Invățătorul Bivolaru are o stradă întreagă în Topoloveni !

Recent, un amic mi-a atras atenția asupra unei știri de 3 rânduri, despre un incendiu produs în Topoloveni, pe strada Învățător Bivolaru. Știrea apare aici: http://www.ziarelive.ro/stiri/anexa-gospodareasca-din-topoloveni-mistuita-de-flacari.html

Căutând pe google map, am descoperit că într-adevăr, există o stradă cu acest nume în Topoloveni. Și atunci, s-a născut firesc întrebarea: oare câți învățăcei o avea în Topoloveni Învățătorul Bivolaru ?! Oare toți cei ce locuiesc pe acea stradă sunt elevii lui ? O fi vre-un nucleu secret de discipoli fervenți ai Învățătorului Bivolaru, de care nu oi fi auzit ? Oare incendiul din știrea respectivă o fi fost provocat de o ofrandă de lumină rămasă nesupravegheată, cum s-a mai întâmplat prin Ferentari ?

Gândurile mi se învârtejesc în cap, într-o horă de semne de întrebare…

 

Târg de carte SCIFI: București 27-28 martie 2015

A patra ediție a singurului târg de carte SF & Fantasy, Final Frontier, are loc în perioada 28 și 29 martie.

Târgul Final Frontier are loc la Nexus Gamers Club (B-dul. Elisabeta nr. 37), între orele 10:00 și 19:00.

Editurile au ajunțat reduceri de 80% (Nemira, Paladin-Art, Herg Benet, Millenium Books, Tritonic, Crux). Vor fi reduceri și la figurinele cu personaje SF & Fantasy, iar vizitatorii care cumpără trei reviste de benzi desenate primesc una gratis (The Walking Dead, Red Goblin și 101 figurine).

La târg vor avea loc și lansări de carte: “Sharia” de Roxana Brînceanu, “Ceasul Fantasmelor” de Oliviu Crâznic sau “Conexiunea Mona Lisa” de William Gibson, a treia carte din trilogia care mai cuprinde “Neuromantul” și Contele Zero”. Vezi programul complet aici.

Vor exista și discuții pe tema SF-ului românesc, despre Festivalul de la Râșnov, despre colecția Nautilus a Editurii Nemira, SRSFF sau ROMCON 2015.

Scriitorii Oliviu Crâznic și Sebastian A Corn vor fi invitații speciali ai ediției.

Alte evenimente organizate în cadrul  târgului de carte SF & Fantasy, Final Frontier, pentru vizitatori:

– Atelierul „Debutează în SF & Fantasy” – demo-ul atelierului de scriere creativă în SF & Fantasy organizat Bookblog.ro și Revista de Povestiri, duminică, 29 martie, de la 16:30 la 17:30. Atelierul este coordonat de Michael Haulică și Oliviu Crâznic; te poți înscrie trimițându-le o întrebare pe adresa:salut@revistadepovestiri.ro.
– Atelierul de benzi desenate, pe tablete grafice, susținut de Vlady (Alin Ivan), sâmbătă, 28 martie, de la 13:00 la 14:00. Înscrieri la fața locului.
Concursul de fan fiction, unde vei fi jurizat de membrii fan cluburilor și care-ți va aduce șansa ca proza ta să fie publicată pe site-ul târgului – dacă ești cel mai bun dintre cei mai buni.
– Vei intra în frății secrete: Cavalerii Jedi din Fan Clubul Star Wars au pregătit pentru tine un joc de trivia și Lucian Mîndruță, ambasador oficial Star Wars, va fi alături de tine la eveniment, iar Societatea Tolkien din România te așteaptă la un preview pentru Reading Day.
– Și dacă ești un desenator talentat, poți pleca acasă cu o tabletă grafică Wacom; vino la târg și proiectează un desen SF (peisaj, personaj, acțiune etc.) pentru a intra în concurs.

