Mesaj de acceptare a rugăminții lui Gregorian Bivolaru – din partea lui Petrică Groza

La rugămintea lui Gregorian Bivolaru, am acceptat să retrag 3 articole publicate de mine în 2014 pe acest blog (rapcea.ro). Articolele respective vizau foști colegi yoghini ajunși acum în conducerea MISA și erau critic argumentate la adresa lor. Acceptând propunerea lui Gregorian Bivolaru (care a fost de acord cu punctul meu de vedere din acele articole), retrag din spațiul public această dispută a mea cu foști colegi de la MISA. Am aceptat aceasta propunere a lui Gregorian Bivolaru deoarece acesta mi-a promis ca mi se va face dreptate in interiorul Misa. Având și acceptul lui MR, cel căruia îi mulțumesc că mi-a publicat acele articole pe blogul personal, retrag azi 2 martie 2015 de pe acest blog respectivele articole și anume:
Scrisoare-apel către Gregorian Bivolaru din partea lui Petrică Groza

Despre două „șefe” MISA … în acțiune.

Lui Nicolae Catrina, fost președinte al MISA ajuns actualmente lup moralist pe yogaesoteric.
comentariu rapcea.ro: cred că gestul lui Pedro, dar și al meu – spun totul despre “ura îndârjită, satanică și demoniacă” pe care cică o avem față de MISA, GB și colegii noștri.

Ce mai face Rapcea ?!

Mă întreabă amici, cititori fideli care îmi citesc “cu sfințenie” blogul (cum se exprima astăzi amuzat, unul dintre ei) de ce scriu atât de rar, de ce nu mai public pe blog. Ce face Rapcea, ce mai coace, cu ce se mai ocupă – e întrebarea care preocupă “și prieteni și dușmani”, ca să-l parafrazez pe memorabilul “bard” al epocii noastre, Nicolae Guță.
În afară de faptul că muncesc și mă ocup de familie, pe plan secund – într-un colțișor al minții mele țes planuri fatale de răsturnare a Noii Ordini Mondiale, în timp ce croșetez o nouă pereche de izmene pentru nepoți :)
Și, evident, citesc în paralel mai multe chestii, în funcție de starea pe care o am, locul unde citesc și timpul mort pe care îl umplu cu lectură. În instanță spre exemplu, citesc literatură “de evadare”, cum o numesc eu. Adică SF-uri, povestiri, romane, nuvele – în general chestii captivante care te sustrag din mediul în care te afli, proiectându-te în poveste, în fantastic, în imaginarul autorului.
Alteori citesc chestii grele, filosofice, cărți rare sau lucrări “fundamentale” în câte un domeniu, la recomandările unor prieteni sau luate de pe lista de așteptare. Da, am o listă cu cărți pe care mi-aș dori să le citesc. Unele nici nu sunt măcar cărți, sunt tomuri, volume întregi de cunoaștere și experiență condensată. De obicei le las pentru vacanță sau rarele momente în care mă pot cufunda în lectura lor fără să mă tulbure nimeni.
Și evident citesc chestiile de muncă. Volume întregi de acte, dosare ce inchid între coperțile lor povești de viață, situații conflictuale, probleme a căror dezlegare o cauți luminând filele cu lămpașul logicii juridice, al legislației și a experienței acumulate.
Ca avocat, lectura de material beletristic este importantă căci îmi ține vocabularul în formă, îmi exersează memoria și concentrarea, îmi ușurează formularea de fraze în pledoarii dar și în materialele scrise.
Revin la momentul prezent cu referire la cărțile aflate în curs de lectură. Pe ebook citesc acum în original Coraline de Neil Gaiman, după ce am terminat povestioara Fortunately, the Milk, de același autor. Ambele povestiri au un leitmotiv ce reapare obsesiv în diverse forme la Neil Gaiman. La fel ca și în Cartea Cimitirului, regăsim la autor ca temă de pornire a narațiunii pierderea părinților, lipsa sau dispariția lor, prilej de aventură pentru personajele sale.
Am descoperit și un alt autor prolific, americanul Robert T. Jeschoneck, pe care autorul de Fantasy Adrian Phoenix l-a catalogat foarte inspirat ca fiind “…the literary love child of Tim Burton and Neil Gaiman.” Evident, ador și filmele lui Tim Burton, care au o caracteristică unică, anume reușesc să înfrumusețeze așa-zisa urâțenie, macabrul și grotescul. Jeschoneck are lansate mai multe volume de povestiri scifi, evident nici una tradusă (încă) în română. În primul volum, are o poveste genială din genul high-tech, intitulată The Love Quest of Smidgen the Snack Cake, pe care v-o recomand cu căldură. Se poate citi la liber, pe scribd. Poveștile lui au un umor irezistibil, ce dublează și acoperă de cele mai multe ori tragismul subiectelor abordate.
Sunt frustrat că nu găsesc nimic nou de Serge Brusollo în română sau engleză, și privesc cu jind în curtea culturii franceze, dorindu-mi să fi dedicat ceva mai mult timp în școală învățării francezei.
Revenind la autorii români, mă delectez cu “mitul democrației” a lui Lucian Boia, scrisă în original inițial în limba franceză (oau !) și tradusă în română, ca o parte componentă a unei trilogii de lucrări, celelalte două fiind “Două secole de mitologie națională” și “Mitologia științifică a comunismului”. Chiar dacă la anumite chestii nu sunt de acord cu Boia și chiar m-au revoltat aprecierile sale referitoare la “miturile comuniste” ale glorificării istoriei naționale, totuși nu pot să nu îi apreciez erudiția, finețea observațiilor și justețea lor în alte chestiuni mai puțin… subiective.
Pe zona de lecturi în materie de yoga/spiritualitate – e o zonă fecundă în lucrări, despre care nu vreau să scriu la acest moment – pentru a nu da material de curs anumitor plagiatori de profesie.
Am în pregătire cu IntenseLight un articol scris în co-autorat, despre sfinții închisorilor comuniste (și nu numai), o paralelă între sfinții creștini și cei ai altor religii, cu un exemplu mai puțin cunoscut cititorilor, cazul lui Silviu Crăciunaș – care a fost inițiat în tainele yoga de către Sri Aurobindo, în timp ce se afla închis în pușcărie și era supus la torturi.
Deci, cam asta fac, momentan. Revin în câteva zile, când mă întorc în țară, cu articolul promis.

