Ce mai mănâncă și bea vegetarianu` Rapcea ?!

Gata, am intrat în semi-vacanță cu instanțele (au rămas pe vară doar termene la dosarele penale), așa că am mai mult timp de blog.

Articolul zilei va fi unul de reclamă gratuită pe care o fac la niște produse care mie îmi plac. Spre deosebire de alți blogări gen Simona Tache, nu fac reclamă la chestii de căcat în care nu cred (gen carduri bancare), nici dacă mă plătesc respectivii pentru asta. Deci scriu fără intenții subversive, doar din convingere.

Se zice că marfa bună nu are nevoie de reclamă, că lumea știe ce e bun și cumpără. Greșit ! Am văzut de-a lungul și de-a latul timpului multe produse faine, în care comercianții care le produceau sau distribuiau au pus mult suflet, și care au dispărut de pe piață, în negura falimentului. Cu titlu de exemplu amintesc brutăria franțuzească din stația de troleu de la Rosetti, care s-a închis din lipsă de clientelă. Eu mă abonasem aproape zilnic la cumpărat pâine cu măsline de la ei. Cu 5 lei cumpărai o pâine cu măsline de mâncai jumătate goală până acasă, ca pe vremea comunismului – așa de bună era !

Ei bine, lipsa de reclamă a făcut să nu își câștige faima și clientela pe care o merita, și a dispărut din peisaj – spre eternul meu regret.

Pentru mine ca lacto-ovo-vegetarian, proteina este importantă și uneori simt nevoia de produse din soia. Înainte existau pe piață varietăți de produse pentru vegetarieni, gen Batonul vegetal afumat (un fel de salam din soia foarte reușit) produs de cei de la Iezer. A dispărut din galantare fără urmă, ultimul loc unde a mai fost văzut fiind la Cora. La fel și cu gama de crenvurști din soia de la Cristim, care nu se mai produc decât în posturile mari religioase, când tot poporul bagă vegetale. Erau atât de buni încât am ajuns să sun la fabrică să mă rog de ei să îi conving să mai bage o șarjă în producție doar pentru mine ! În materie de soia, au rămas pe piață doar produsele de la Inedit, care – chiar dacă scrie pe ele că sunt garantat produse din soia nemodificată genetic, sunt scumpe și fade. Borcanul de crenvurști de soia de la Inedit s-a făcut 12 lei (de la 7 lei cât erau acu 2 -3 ani), iar tofu în saramură de la Inedit (în toate varietățile sale) este și scump și fără gust – ne-fiind bun nici măcar gătit cu urechi de lemn chinezești.

În materie de mezeluri vegetale, au mai încercat să intre pe piață în supermarketuri niște caltaboși/crenvurști vegetali polonezi, scandalos de scumpi, care cred că au și dispărut între timp din Cora.

Ei bine, new entry-ul despre care vreau să fac reclamă – revelația anului, este brânza tofu de la SanoVita. Am degustat toate variantele scoase de cei de la SanoVita în urmă cu câteva săptămâni, la Târgul de produse raw vegan de la Romexpo. M-am oprit la varianta de TofuPlus cu măsline, care are un gust senzațional. Textura este una moale, consistență ușoară, asemănătoare tofu-lui original, pe care îl mănânci în restaurantele din Dragonul Roșu, făcut de chinezi, nu ca bolovanii murați și sfărâmicioși făcuți de cei de la Inedit. La gust, se simte imediat măslina, care se combină perfect cu aroma de tofu, un pic prea neutră pentru gustul europenilor.

20150630_155430

Evident că mi-am luat câteva pachete, care s-au terminat repede. Spre surpriza mea, pe site-ul sanovita produsul nu apare (a trebuit pentru exemplificarea produsului să fac o poză la tofu cumpărat de mine !), iar în magazine încă nu se prea găsește. Dar pentru că sunt un tip perseverent (și pofticios !), am sunat la firmă și am aflat lista magazinelor din București care îl au în rafturi și așa am ajuns să mă aprovizionez de la Supermarketul Nik din Piața Amzei. Super bun tofu acesta, îl recomand ! Sper să îl cumpere cât mai multă lume și să nu dispară, să rămânem iar cu produsele de doi bani gen pateul vegetal Mandy sau Bucegi.

