O poezie dedicată rabinului Moses Rosen, scrisă de Corneliu Vadim Tudor la momentul în care Moses Rosen începuse să îl atace pe Mihai Eminescu și alți titani ai culturii române pentru pretinsele ”crime de ură” împotriva evreilor. Cuvântul lui Vadin este o flegmă peste timp, care îi atinge în obraz și pe Predoiu, Florian și Vexler
Trist cartofor, tu, monument de ură
satyr drapat în giulgiu vişiniu
cum vii să faci tu ordine-n cultură
mai bine-ai vinde nasturi și rachiu
mici echimoze-s ochii tăi de fiară
rînjești ca rîia, hoț, cu colții răi
mefiboşet gîngav și fără țară
răufăcător eşti tu, cu toți ai tăi
te-ai lăcomit din plin, aveai de toate
stăteai pe roze-n caldul tău bîrlog
și totuși, te mînca în fund și-n coate
și ai sărit la creastă, pintenog
să răstignești o nouă sanctitate
la care eu, de-un secol, mă tot rog !…