Și, apropos, ca să nu uit, aștept un feedback la schimbarea de themă wordpress. Vă place mai mult blogul în forma actuală, sau revin la cea inițială ? Micul meu experiment a demonstrat deja că traficul la accesări de pagină a crescut – comparativ cu zilele anterioare, după schimbarea temei, comparația o puteți face și singuri pe t5.ro:

traficrapcea

 

evident, tema trăitului din click-uri date pe kăkaturi publicate cu titluri șirete, îl frământă și pe piticul gratis, care a băgat un articol cocoșător pe subiect, cu titlul http://www.piticigratis.com/2015/02/o-veste-cutremuratoare-care-afecteaza-toti-romanii/

Enjoy, eu unul m-am spart de râs :)))))

Rapcea.ro – o nouă față – trucuri penibile pentru mărirea numărului de vizitatori

Internetul abundă în articolașe cu sfaturi despre cum să îți mărești traficul pe site cu câteva trucuri simple. Am zis că e cazul să verific și eu un astfel de truc, să vedem dacă chiar funcționează.

Trucul de astăzi constă în schimbarea temei de wordpress cu una care să permită publicarea conținutului site-ului în casete cu titlul și câteva rânduri din articolul respectiv. Deci, în loc de ciorba lungă pe care dădeai scroll în jos citind întregul articol fără să dai măcar un click, acum ai în față, în câmpul vizual, mai multe articole decât înainte și dai click pe cel care te interesează.

Dacă ești un site micuț, cu o comunitate mică de cititori, care nu prea e indexat pe google în primele pagini pe cuvinte cheie –deci nu ai prea mulți unici veniți de pe motoare de căutare, metoda funcționează bine.

Căci, o dată cititorul dedicat scrie adresa siteului în browser, apoi ca să citească orice articol, tre să mai dea cel puțin un click, deci să mai acceseze încă o dată site-ul – respectiv o pagină a lui.

Cel puțin în teorie, se presupune că fiecare click este o accesare distinctă pentru anumite countere de trafic – și tocmai asta vreau să verific.

Pe de altă parte, abonații la serviciul de alertare prin mail cu privire la articolele noi apărute, nu mai pot citi întreg articolul din mail și sunt nevoiți să dea click la ”Read more of this post”, ceea ce iar aduce cititori vizibili respectiv accesări de pagină suplimentare pe counterele de trafic.