Și a mai apărut un magazin (de fapt o rețea întreagă în București)20150630_155417 cu produse rusești, moldovenești și ucrainiene. La capătul autobuzului 117,   vis-a-vis în diagonală de Circul Foamei (monstruozitatea aia din spatele Magazinului Unirii), e chiar pe colț unul dintre ele. De acolo am cumpărat cvas la pet de 2 litri, din Ucraina, dar și cvas tradițional la 0,33.

Găsești icre de toate felurile (inclusiv din alea la 3 milioane borcanul), dulciuri și o grămadă de alte bunătăți, gen lapte dulce condensat la conservă, din care nevastă-mea face rafaello de casă.

Cam atât pentru azi, poftă bună la lucruri bune.

 

 

A început dictatura în Statele Unite Sovietice ale Americii

Cu toții trăim sub influența culturii americane. Mâncăm popcorn, mergem la mall, îmbrăcăm bluejeans, mestecăm chewingum, ne uităm la filme făcute la Hollywod ce proslăvesc the american life style. Suntem atât de americanizați în concepții, încât nici nu mai băgăm de seamă acest lucru. Și orice vine din SUA este automat minunat, nou, și foarte… trendy.

Filmele americane ne prezintă o societate ideală, aureolată de libertăți, etalon suprem în materie de democrație. Peste tot, americanii sunt cei chemați (și invocați) să apere drepturile omului, ei conduc Umanitatea către o epocă luminată a unei păci și bunăstări fără precedent, în care toată lumea va fi fericită și zâmbitoare. Vă sună cunoscut ?! Da, e utopia comunistă, în care muncitorul este înlocuit de cetățeanul european. Sau, mă rog, american. Poporul, a cărui voință e sacră, este condus spre culmile prosperității de liderii luminați, aleși în mod democratic de popor.

Asta era până vinerea trecută, când Curtea Supremă de Justiție a SUA, organ judiciar cu puteri depline de impunere a normei federale în toate cele 51 de State americane, a decis cu un vot strâns al completului de 9 judecători (5 la 4) dreptul la căsătorii între persoane de același sex pe întreg teritoriul Statelor Unite ale Americii. Cu alte cuvinte, 5 judecători au hotărât – în pofida altor 4, să legalizeze căsătoriile homosexuale pe tot cuprinsul SUA. Și asta în condițiile în care doar 11 State plus Districtul Columbia au aprobat democratic, la nivel legislativ, căsătoriile gay; alte 13 State au respins hotărât căsătoriile gay. În restul celor 37 de State americane căsătoriile gay fiind admise doar prin intermediul instanțelor de judecată.

Este prima hotărâre federală ce impune silnic Statelor americane prevederi contrare celor aplicate de Legislativul statului respectiv. Cu alte cuvinte, stăpânii Americii și-au început dictatura centralizată cu un act samavolnic la adresa familiei. Căci la pachet cu căsătoria vine și adopția de copii de către “familiile” de homosexuali și lesbiene, în condiții de “egalitate de tratament” cu familiile adoptive tradiționale.

Sunt curios cum vor reuși federalii să impună în Arkansas, Georgia, Kentucky, Louisiana, Michigan, Mississippi, Nebraska, North Dakota, Ohio, South Dakota, Tennessee, Texas, Puerto Rico și Virgin Islands noua reglementare în materie de căsătorie. Parcă îl și văd pe David Duke, împreună cu Chuck Norris, apărând cu arma în mână, primăria din Huston de homosexualii veniți să se “căsătorească”.

Părerea mea – IESE RĂZBOI CIVIL ÎN AMERICA !

Homosexualizarea planetară a început !

M-am apucat să redactez un articol savant, cu citate și print-sceen-uri din DSM-1 și DSM-5. Ce e DSM 5 ? Este prescurtarea de la “Diagnostic and Statistical Manual of Mental Disorders – Fifth Edition” editată de American Psychiatric Association, un fel de biblie a psihologiei și psihiatriei moderne.

Și psihologia și psihiatria sunt două pseudo-științe așa-zis medicale, ce au luat amploare începând cu Freud și Jung, iar astăzi se reinventează de la an la an, mai ceva ca moda la Paris.

Dacă în 1952 prima ediție a DSM avea doar 132 de pagini (link aicihttp://www.turkpsikiyatri.org/arsiv/dsm-1952.pdf ), ultimul DSM, adică al 5-lea, are 970 de pagini (link aici http://www.terapiacognitiva.eu/dwl/dsm5/DSM-5.pdf ) !