Evenimentul este organizat de Bookblog.ro, cel mai important blog despre cărți și lectură de pe internetul românesc. În cei peste nouă ani de existență, el a devenit un reper pentru tinerii pasionați de lectură, un ghid care îi ajută să aleagă mai bine și mai ușor cărțile care merită citite.

Discuții și noutăți despre târgul de carte SF & Fantasy găsiți pe Final Frontier.ro și pe pagina deFacebook a evenimentului.

sursa: descopera.ro

Câteva cuvinte despre “trădare” și “mușcatul mâinii care te-a hrănit”

motto: Înteleptul uita jignirile, ca un nerecunoscator binefacerile – proverb vechi chinezesc

Observ că se repetă cu obstinație, în discursul propagat de cei de la MISA, mantra insidioasă a culpabilizării cursanților care au plecat de la MISA.

Cuvinte de genul „Iuda” sau „a mușcat mâna care l-a hrănit” sunt folosite în mai toate materialele publicate pe MISATV și yogaesoteric la adresa “trădătorilor”.

Nu cunosc nici măcar un singur caz de cursant care să fi plecat de la MISA iar MISA să îl fi tratat onest, ca pe o persoană căreia îi recunoaște și respectă libertatea de a alege între MISA și orice altceva. În cel mai bun caz, astfel de persoane (unele dintre ele remarcabile prin activitatea lor în diverse ramuri de activitate) erau puse la index în sensul că nu se mai vorbea despre ele – ca și cum nu ar fi existat niciodată. Iar dacă deveneau deranjante pentru MISA sau Gregorian Bivolaru, se găsea întotdeauna ceva compromițător de spus despre ele.

Când pui în discuție cu un misan o chestiune ce vizează soluționarea unor probleme reale din cadrul școlii (fie că e vorba de cursurile de yoga sau viața din ashram), persoana din fața ta se transformă brusc într-un “extremist de opinie” care nu nunoaște decât două alternative: acceptă “ce ți se oferă” sau pleacă dacă nu își mai convine.

În mintea acestor oameni MISA a produs o schimbare, o mutație de conștiință. Dacă ar aplica în societate, în România noastră cea de toate zilele, sistemul de valori pe care îl au inoculat de MISA pentru traiul în MISA, ar deveni revoltați. Căci, cum ar fi dacă Johannis ți-ar spune: dacă nu îți convine traiul în România, pleacă; nu te obligă nimeni să rămâi aici. Dacă ceea ce “îți oferim noi”, conducerea României, nu îți convine, ești liber să cauți în altă parte ?!

Sunt convins că 99,9% din cei care ar primi un astfel de răspuns doleanțelor lor din partea conducătorilor țării, s-ar revolta și ar spune că în România este dictatură. Numai celor de la MISA nu li se pare dubioasă atitudinea liderilor din MISA. Nu li se pare nimic ciudat în faptul că oameni care au muncit o viață pentru MISA, nu au nici un drept de a ridica vre-o obiecție sau observație, ca să nu mai vorbim de critică constructivă. În permanență, cursantului, ashramistului misan i se creează impresia că el este un musafir, un tolerat, un fericit al sorții care are “șansa unică” de a “primi” moca ceva ce nu ar merita, el fiind cel ce trebuie să poarte în permanență “povara recunoștinței” față de liderii școlii și față de organizație.

Această atitudine submisivă, de ploconeală și umilință este din păcate o componentă subconștientă pe care noi ca popor am moștenit-o din epoca comunistă. Nu ne cunoaștem valoarea ca indivizi, ca popor, mergem în permanență cu căciula în mână ca niște milogi în fața unora care nu au nici o calitate în plus față de noi, chiar dacă în realitate suntem mult mai înzestrați decât cei cărora le cerșim favorurile.

Pe acest fond moral bolnăvicios, povestea hindusă a relației ideale maestru-discipol a găsit imediat un sol fertil. Marea masă de cursanți au găsit o justificare legitimă în ploconeala în fața autorității maestrului, exercitată desigur cu aplomb de liota de VIP-uri din jurul lui.