Am ales o temă wordpress gratuită, Pinboard de la OneDesigns. Nu m-am aruncat la varianta Pinboard pe bani, lansată de cei de la Pinterest, cu funcții de poze și briz-brizuri la articole.  Voi lăsa această temă activă timp de o săptămână. Am instalat-o fix la 12 noaptea, deci voi putea trage niște concluzii partiale și mâine noapte. După o săptămână voi avea rezultate concludente.

Românii din diaspora cer dreptul la DEMNITATE

 Peste câteva luni au loc alegeri în Anglia și, cum deja ne-au obișnuit ”partenerii” noștrii Vest-Europeni, partidele de dreapta euro-sceptice își bazează discursul xenofob pe… români.

În Italia, înainte de alegeri, românii erau vinovați de toate relele din Italia. Acum, în Anglia, postul TV Channel 4, lansează un serial despre românii din Anglia. Evident, defăimător, în care sunt prezentați preponderent țigani veniți la furat.

Nimeni din Europa nu pare să vrea să facă distincția dintre ciorile plecate la cerșit/furat/cântat și românii plecați la muncă legal. Pentru că nu este interesul lor, al europenilor, să facă această diferențiere.

Când știi că ai muncit și muncești din greu într-o țară străină, unde colegul de muncă nativ englez primește pe aceeași muncă ca și a ta de 3 ori mai mulți bani, e normal să simți că eticheta de ”român” îți atârnă ca o ghiulea de picior.

Unde mai pui că aceste țări cu veche ”tradiție democratică” sunt campioane la sensibilități când vine vorba de discriminările de tot felul, căci ele au inventat de altfel, conceptul de discriminare. Sunt foarte atenți la negrii, pe care îi numesc ”oameni de culoare”, ca să nu îi ofenseze; dau jos crucile de pe bisericile creștine, ca să nu ofenseze musulmanii; explodează când homosexualii au parte de vre-o privire chiorâșă pe stradă și pedepsesc aspru discriminările sexuale; intezic în educația copiilor folosirea cuvintelor ”el”, ”ea”, ”domnule”, ”doamnă”, ”soț” și ”soție” pentru a eradica de la rădăcină ”discriminările de gen”. Însă când vine vorba de români, au ochelari de cal.

10987585_1049292188434196_8091364155482405169_n

Întrebarea este DE CE ?

De ce se iau doar de români ? Sunt românii cea mai mare problemă în Italia, Franța, Germania sau Marea Britanie ? Am căutat câteva statistici și răspunsurile au fost revelatoare.

Germania are nevoie anual de un import de 500.000 de imigranți prost plătiți, care să facă munca prost plătită pe care neamțul nu o face decât la bani mult mai mulți. Acesta este secretul faimosului ”motor economic” al Germaniei. Așa s-a umplut Germania de turci, care sunt ÎN REALITATE marea problemă identitară, socială și economică a nemților. Dar strigă cineva împotriva turcilor ? Face vre-o emisiunea defăimătoare despre ei ? Păi, imediat ar sări în aer comunitatea turcă, ar reacționa Ambasadorul turc, creând un adevărat incident diplomatic, s-ar trezi cu greve, mitinguri și demnostrații, așa cum de altfel s-a mai întâmplat.

În Italia, ca de altfel și în Franța, marea problemă sunt de fapt marocanii, algerienii, magrebienii, somalezii, camerunezii și toate celelalte nații vorbitoare de limbă franceză, care se strecoară anual, cu sutele de mii în Europa, venind de pe coasta Africii. Majoritatea sunt musulmani, negri la culoare, săraci, fără educație, fără cultură, cu identitate tribală, agresivă, asemănători țiganilor noștri. Integrează-i dacă poți ! Dar ia încearcă să te iei de ei ! Unii sunt acolo de niște generații deja, s-au înmulțit cu duiumul, ocupă cartiere întregi la periferiile marilor orașe, trăind din ajutoare sociale, sufocând ca o cangrenă comunitățile autohtone, drenând sistematic fondurile de ajutor social. Ăștia sunt votanții socialiștilor, pătura aia captivă politic, dependentă de osul aruncat de guvernanți, înlocuitoarea proletariatului lui Marx.