Volumul acestui anuar al bolilor și tulburărilor psihice a crescut ca volum de peste 7 ori în doar 50 de ani ! Chiar așa de multe boli să se fi descoperit între timp ?!

Lecturând în paralel cele două DSM-uri, mi-am dat seama că articolul meu de popularizare riscă să se transforme într-un studiu în toată regula dacă aprofundez subiectul. Și pentru că nu am timp de așa ceva (căci nu mă plătește nimeni pentru articole), o să prezint doar concluziile la care am ajuns, rămânând așa, ca o provocare pentru cititori, să verifice și eventual să descopere alte noi chestii frapante.

Concluzia mea este că:

  1. Cea mai mare afacere a industriei farmaceutice (după cea cu citostaticele) este industria medicamentelor pentru boli și tulburări psihice. Ca să dezvolți o astfel de industrie, ai însă nevoie să descoperi în permanență “afecțiuni” și “boli” noi, cu o simptomatologie cât mai obscură, care să justifice rezultatele și mai obscure ale unor teste clinice pe medicamentele ce “tratează” aceste “boli”.

  2. Astfel, Big Pharma a finanțat puternic Asociația Americană de Psihiatrie și au început să apară ciudățeniile. Apar boli noi, pentru care colegiul de cercetare al Asociației și-a luat șpaga de rigoare, dar, dacă tot e rost de șpagă, dispar și unele boli. Astfel, în urma influenței financiare deloc neglijabile a comunității gay din SUA, se elimină homosexualitatea din rândul bolilor psihice. Astfel, dacă în DSM – 1 practici precum homosexualitatea, pedofilia, necrofilia și zoofilia erau catalogate laolaltă drept mintal disorder (tulburări mentale), în DSM + 5 homosexualitatea nu mai apare ca atare, fiind primul comportament sexual deviant (cum era considerat la noi în psihologia judiciară) care a devenit acceptat, promovat și încurajat la nivel de societate. Deci, nu mai tratăm homosexualitatea ca boală pentru că nu mai avem ce trata.

  3. Fiindcă avem totuși nevoie de boli noi (bolile “omului modern” !), sunt considerate boli (și tratate ca atare): vegetarianismul (în forma sa extremă, veganismul) și… iubirea ! Uite și niște surse, dacă nu mă credeți (deși puteți verifica direct în DSM – 5): link http://www.gandul.info/magazin/vegetarianismul-este-considerat-boala-psihica-de-catre-oms-9441467

CONCLUZIE: dacă în urmă cu 20 de ani, când militam împotriva abrogării articolului 200 din Codul Penal ce condamna actele sexuale între persoane de același sex, aveam argumentul legitim că homosexualitatea e o boală, tratabilă, iar eu, vegetarianul Rapcea sunt un om normal, astăzi – potrivit DSM – 5, homosexualii sunt considerați normali iar eu sunt considerat bolnav psihic !

Lumea a devenit un loc bolnav, în care valorile s-au schimbat în opusul lor. Homosexualii au devenit acceptabili, vegetarienii nu ! Și toate astea datorită imensei influențe pe care o are lobby-ul “culturii” americane. Cum a tras o bășină Curtea Supremă de Justiție din SUA, cum toți papagalii din mass media (gen Delia Matache, Andreea Antonescu, Andreea Bălan,  Alexandra Stan sau cretinoidul de Radu Banciu) repetă docili mantra libertății pentru homosexuali arborând pe paginile de facebook curcubeul confiscat de poponari, speriați ca nu cumva să fie considerați homofobi – cum a pățit-o Loredana Groza, care dinambasadoare a comunității gay în 2012, a devenitpersona non grata pentru că “nu a reacționat” la niște declarații homofobe, sau Mihaela Rădulescu – care a fostlinșată mediatic pentru că a îndrăznit să critice poponarii.

În realitate homosexualitatea a fost, a rămas și va fi o perversiune sexuală ce nu are nimic de-a face cu drepturile și libertățile civile. Momentan este promovată și folosită de promotorii Noii ordini Mondiale pentru efectul ei de reducere a populației care contează (cetățenii cu drept de vot din zonele civilizate ale planetei), dar și pentru satanizarea oamenilor prin intermediul practicilor homosexuale. Interzisă în toate religiile străvechi, homosexualitatea distruge ființa umană, aruncând-o în abisul perversiunilor animalice, reducând ființa gânditoare numită om la un monstru ce raportează totul la preferințele lui sexuale ne-naturale.

