Moralitatea prestãrii acestei munci în România

Natura juridicã a contractului în baza cãruia se presteazã aceastã muncã

  I. Moralitatea Conform art. 15 din Codul muncii „este interzisã, sub sancþiunea nulitãþii absolute, încheierea unui contract individual de muncã în scopul prestãrii unei munci sau a unei activitãþi ilicite ori imorale”. Doctrina de dreptul muncii nu a definit noþiunea de muncã imoralã. Teoretic munca imoralã contravine normelor morale. Normele morale sunt, spre deosebire de normele legale, extrem de nedefinite ºi de imprecise. NU existã nici mãcar un singur punct de reper, general acceptat, carã sã ajute la definirea noþiunii de imoral. Ar exista douã repere pentru noþiunea de imoral: morala creºtin ortodoxã, având în vedere faptul cã majoritatea populaþiei este creºtin ortodoxã, ºi filozofia carã sta la baza adoptãrii unor norme legale ºi care coincide cu norma religioasã. Un lucru este clar, în materia prostituþiei atât normele religioase cât ºi doctrina creºtin ortodoxã coincid: ambele interzic prostituþia. Problema care se ridicã este aceea de a califica munca prestatã în cadrul video chatului erotic ca prostituþie. Codul penal definește prostituþia ca  fapta persoanei care îºi procurã principalele mijloace de existenþã practicând în acest scop acte sexuale cu diferite persoane se pedepseºte cu închisoare de la 3 luni la un an sau cu zile-amendã (art. 234). Practicarea video chatului erotic este fãrã îndoialã o activitate apropiatã prostituþiei care este interzisã de lege, darã fãrã a fi prostituþie (în ceea ce ne privește apreciem cã este o formã modernã de prostituþie, deoarece scopul este acelaºi vânzarea serviciilor sexuale în schimbul unei sume de bani). Deci, este clar cã vânzarea tradiþionalã a corpului constituie prostituþie ºi deci se pedepseºte, ocrotindu-se pe de o parte valori morale, pe de altã parte valori sociale ºi fiinþa umanã. Video chatul se apropie de prostituþie, singura diferenþã fiind atingerea fizicã, în rest toate celelalte elemente fiind identice. Aºadar cel puþin din punct de vedere moral, video chatul erotic este imoral. De aici încolo încep însã problemele juridice. Chiar acceptând cã video chatul erotic este o muncã imoralã, ar trebui cã aceste contracte de muncã ºi fir nule. Dar în speþa noastrã, nu existau contracte de muncã, ci contracte de drepturi de autor. Acceptând idee cã ITM ºi mai apoi judecãtorul va califica aceste contracte de cesiune a drepturilor de autor în contracte de muncã, practic va trebui sã le ºi anuleze. Dacã le va anula, va putea menþine amenda acordatã de ITM? Poate instanþa sã constate existenþa unui contract nul de drept, pentru ca apoi sã îl anuleze? Se poate totuºi sustrage de la normele Codului muncii prin invocarea altor tipuri de contracte? Lista întrebãrilor, dar ºi a rãspunsurilor rãmâne deschisã.   II. Natura juridicã a contractului ITM a considerat cã suntem în faþa unui contract individual de muncã, în vreme de societatea a considerat cã suntem în faþa unui contract de cesiune a drepturilor de autor. Recunosc dificultatea în a stabili exact natura juridicã a raportului dintre „lucrãtoare”/”artiste” ºi societatea comercialã. Se pot aduce argumente ºi pro ºi contra unuia din cele douã tipuri de contracte, cu oarecare pertinenþã pentru fiecare argumentare. În ceea ce ne privește apreciem cã în speþã suntem în faþa unui contract individual de muncã, iar argumentul se fundamenteazã pe dispozițiile art. 7 din Codul fiscal. Astfel, conform art. 7 alin. 2.1. din Codul fiscal „Orice activitate poate fi reconsideratã ca activitate dependentã dacã îndeplineºte cel puþin unul dintre urmãtoarele criterii: a)beneficiarul de venit se aflã într-o relaþie de subordonare faþã de plãtitorul de venit, respectiv organele de conducere ale plãtitorului de venit, ºi respectã condiþiile de muncã impuse de acesta, cum ar fi: atribuþiile ce îi revin ºi modul de îndeplinire a acestora, locul desfãºurãrii activitãþii, programul de lucru; b)în prestarea activitãþii, beneficiarul de venit foloseºte exclusiv baza materialã a plãtitorului de venit, respectiv spaþii cu înzestrare corespunzãtoare, echipament special de lucru sau de protecþie, unelte de muncã sau altele asemenea ºi contribuie cu prestaþia fizicã sau cu capacitatea intelectualã, nu ºi cu capitalul propriu; c)plãtitorul de venit suportã în interesul desfãºurãrii activitãþii cheltuielile de deplasare ale beneficiarului de venit, cum ar fi indemnizaþia de delegare-detaºare în þarã ºi în strãinãtate, precum ºi alte cheltuieli de aceastã naturã; d)plãtitorul de venit suportã indemnizaþia de concediu de odihnã ºi indemnizaþia pentru incapacitate temporarã de muncã, în contul beneficiarului de venit”. Aºadar, în condițiile în care prestatorii de servicii utilizeazã baza materialã a societãþii, ceea ce este în speþã, prestatorii fiind gãsiþi la sediul societãþii, utilizând mijloacele tehnice ale societãþii, apreciem cã sunt întrunite condițiile art. 7 alin. (2) pct. 1 din Codul fiscal, cu privire la activitatea dependentã. Dacã suntem în faþa unei activitãți dependente atunci înseamnã cã aceastã activitate nu poate fi prestatã decât în cadrul unui contract individual de muncã. Dacã la acesta mai adãugãm ºi existenþa unui program de muncã, precum ºi a unei instruiri minime din partea angajatorului, precum ºi subordonarea prestatorului anumitor ordine ale reprezentantului societãþii, avem în vedere în primul rând respectarea unui anumit timp de muncã, atunci suntem în faþa unui contract individual de muncã.   Dezbaterea rãmâne deschisã astfel încât invit orice persoanã care poate sã dezvolte argumente sã ne trimitã materialul pentru a-l publica! Av. drd. Costel Gîlcã SCPA Gîlcã & Vasiliu Director Revista de Drept Socia sursa: costelgalca.ro     comentariu rapcea.ro: poza exemplificatoare privind esența activitãții de videchat este adaosul meu propriu și personal la articolul de mai sus. Sper ca autorul lui sã nu se supere. Motivul pentru care am pus aceastã pozã (șocantã pentru unii) este acela de a-i reduce din start la tãcere pe ipocritii care vehiculeazã ideea cã videochatul este doar așa, ceva, între sexi și nudism explicit, deci nevinovat în esențã. Videochatul este în opinia mea, prostituție prin intermediul unui mijloc electronic de comunicare. Videochatista își pune la dispoziție corpul și mai ales sexul, cumpãrãtorului, care plãtește sã vadã actul sexual cu diferiți substituenți (alți bãrbați sau diferite obiecte ce se preteazã la introducerea în diferite orificii mai mult sau mai puțin destinate de naturã acestui scop). Din punctul meu de vedere, videochatul este o formã de prostituție modernã, prin mijloace tehnice, și ar trebui reglementatã de lege ca atare. P.S.: am modificat poza, sã nu mai șocheze lumea pe la servici, și nici sã nu mai avem probleme cu drepturile de autor sau prevederile legale privind conținutul sexual explicit. E mai bine așa ? 🙂]]>