De ăștia nu poți să te iei că ies urlând în stradă, dau foc la mașini, fac răzmerițe, invocând că părinții lor au fost asupriți colonial iar acum e rândul lor să trăiască pe spinarea Statului.

Același lucru și cu Anglia. Recensământul din Londra (anul 2011) ne arată că străinii reprezintă  cam 55% din populația orașului, cu un procent de 37% născuți în alte țări decât Anglia. Din acești străini, doar 2,3% sunt români. Clasamentul îl aveți mai jos, noi suntem pe la coadă.

Usual residents Share (%)*
Polish 147,816 8.6%
Bengali(1) 114,267 6.6%
Gujarati 101,676 5.9%
French 84,191 4.9%
Urdu 78,667 4.6%
Portuguese 71,525 4.2%
Turkish 71,242 4.1%
Spanish 71,192 4.1%
Arabic 70,602 4.1%
Tamil 70,565 4.1%
Panjabi 68,525 4%
Somali 54,852 3.2%
Chinese languages(2) 53,759 3.1%
Italian 49,484 2.9%
Romanian 39,563 2.3%
Other 578,506 33.5%
Total

În capul listei, ca europeni, sunt polonezii, cu 8,6%. Bun, și atunci de ce sunt românii problema ? De ce suntem prezentați așa ?

Păi, vă spun eu. Statisticile poliției din Londra arată că rata infracțională este alocată proporțional la numărul de indivizi din diverse nații, ne-existând diferențe majore. Cu alte cuvinte, sunt cam de 4 ori mai mulți infractori polonezi decât români, la Londra. Nu mai vorbesc de asiatici, indieni, care reprezintă larga majoritate (aceeași problemă cu coloniile, pe care o au și francezii).

Nu se va lua nimeni la Londra de indieni, deși am văzut indieni londonezi cre o duceau mai prost decât țiganii noștrii veniți acolo, și care făceau cam aceleași lucruri: trăiau din furat și din gunoaie, dormeau pe străzi, etc.  Nu se vor lua de indieni deci, pentru că țipă comunitatea indienilor, au reprezentanții lor care vor sări la gâtul celor care ar îndrăzni să defăimeze comunitatea.

La noi însă, NU NE APĂRĂ NIMENI. Diplomația ”românească” e plină de securiști cu rețele bazate pe nepotisme. Drăguțul nostru de ambasador de la Londra a găsit de cuviință să trimită o scrisoare de protest… canalului de televiziune Channel 4. Nu Ministerului Afacerilor Externe, NU omologilor săi londonezi, NU la autoritățile de luptă împotriva discriminării… ci unor privați, care au fost plătiți să ne terfelească imaginea ca popor.

Președintele Klaus Johannis nu a luat nici o poziție publică pe această problemă. A uitat că fără ajutorul românilor din Diaspora nu ar fi ieșit în veci Președintele României, i-a uitat pe cei cărora le-a promis dreptate pentru umilințele îndurate la cozile de votare. Ca român care mai trăiesc și pe la Londra, mă simt umilit în primul rând de dezinteresul propriilor reprezentanți, cei ai Statului Român, care ar fi trebuit să sară în sus de 7 metri.

Față de toți ceilalți imigranți, noi suntem de rasă albă, cu toate caracteristicile ei creatoare de civilizație. Toți medicii noștri, toți asistenții sociali, chiropracticienii, zidarii, zugravii, sudorii, instalatorii și inginerii, SUNT LA EI. Au luat din România ce a avut ea mai bun.

Astăzi în România, angajatorii au reale probleme în a găsi forță de muncă calificată și apelează la… chinezi, importând masiv forță de muncă din afara Europei. Nu o spun eu, o spun statisticile oficiale ale Ministerului Român al Muncii, care acordă vize de muncă tot mai multe, de la an la an, pentru meseriile de bază.

Muncitorii noștri, creștini, intergați social și moral în spiritul britanic, de 1000 de ori mai apropiați de valorile culturii britanice decât vor fi vreodată arabii, indienii sau chinezii, ar trebui respectați pentru infuzia de sânge arian pe care o reprezintă în aceste țări pe cale să clacheze din punct de vedere identitar în fața puhoiului de asiatici păgâni. Și ce primim pentru toate astea ? Ură, discriminare, batjocură ?