Acceptarea necondiționată, plină de încredere a Voinței Divine – prin voința umană a unui maestru pe deplin realizat, a devenit un laitmotiv al MISA, fără să se mai verifice dacă într-adevăr, sunt întrunite condițiile premergătoare punerii în aplicare a acestei ecuații: respectiv existența reală a unui maestru pe deplin realizat. Gregorian Bivolaru nu este un maestru yoga pe deplin realizat. A recunocut-o chiar el în mai multe rânduri, dar cu voce înceată, trecută repede cu vederea în vacarmul produs de adulatori. A recunoscut că și el mai greșește ! A dovedit toate slăbiciunile umane pe care le regăsim și în noi. A iubit cu pasiune și a fost gelos (vezi episoadele tragi-comice din relația cu Irina), a avut și are simpatii și antipatii, dovedește un redutabil simț al răzbunării față de cei ce îl critică – aspecte ce dovedesc că nu a reușit încă să depășească natura duală a Realității. Nu îl pot condamna pentru asta, pot cel mult condamna lipsa de onestitate față de cursanții îndemnați să îl aduleze ca pe un mare realizat spiritual.

Însă a transpune în practică, în aceste condiții, în micro-societatea din MISA principiile infailibilității gurului GB nu poate duce decât la o dictatură odioasă.

MISA a ajuns să împrumute din valorile și tehnicile de “încălecare” a fraierilor pe care le practică de când lumea, țiganii. O vorbă din bătrâni spune să nu intri în relații cu țiganii căci la țigan, oricât i-ai munci sau face bine, tot tu îi ești dator. Așa și cu MISA.

Nu contează pentru liderii MISA că unii din cursanții de rând au făcut donații substanțiale în bani sau muncă, ridicând toată baza materială toate sălile și casele în care locuiesc yoghini. Nu contează că ei, liderii, nu au pus mâna pe o lopată în viața lor, sau pe o cărămidă sau un sac de ciment, nicidecum să ridice vre-o casă sau sală de curs. Ei, care se bucură de ani de zile de confortul acestui patrimoniu, stăpânindu-l “în numele lui Dumnezeu” – căci Dumnezeu este Beneficiarul activităților de karma-yoga, au grijă mereu să îți amintească că munca ta a fost benevolă și tu nu ai dreptul la nimic în schimb, căci aceasta este esența karma-yoga. În schimb ei au dreptul la tot, se bucură de produsul acestui sacrificiu, precum preoții evrei din vechime care puneau pe cărbunii altarului sacrificial carnea animalului oferit spre sacrificiu: fumul fripturii se ducea la Zeu, mulțumindu-L, în vreme ce carnea era consumată de preoți, ca reprezentanți pământești ai zeului. Curat murdar, coane Fănică ! Sau, prosteală pe față, cum ar spune alții !

În aceste condiții, este limpede că Gregorian Bivolaru și ceilalți lideri care exercită în numele lui autoritatea prin MISA, nu au oferit nimănui, nimic. Au oferit doar cadrul în care să se concretizeze efortul nostru colectiv, al cursanților.

Ei sunt asemenea apicultorului hoț care aduce doar cadrul pentru faguri, stupul pe care scrie MISA. Restul, mierea, produsul dulce al muncii noastre l-am adus noi, truditorii, dăruitorii, albinele MISA. Iar ei au grijă doar să scoată mierea și alunge din stup albinele insistente, care se întreabă de ce nu pot primi o explicație despre ce se întâmplă cu mierea lor, de ce nu pot gusta și ei din ea, de ce nu au aceleași drepturi ca și apicultorul ?