Celor care susțin “din simpatie” drepturile “minorităților sexuale” deși nu fac parte din ele, doar pe motiv că, “trebuie să aibă și ei, săracii, drepturi ca toți oamenii”, având în gură numai toleranță și diversitate, le recomand o cură de “toleranță”, dacă tot au stomacul tare și cugetul duios.

Luați de-aici “libertate”, direct de la paradele gay din SUA, și după aia să vă văd dacă vă mai arde să mâncați căcat despre “libertate sexuală” pentru poponari:

Cui îi este frică de Insula Iubirii ?!

Era un banc care circula prin anii de după “atentatele” din SUA de acu 14 ani. Un tip declara: Mi-e nu mi-e frică de teroriști. Știți de ce ? Pentru că sunt căsătorit de peste 30 de ani !

Așa și cu reality-show-ul din Thailanda, produs de Antena 1. Când se difuzează Temptation Island, zici că e campionatul mondial de fotbal, numai că pe invers: toate muierile sunt cu ochii pe teveuri, visând cu ochii deschiși la aventuri, în brațele bronzate ale unor străini fermecători, în decoruri exotice, departe de plictiseala și rutina de acasă.

Și bărbații se uită, dar cu un ochi mai critic. Evident că sorb și ei din ochi “ispitele”, dar tot pe femei le critică, pentru că cedările în fața tentației au fost mai evidente la ele. Și de-aici discuții interesante, mai ales în familie, gen:

– ai văzut-o dragă și pe curva aia ? L-a uitat pe ăla al ei după 5 zile ! Ce nenorocită !

– Ei lasă, că nici de capu lui nu era mare lucru ! răspunde ea, prudentă.

Și de-aici începe scandalul. El brusc își amintește de faza aia pe care ea i-a făcut-o, când a prins-o cu niște mesaje dubioase cu unul pe facebook, și cum totul s-a încheiat cu niște explicații ambigue și o partidă furtunoasă de sex de împăcare, după o săptămână de “despărțire”. Și se simte nesigur, și se întreabă în sinea lui, dacă nu cumva acolo era ceva mai mult, care a continuat pe la spatele lui, iar ea în sinea ei nu e cu nimic diferită de tipa de la televizor care s-a culcat cu altul după 5 zile renunțând la “iubirea vieții ei”.

Ea o dă la pace și îi explică matur că e doar o emisiune, că sigur au fost acolo echipe de psihologi, că totul a fost planificat cu grijă, și că oricum ei sunt mai tineri/tinere, mai lispiți/lipsite de experiență, și că normal ar fi fost ca el să o ierte, că se mai întâmplă să greșească omul, doar nu o să te desparți dintr-o prostie, pentru o simplă greșeală.

La care el ia foc și o dă pe principii: ori e cu iubitu, ori e cu ispita, să aleagă. Și uite așa, disputa se mută de pe insulă în familiile românilor, că am ajuns să mă întreb oare câte divorțuri va produce această emisiune în rândurile privitorilor ?!

Ideea este că fiecare tinde să se identifice cu un personaj într-o anume situație dată, să trăiască prin empatie emoțiile, experiența. Să viseze la ceea ce poate nu va putea trăi niciodată în realitate. Și astfel, zidurile, barierele convenționalului cad, sub asaltul imaginației. “Cum ar fi dacă…” Acel  “dacă”, care scoate la suprafață cugete ascunse, fantezii și vise pe care le credeai demult uitate…

Și uite așa, fațada aparențelor, a convenționalismelor crapă, și prin crăpături se vede ființa reală. De sub pojghița de civilizație, de oameni “maturi” care și-au jurat – unii în Biserică ! – jurăminte eterne de “iubire”, iese la iveală animalul imprevizibil gata să te rănească mortal imediat ce i-ai întors spatele, mânat de pulsiuni abisale pe care nu i le cunoșteai. Astfel, masca de ipocrizie alunecă și pentru o clipă, dacă avem curajul și sinceritatea, ne putem detașa de propriul rol și ne putem vedea unul pe altul, dar și noi înșine, așa cum suntem cu adevărat. Ființe dionisiace, dornice să experimenteze, să trăiască clipa, fără prejudecăți, fără condiționări sociale, fără vinovăție sau responsabilități pentru consecințe. Puțini și puține rezistă unui astfel de exercițiu de sinceritate în cuplu. Și totul depinde de bazele relației.