Sunt sunt sătul de ipocrizia vest-europenilor, de modul în care vin să ne dea leacții despre democrație și toleranță în vreme ce ei ne calcă în picioare demnitatea – în condițiile în care o Europă bolnavă identitar se bazează încă o dată pe noi să-i apărăm porțile în fața puhoiului ce vine dinspre Răsărit. Istoria le va da probabil o lecție aspră, de această dată. 

Domnule Johannis, dacă mâine ar fi din nou alegeri prezidențiale, cu siguranță că în diaspora nu s-ar mai înghesui nimeni la cozi, cu orele, să vă voteze. Ați reușit să ne dezamăgiți.

În aceste condiții, românii care trăiesc și muncesc în Anglia s-au mobilizat exemplar și și-au apărat singuri dreptul la demnitate. În Brent, în fața secției de votare unde în urmă cu câteva luni românii din Londra stăteau la cozi să-l voteze pe Johannis, astăzi s-au așezat la mitingul de protest pentru demnitate națională. Fără Klaus Johannis, căci ca de obicei, nici un reprezentant al Statului Român nu li s-a alăturat.

Femeia în Yoga tradițională vs. ”shakti”-urile creația Gregorian Bivolaru

prezentare rapcea.ro: redau în continuare un articol scris de IntenseLight și trimis spre publicare încă de anul trecut. Îmi cer scuze și lui IntenseLight și cititorilor că nu l-am publicat până acum, dar am avut câteva motive:

- primul, am vrut să îl ”forțez” pe autor să își lanseze odată propriul site;

- articolul mi s-a părut un pic incomplet, ar fi meritat menționate și alte aspecte, dar deja le dădeam idei misanilor cum să își repare erorile și să ”cloneze” școli spirituale autentice, ceea ce ar fi făcut un deserviciu aspiranților sinceri care ar fi avut mari dificultăți în a departaja MISA în raport de alte școli de yoga tradiționale;

- în cazul unui deznodământ prost pentru inculpații din dosarul de la Cluj, nu voiam să ne acuze nimeni că din cauza acestui gen de articole și-au primit pedepse inculpații. Liderii MISA sunt experți în aruncarea vinei asupra altora.

Acestea fiind zise, enjoy. :)

Am vazut si eu acum ceva timp, cateva imagini de la ” Congresul Internațional de Yoga și Terapii Alternative”  patronat de Misa, aceasi incercare din fiecare an de a cosmetiza putin imaginea iremediabil distrusa a scolii Misa, datorita implicarii ei in activitati deja specifice acesteia: productia de filme pornografice, plasarea cursantelor naive, aflate in cautarea “Absolutului”, in baruri de noapte din Japonia, pe site-uri erotice, in saloane de mesaj erotic, etc.
Si tocmai din cauza asta, m-am hotarat sa scriu acest foarte scurt articol, deoarece am vrut sa aduc in lumina un simplu contra-exemplu, pentru femeile din cadrul cursului Misa, pentru ca acestea sa vada ce inseamna cu adevarat o yoghina autentica.
E vorba de Ani Rigzin Choezom, o practicanta apartinand scolii  budismului tantric tibetan Nyingma. Ani Rigzin Choezam nu este nici pe departe un exemplu “exceptional”, ci doar unul care a ajuns pentru putin timp in atentia publicului. In locurile de retragere din Tibet, India, Nepal, Bhutan, se gasesc in momentul de fata zeci de mii de astfel de yoghine, aflate in retragere stricta, (unele chiar pe viata), si care practica intens invataturile yoghine apartinand sistemului Vajrayana.
1
Ani Rigzin Choezom si-a inceput cautarea spirituala la varsta de 20 ani, ea primind invataturi de la nume importante din cadrul budismului tantric. In 1990 Ani Rigzin a venit in India si a intrat in retragere, in momentul de fata ea fiind in retragere neintrerupta de aproximativ 27 de ani. In tot acest timp ea a practicat, timp de 22 de ore pe zi, practicile yoghine ale faimosului ciclu de invataturi Longchen Nyingthik (Dzogchen) si practici Tsalung (yoga tibetana).
(O mostra de yoga tibetana practicata de Ani Rigzin poate fi vazuta aici: https://www.youtube.com/watch?v=sbB6r4p6BJk