MISA, care promova Dumnezeismul, care afirma că nu se va transforma niciodată într-o instituție osificată, într-o biserică care să îl vândă credincioșilor pe Dumnezeu, și-a instituit proprii preoți ai propriului lor Adevăr, pe care îl strâmbă după cum le dictează interesele. A venit Marean Vanghelie cu 150.000 euro la liderii MISA ? Banii s-au luat iar cursanții au fost sfătuiți să voteze cu PSD-ul, pentru “binele școlii de yoga”, desigur. Unde sunt banii aceia ? La Dumnezeu, desigur, care are mare nevoie de ei, căci evident că nu puteau fi folosiți pentru îmbunătățirea condițiilor de trai din ashramuri !

Face MISA bani din munca echipelor de ashramiști în construcții, amenajări, al fetelor care dansează prin baruri sau pe videochat ? Face, și o știm cu toții ! Cu nu știm, este ce se întâmplă cu banii, deloc puțini, unde se duc aceștia. Și suntem învățați că nu e treaba noastră, că “nu e spiritual” să fi interesat de partea materială a problemei. Să le lăsăm lor, liderilor, partea suculentă a materialității grosiere, iar noi să rămânem cu ochii ațintiți doar asupra idealurilor spirituale !

Deci când vine câte unul care îmi spune că sunt un “tradător” și că “am mușcat mâna stăpânului, care m-a hrănit”, nu îi pot răspunde cecât cu următoarele cuvinte:

Noi, toți cursanții, albinuțele harnice, am îngrășat apicultorii. Noi între noi ne-am hrănit cu entuziasm, efervescență și aspirație spirituală; ne-am dăruit unii altora pasiune, tinerețe, iubire, devotament și sacrificiu. Ei, liderii în frunte cu GB nu ne-au oferit decât idealul, povestea frumoasă în care să ne jucăm fiecare, rolul.

Nu eu am trădat, ci ei ne-au trădat idealurile spirituale de la început. Nu noi am mușcat mâna care ne-a hrănit, ci ei au trădat miile de mâini, de ochi, de suflete, de inimi care i-au iubit, i-au protejat și i-au hrănit.

Ei ne datorează nouă, miilor de cursanți de la MISA, TOTUL. Inclusiv existența lor, traiul lor îmbuibat de astăzi, talentele și ifosele de mari maeștri ai yogăi cu nume penibil preschimbate în tot felul de titluri bombastice indiene.

Eu unul, m-am trezit și știu, îmi cunosc valoarea, care este cu nimic mai prejos decât a lor. Dacă toți oamenii de la MISA s-ar trezi din somnicul de obediență în care sunt întreținuți cu multă parșivitate de către lideri, de mâine toți cojocarii, ambărușele și bivolarii s-ar duce să-și caute serviciu.

Despre un pic de Ortodoxie comunistă

Am aflat astăzi de la un prieten despre existența unui sfânt al pușcăriilor comuniste, care a murit pentru credința sa, precum mucenicii din Viețile Sfinților, care a fost pus – precum domnitorului Brâncoveanu, să aleagă între moarte pentru credința sa – sau trecerea la o altă religie.

Poate părea straniu să auzi despre așa ceva – referitor la torționarii comuniști. De obicei îi băteau și îi chinuiau în închisori pe cei care aveau credință în orice altceva decât comunismul, pentru a-i forța să se lepede de vechiul lor crez și să treacă la al alor, credința în ateismul comunist.

A fost oare vorba despre un ortodox omorât în pușcăriile comuniste pentru a trece la altă religie ?

Nu, a fost vorba despre episcopul catolic Vasile Aftenie, cel care a avut curajul în 1948 să mustre în public cei 36 de foști preoți greco-catolici semnatari ai trecerii la ortodoxie evident la presiunile Securității.

Cuuuum !? Se vor mira unii. Securitatea lua cu japca preoți de la catolici și ni-i făcea ortodocși de-ai noștrii ? Oau, de bună seamă că comuniștii vor ajunge în rai de-a dreapta Adevăratului Hristos al ortodocșilor, pentru „râvna duhovnicească” cu care au „convertit” la Ortodoxie atâția „rătăciți” din alte culte religioase.

