Scriitorul român, nãscut în Basarabia, Paul Goma, a fost propus la Premiul Nobel pentru literaturã de cãtre Consiliul Uniunii Scriitorilor din Moldova. Paul Goma, propus la Premiul Nobel pentru literaturã Anunþul a fost fãcut de Arcadie Suceveanu, preºedintele Uniunii Scriitorilor din Moldova, care a þinut sã accentueze cãPaul Goma este un scriitorimportant, cu un nume cunoscut, transmite site-ul televiziunii de stat din cel de-al doilea stat românesc, trm.md. “Paul Goma este un Soljeniþân al României, numit astfel de Eugene Ionesco, scriitor de limbã francezã originar din România. Goma a fãcut disidenþã adevãratã în regimul comunist din România, iar, ulterior, a emigrat la Paris”, accentueazã preºedintele Uniunii Scriitorilor din Moldova. „Paul Goma este un scriitor emblematic pentru Basarabia, iar opera sa are în obiectiv Basarabia de ieri ºi de azi”, a mai specificat Arcadie Suceveanu. Suceveanu a confirmat cã Paul Goma este informat despre faptul cã este propus la Premiul Nobel. “Toate þãrile înainteazã propuneri la Premiul Nobel cãtre Acedemia Suedezã, dar de ce sã nu credem cã Paul Goma va fi ales?”, a spus Suceveanu. Decizia Academiei Suedeze va fi luatã în toamna anului 2013. Paul Goma (nãscut la 2 octombrie 1935) este originar din satul Mana, judeþul Orhei. Familia lui s-a refugiat în România în 1939, dupã încheierea Pactului Molotov-Ribbentrop, semnat de Germania nazistã ºi URSS. În mai 1952, elev în clasa a zecea a liceului “Gheorghe Lazãr” din Sibiu, Goma a fost convocat la Securitate ºi reþinut opt zile, dupã care a fost exmatriculat din toate ºcolile din þarã, deoarece susþinuse în ºcoalã cauza unor persoane anchetate ºi arestate sub acuzaþia de anticomunism. A reuºit totuºi sã se înscrie la liceul “Radu Negru” din Fãgãraº, pe care l-a absolvit în iunie 1953. În 1954 a susþinut simultan examene de admitere la Universitatea din Bucureºti, la filologie românã, ºi la Institutul de literaturã ºi criticã literarã “Mihai Eminescu”. A reuºit la amândouã, dar a ales institutul. Din toamna anului 1955, a avut dispute la seminarii ºi cursuri cu profesorii Radu Florian, Tamara Gane, Mihai Gafiþa, Toma George Maiorescu, Mihail Novicov, urmând ca în iunie 1956 sã fie “judecat” de rectoratul universitãþii. A apãrut pentru prima datã “cazul Goma”. Dupã înfrângerea revoluþiei maghiare din 1956 de cãtre trupele sovietice, în luna noiembrie a aceluiaºi an, Paul Gomaºi-a predat în semn de protest carnetul de membru UTM. A fost arestat în noiembrie 1956, acuzat de “tentativã de organizare de manifestaþie ostilã”. În martie 1957, el a fost condamnat la doi ani de închisoare corecþionalã, pe care i-a executat la închisorile Jilava ºi Gherla. Ulterior, a fost trimis cu domiciliu forþat în Bãrãgan, la Lãteºti, azi Borduºani, din judeþul Ialomiþa, unde a rãmas pânã în 1964. În martie 1977, a reuºit sã publice în revista România literarã un scurt articol, “Pãmânt de flori”, în care se referã la urmãrile dezastruosului cutremur de pãmânt de la 4 martie 1977. În 1977, Goma a reuºit sã trimitã la postul Radio Europa Liberã o scrisoare deschisã în care cerea guvernului României respectarea drepturilor omului în þarã. Scrisoarea a fost difuzatã de postul de radio. În consecinþã, a fost permanent urmãrit, apoi arestat ºi bãtut de Securitate. Însã, fiind bine cunoscut în Occident ºi repertoriat de organizaþia neguvernamentalã împotriva încãlcãrii drepturilor omului Amnesty International, Goma nu mai putea fi judecat ºi condamnat fãrã a stârni proteste în strãinãtate. La 20 noiembrie 1977, Goma, împreunã cu soþia ºi copilul, au fost decãzuþi din calitatea de cetãþeni români ºi expulzaþi în Franþa. Ajunºi la Paris, au cerut azil politic. Aici Goma ºi-a continuat lupta împotriva regimului comunist de la Bucureºti ºi a lui Nicolae Ceauºescu. A sprijinit înfiinþarea, în 1979, a Sindicatului Liber al Oamenilor Muncii din România (SLOMR), comparabil cu sindicatul polonez liber Solidarno¶æ. Ca reacþie la activitatea sa anticomunistã, a fost þinta unui atac cu colet-capcanã ºi a unei tentative de asasinat puse la cale de regimul de la Bucureºti. Printre cãrþile lui Goma se numãrã “Jurnal de apocrif” (1999), “Garda inversã” (1997) ºi “Basarabia” (2002). În 2002, Paul Goma a publicat eseul Sãptãmîna roºie 28 iunie-3 iulie sau Basarabia și Evreii, în care descrie ”atrocitãți comise de populația neromânã (în special, evrei) în timpul retragerii trupelor și administraþiei române din Basarabiași Bucovina, de dupã ultimatumurile sovietice din iunie 1940.” Paul Goma a fãcut parte pentru opt zile din Comisia Prezidenþialã pentru Analiza Dictaturii Comuniste din România, din care a fost îndepãrtat din considerentele de mai sus de cãtre ºeful comisiei, Vladimir Tismãneanu. sursa: ziuaveche.ro comentariu rapcea.ro: dacã s-a luat de crimele comuniștilor evrei, e clar cã nu va lua nici un premiu. Precedente românești existã. Amintim doar de Nicolae Paulescu, descoperitorul insulinei, cãruia i-a fost luat pe nedrept premiul Nobel pentru revoluționara sa descoperire, de cãtre doi… canadieni ! doar pe motiv cã a scris “revoltãtoarea” lucrare “Spitalul, Coranul, Talmudul, Kahalul și Francmasoneria“, unde prezintã pe larg concepțiile criminale ale jidanilor fațã de creștini și faptele lor.]]>