manu

Parintele Arsenie Boca despre Miscarea Legionara

„Am fost tinut la securitate sase saptamani. Cu parintele Arsenie discutam numai cand ne gaseam singuri. Restul timpului fie ca ascultam discutiile din camera, fie ca ma duceam cu gandul departe.Intr-o zi se intampla sa ramanem amandoi in camera. Parintele Arsenie atunci imi spune: „Daca ar fi trait Capitanul ce lucruri frumoase am fi facut noi…”. Altadata imi spune: „Sa stii ca Legiunea nu va invinge pana nu se va completa numarul de legionari in cer”. Asta ar insemna sa moara toate generatiile din 1927 pana in 2000. Ar trebui sa treaca 60-80 de ani. Ar insemna sa nu mai traiasca nici un legionar din zilele noastre.„Dumnezeu va avea grija sa ramana si samanta pe pamant[/i]”, imi raspunde parintele Arsenie. A fost ultima discutie cu parintele Arsenie. Pe mine m-au luat si m-au dus la Penitenciar. M-au bagat singur intr-o celula la etajul trei, complet izolat de ceilalti legionari.
Fragment din manuscrisul lui Mircea Puscasu, fost detinut politic, legionar
]]>

Write a comment:

Your email address will not be published.

© 2018 Cabinet de avocatura Mihai Rapcea

logo-footer