Așa se face că episcopul catolic Vasile Aftenie a fost luat la ochi de securitate și s-a dat să aleagă: fie trece la ortodoxie (primind drept premiu pentru asta rangul de Patriarh al Bisericii Ortodoxe Române), fie moare în chinuri. A preferat să moară, stâlcit în bătăi, decât să renunțe la catolicism.

Ne întrebăm de ce deveniseră comuniștii așa de buni prieteni ai Bisericii Ortodoxe Române ? Uitaseră ei oare că „religia este opiumul poporului”, sau pur și simplu își însușiseră acest „opiu” și îl foloseau în favoarea lor ca o formă de control a societății ?

Să îmi fie cu iertare față de mulțimea de preoți ortodocși sau mireni, care au murit cu credința lor în suflet în închisorile comuniste. Martirajul lor nu este cu nimic mai prejos decât al preotului catolic despre care vobesc acum. Există însă o diferență: catolicul Vasile Aftenie a refuzat apostazia, ceea ce îl face unic în raport cu ceilalți sfinți martiri al temnițelor comuniste.

Este evident că comuniștii au văzut în catolicism un instrument politic al capitalismului și au încercat să îl smulgă din inima imperiului sovietic. Însă faptul că Ortodoxia devenise locul agreeat de comuniști pentru cei de altă confesiune, demonstrează pactizarea la nivel administrativ – al BOR cu demonul ateismului comunist. Iar acestui hibrid monstruos comunisto-ortodox, I-au căzut victime în special preoți.

Biserica Catolică a văzut toate astea și a pornit la beatificarea lui Vasile Aftenie, românul catolic, recunoscându-i postum acestuia, meritul rezistenței până la capăt în fața prigoanei comuniste.

Nu același lucru se întâmplă în Biserica Ortodoxă Română, unde nici măcar nu se pune problema canonizării miilor de preoți ortodocși – victime ale comuniștilor. Culmea este că Aftenie al catolicilor este deosebit doar cu o literă de Sfântul Ardealului, preotul ortodox Arsenie Boca.

Arsenie Boca la al cărui mormânt este un imens pelerinaj în fiecare zi a anului, și pe care conducerea BOR îl ignoră, în ciuda minunilor atribuite acestui sfânt părinte.

De ce disprețuim ceea ce alții pun la mare preț – ne întrebăm ?

Nu cumva la nivel ierarhic, Biserica Ortodoxă Română a rămas îngemănată toxic cu vechea securitate comunistă – transformată peste noapte în actuala securitate neo-comunistă ? Cum de nu am auzit NICIODATĂ de un dosar penal pentru șpăgi și delapidări ai banilor publici – cu înalții prelați din BOR ? Sunt ei așa de curați ? Sau pur și simplu au devenit doar un alt cap al hidrei securisto-afaceriste care conduce astăzi România ?

Cert este că mai nou, se ridică tot mai insistente vocile enoriașilor ortodocși, care reclamă – precum în vechime, canonizarea sfinților anti-comunști. Iar conducerea BOR se face că nu aude, dar în secret a început campania de denigrare a acestor sfinți.

Deunăzi, o credincioasă ortodoxă, o tânără cu care am luat masa, îmi spunea că știe de la duhovnicul ei că există scrisori ale părinteului Arsenie Boca ce dovedesc faptul că acesta se ocupa cu vrăjitoria – și de aceea nu va fi caninozat !

Măi să fie ! Cum de în 25 de ani nu am auzit despre așa ceva măcar un cuvințel la adresa părintelui Arsenie Boca, iar acum brusc apar „dovezile” că omul a fost doar un vrăjitor care făcea „semne și minuni” false, rătăciri ale Satanei ?!

Eu cred că pactul cu satana cel roșu comunist dintre BOR și Securitate este încă în vigoare și de aceea… ne merge atât de bine.