Dacă au făcut compromisuri, acceptând să trăiască într-o minciună acceptabilă, lucrurile se duc dracului. Dacă în schimb au ales cu inima atunci când au devenit un cuplu, un sentiment de siguranță și încredere reciprocă le va da posibilitatea să își contemple unul celuilalt acea latură sălbatică, irațională a libertății de a visa dincolo de granițele conveniențelor sociale – și de a-și accepta perechea așa cum este. Căci atunci când două inimi bat la unison, ele trăiesc una pentru cealaltă, hrănindu-se din bucuria și fericirea trăită de celălalt. Și ce bucurie mai profundă și mai plenară poate exista decât bucuria deplinei libertăți, savurată – chiar și în fantezie ? Curajul de a fi sincer, măcar în opinii cu privire la o emisiune care pune probeleme morale majore (fidelitate, iubire, atracție) constituie un privilegiu exclusiv al celor puțini, care au ajuns la un anumit grad de auto-cunoaștere.

A-ți cunoaște inima este una, iar a ți-o urma este alta însă. În jocul vieții, singura regulă rămasă validă este compasiunea. A nu-i răni pe ceilalți. Astfel, un bărbat sau femeie vor da dovada maturității doar în măsura în care, acceptându-și latura libertină, o vor înfrâna totuși, nu din frica de a nu-și pierde persoana iubită, cât din dorința de a nu-i produce suferință celui drag.

Căci odată încălcat în viața reală tabuul sexualității cuplului, unitatea relației crapă precum bibeloul de porțelan al iubirii din melodia cu același nume. Căci sexul are ceva sacru, magic, ce nu poate fi împărțit cu ceilalți fără a pierde acea legătură unică ce unește un cuplu. A spune că ești în “cuplu deschis”, că accepti infidelitățile celuilalt de dragul  exprimării libertății lui, bucurându-te de bucuria celuilalt, rănește în egală măsură, cu răni otrăvite, ce nu se mai vindecă niciodată.

O infidelitate consumată devine o barieră invizibilă ce îi împiedică pe cei doi să redevină Unul la nivelul acela profund, arhetipal, în care se uneau înainte. Și astfel, despărțirea devine doar o problemă de timp, dacă nu cumva îi țin împreună alte interese: rușinea de a divorța – de gura lumii, copii sau interese financiare.

Personal, am trăit în tinerețea mea toate aceste adevăruri. Port în mine rănile și învățămintele unei libertăți la care alții nici măcar nu îndrăznesc să viseze. Poate că tocmai de aceea îmi permit luxul sincerității pe acest teren minat. Pace tuturor.

Soluția finală

Un prieten de-al meu țigan, a cărui prietenie o prețuiesc, mi-a spus o idee genială, care dacă ar fi pusă în practică ar pune pe butuci toate partidele politice marca FSN-PSD.

Propunerea legislativă ar fi una simplă: în legea partidelor, să fie făcută o modificare care să interzică publicarea semnelor electorale ale partidelor pe buletinele de vot. Semnul electoral aduce voturi în România. Nu denumirea partidului, nu programul politic, nici candidații. De-aia PSD-ul și-a schimbat de 5 ori numele (din FNS-FDNS-PSDR-PSD), însă nu și sigla.

Să vezi atunci panică la urne ! Să vezi cum organizează în regim de urgență PSD-ul școli de alfabetizare pentru votanții neștiutori de carte, și cum crește rata alfabetizării în România. Nu o să se mai poată vota după sistemul gen: bulibașa își strânge șatra roată, sau primaru strânge toate babele și moșii la primărie, și arătându-le afișul electoral le spune

– Vedeți semnu ăsta ? Trandafirii roșii. Trei ! Pe ei trebuie să puneți ștampila ! Unde vedeți trei trandafiri, puneți ștampila !

Așa, măcar săracii analfabeți se vor alege și ei cu ceva în urma votării odată la patru ani: cu darul cititului.