sau aici:  https://www.youtube.com/watch?v=wk4NIQL6s2c

, pentru a va face o parere despre dificultatea acestor sisteme de yoga, care implica nu doar posturi statice, ci treceri dintr-o postura in alta postura, realizate pe anumite ritmuri si retentii respiratorii specifice (Pranayama), insotite intotdeauna de vizualizari exacte si foarte clare)
In tot acest timp, Ani a avut o viata foarte simpla, specifica yoghinilor autentici (deci nu a contactat civilizatii extraterestre in vacanta anuala la mare, nu a facut strip-tease pe bani, nu a prestat pe site-uri erotice, sau in filme pornografice, etc).
Ei bine, desi este pe deplin sanatoasa, Ani Rigzin are uneori probleme cu genunchii, poate si din cauza ca in momentul de fata Ani Rigzin are venerabila varsta de 87 de ani, si realizeaza inca zilnic 22 de ore postura lotusului (Padmasana), practicand cu maxima concentrare practicile yoghine apartinand scolii Nyingma.
Si deoarece in locul ei de retragere, nu are la dispozitie apa potabila si o baie, un grup de practicanti yoghini, impresionati de practica, de compasiunea si de spiritul ei plin de intelepciune si modestie, au inceput o colecta pe internet , pentru a strange suma de 1000 $, necesara pentru a o ajuta pe Ani Rigzin Choezom.
Bineinteles, suma in cauza a fost stransa in 24 de ore. Adevarul este ca am vazut sume de bani de ordinul sutelor de mii de euro, sau chiar mai mari, obtinute complet din donatii, atunci cand a fost vorba de sustinerea unor practicanti yoghini autentici. Oamenii sunt sensbili si doneaza bani atunci cand vad un exemplu autentic de spiritualitate si puritate sufleteasca.
Ani Rigzin nu ar fi ajuns niciodata in lumina reflectoarelor, daca nu ar fi fost cativa binevoitori care sa doreasca sa o ajute. Ar fi practicat in continuare in tacere si modestie, fara sa participe la “concursuri internationale de yoga” si fara sa devina o prostituata (conform insasi definitiei oferite de catre Gregorian Bivolaru),  in numele pseudo -tantrismului ieftin si de prost gust, promovat in continuare de catre Misa.
In fotografia de mai jos puteti vedea de asemenea, un grup de practicante yoghine apartinand linie Drikung Kagyu, care in momentul de fata se afla  la Drikung Samten Ling, Dehradun, India, unde practica in retragere stricta (de 7, 9, sau chiar 12 ani), Tummo (Kundalini Yoga) si alte practici specifice sistemului tantric.
2 (1)
In urmatoarea fotografie, puteti vedea un grup de practicante yoghine din Estul Tibetului, care de asemenea practica Tummo (Kundalini Yoga) in deplina retragere. Se poate vedea sub hainele lor centura de meditatie, folosita pentru a ramane pentru perioade lungi de timp in anumite posturi yoghine, cu spatele complet drept.
3 (1)
Si pe link-urile de mai jos, puteti vedea o  multime de fotografii de cursante Misa, sau chiar purtatoare de cuvant, instructoare, VIP-uri, etc, prostituandu-se intr-o forma sau alta, toate sub coordonarea si binecuvantarea infractorului Gregorian Bivolaru, care bineinteles, a castigat si castiga si acum la greu, din punct de vedere financiar, de pe urma activitatilor aceste femei.
http://www.exmisa.org/viewtopic.php?f=3&t=240&start=30
http://www.exmisa.org/viewtopic.php?f=3&t=159
Vreau sa se inteleaga clar un lucru, aceste femei nu sunt de condamnat!
Acestea femei sunt pur si simplu niste victime ale manipularilor ordinare ale lui Gregorian Bivolaru. Sunt sigur ca toate aceste femei, multe de o mare frumusete interioara, au venit la Misa cu inima curata, in urma unor aspiratii spirituale autentice, animate de cele mai sublime idealuri. Insa, manipulate fiind intr-un mod pervers,  prin intermediul invataturilor pseudo-“tantrice” ale “auto-didactului” Gregorian Bivolaru, au ajuns in cele din urma sa se prostitueze, crezand ca ceea ce fac este de fapt “tantra”.
Priviti toate aceste imagini (de pe cele 2 link-uri de mai sus), comparati cu imaginile din acest articol, si trageti singuri o concluzie cu privire la rezultatele invataturilor pseudo-“tantrice” ale infractorului Gregorian Bivolaru.
de Intenselight
1 2 3 4 880