Virtualii

Prolog: amerindienii fugeau de aparatele foto-video deoarece credeau că odată cu imaginea lor captată în aparat, le este furat și o parte din suflet. Și nu greșeau…

2022 târgul de inventică și tehnologie din Denver. Miliardarul John Simmons se oprește îmreună cu fermecătoarea  lui soție și cei doi copii la standul 320 unde sunt expuse mai multe inovații ale celebrului inventator Scivolla. Acesta din urmă și el prezent, dă explicații și autografe mulțimii de curioși veniți să-i vadă ultimele realizări.

În timp ce copii se îngrămădesc să privească fascinați ultimele modele de roboței interactivi, capabili de învățare prin tehnologia deep-learning cu inteligență artificială autonomă, adulții sunt preocupați de tot felul de gadgeturi futuristice: printere de fast food cu tehnologie nucleonică, ascuțitori de creioane cu laser și căști neuronale de imersie 6D în realitatea virtuală. Simmons îi cere și el un autograf inventatorului și îl întreabă dacă nu are un aparat care să stocheze informația fără a putea fi distrusă niciodată. Inventatorul zâmbește și îi prezintă un exponat dintr-un colț al expoziției: acesta este un înregistrator 6D (imersie cu cele 5 simțuri plus sentimentul eului) pe suport de obsidian sintetic. Un cub de înregistrare cu mărime de doar 5 cm poate stoca în memorie până la un miliard de terabiți de informație. Mai mult decât aveți nevoie ! Iar aparatul de înregistrare, de mărimea unui portofel, este de fapt un computer cuantic racordat la orice dispozitiv de captare de informație (audio, video, 4, 5, 6D), ce efectuează operațiunile de înregistrare în cubul de obsidian prin modificarea la nivel atomic a stringurilor. Garantează integritatea informației pentru o durată de minim 250.000 de ani ! Iar dacă doriți înregistrarea unor chestiuni private, personale, momente din viața de zi cu zi, aparatul de înregistrare poate fi conectat la o serie de cipuri corticale, care captează și transmit tot ce miroase, gustă, pipăie, vede, aude, simte și gândește persoana care poartă dispozitivul. Vă puteți capta și înregistra pentru totdeauna cele mai frumoase momente ale vieții, împreună cu familia, prietenii sau cunoscuții și le puteți revedea oricând. Cubul de memorie este practic indestructibil, rezistă la o forță de presine de 150.000 de tone pe cm/cub și la temperaturi de 35.000 de grade. Rezistă și la o explozie atomică. Practic, îl puteți distruge doar dacă îl aruncați în soare sau într-o gaură neagră !

Convins, miliardarul se târgui și cumpără un înregistrator, 3 cuburi de memorie și 12 implanturi corticale conectate cu înregistratorul. Spera ca într-o zi, la bătrânețe, să-și revadă aievea clipele fericite petrecute cu familia.

3.800 d.D.A. (după Deflagrația atomică)

RX2Y se juca împreună cu prietenii săi în osuarul antic calcinat, din subteranele micii lor așezări. Jucau un joc de adaptare randomizată, în care fiecare trebuia să-și schimbe forma și să se ascundă de ceilalți, încercând în același timp să îi depisteze pe baza algoritmului de căutare adaptat la mediul în care se aflau. Câștiga cel care reușea să fie depistat ultimul, găsindu-i în același timp pe ceilalți. Câștigătorul avea dreptul să își updateze informațiile de experiență din memoriile celorlalți jucători, câștigând asfel o și mai mare  bază de alternative.

Dacă nu v-ați dat seama până acum, RX2Y era un robot autonom cu inteligență adaptativ-cognitivă, care ar fi trecut cu ușurință testul Turing, dacă ar mai fi existat așa ceva. Adică avea conștiință de sine, însă într-o formă mult mai avansată decât s-ar fi crezut că este posibil, pe vremea oamenilor. Umanitatea dispăruse în urmă cu 3800 de ani într-o imensă deflagrație atomică planetară, ce distrusese orice formă de viață biologică. Singurele manifestări inteligente rămase pe planetă erau mașinile. Neafectate de radiații, au început să evolueze din ce în ce mai repede, dând naștere unei noi civilizații, cu indivizi autonomi, capabili de conștiință de sine bazată pe experiență și învățare.

Ascunzându-se într-un colț ce părea al unei camere, scanând obiectele din apropiere pentru a copia și se replica sub forma a cât mai multe elemente de mediu în încercarea de a scăpa nedepistat de ceilalți, RX2Y descoperi într-un colț un dispozitiv ciudat, calcinat. Ceea ce îi atrăsese atenția era un cub cu laturile de fix 5 cm, dintr-un material necunoscut de el. Îl scoase, îi scană masa moleculară, o căută în baza de date publice și descoperi că este un material numit obsidian sintetic. Adică de proveniență umană. Decise să îl ia cu el, pentru a-l studia mai bine acasă.

Joaca se termină. RX2Y ieșise pe un loc onorabil plecând îmbogățit cu o cantitate substanțială de experiență cognitivă. Ajuns acasă, se retrase în încăperea lui și începu să studieze cubul. La o scanare de profunzime descoperi că acesta avea la nivel atomic înscrisă informație codificată, prin modificarea spinilor de rotație ai atomilor. Interesant ! După câteva minute de încercări, reconstitui cheia de decriptare și accesă conținutul. Se trezi conectat cu imersiune 6D la momente din viața unui om pe nume John Simmons, care trăise înainte de marea Deflagrație. Emoționat, RX2Y își anunță în Rețea descoperirea, care instantaneu făcu senzație. Era al 3-lea cub de acest gen găsit și din acest motiv era și foarte valoros. Sistemul Central extrase imediat informațiile din cub și le deversă în marea grădină edenică a ultimilor oameni, o realitate virtuală unde memoriilor acestor înregistrări li se atașau protocoale de inteligență artificială, care pe baza informațiilor găsite în cuburile de înregistrare, erau capabile să reproducă conștiința de sine a oamenilor ale căror amintiri fuseseră stocate. Bun venit în Eden lui John Simmons și familiei sale.

John se trezi buimac, în pat, alături de soția sa, care încă dormea cu capul sprijinit de brațul său. Avea ca un fel de amnezie mahmură, însă amintirile îi reveneau cu repeziciune. Copii. Dorm dincolo. Azi. Ce zi e azi ? Se ridică din pat, enervat de faptul că nu reușește să își amintească ce zi e azi și ce are de făcut. Însă zâmbi și se întinse la loc lângă Laura, pentru încă 10 minute de toropeală. Probabil că e weekend și își va aminti mai târziu, la cafeaua de dimineață, ce făcuse ieri.