Spaþiul balcanic aparþine arealului civilizaþiei tracilor, despre care Herodot spunea cã dacã nu ar fi fost dezbinaþi, ar deveni cel mai puternic neam din lume. Se pare cã mai târziu, aceastã trãsãturã a identitãþii balcanice se va pãstra în inconºtientul colectiv al popoarelor, care în pofida faptului cã vor suferi înrâurirea popoarelor care vor migra în aceste meleaguri, vor continua sã pãstreze trãsãturile strãmoºilor sãi.
Soarta istoricã va rãmâne una comunã: cucerirea romanã, administraþia politicã ºi duhovniceascã bizantinã, iar destrãmarea Imperiului Otoman va provoca, nu fãrã amestecul viclean al marilor puteri, declanºarea rãzboaielor pentru independenþa ºi pentru liniile de frontierã. Balcanii devin cunoscuþi în istorie doar în calitate de „butoiul de pulbere al Europei”.La unificarea Balcanilor au visat regii Imperiului vlaho-bulgar, domnitorii români ªtefan cel Mare, Petru Rareº, Mihai Viteazu, însã perspectivele acestui proiect au fost împiedicate fie de niºte contexte geopolitice, fie de niºte contexte istorice nefavorabile.
Solidaritatea popoarelor balcanice s-a exprimat deseori în lupta pentru libertate. În 1185, românii de la sud de Dunãre, în frunte cu fraþii Petru ºi Asan se rãscoalã împotriva Constantinopolului, din cauza sporirea impozitelor de cãtre împãratul Isaac al II-lea. În urma acestei rãscoale, cu ajutorul þarului Serbiei ªtefan Nemani, în 1188 Bizanþul recunoaºte existenþa þaratului româno-bulgar. Peste un an, ambiþiile românilor devin ºi mai mari. Astfel, ei propun împãratului german Frederic Barbarossa ºi sârbilor, cucerirea Imperiului Bizantin ºi împãrþirea lui. Din cauza unor conflicte politice interne, acest proiect aºa ºi nu a fost realizat.
Ideea imperialã româneascã renaºte în domniei lui Ioniþã, care cere Romei recunoaºterea titlului de împãrat ºi ridicarea episcopiei sale la rangul de Patriarhie, cererea care este respinsã de Papa Inocenþiu al III-lea. Roma nu putea recunoaºte decât douã autoritãþi imperiale pe pãmânt: Constantinopol ºi Roma. Totuºi, în noiembrie 1204 Ioniþã este recunoscut drept „rege al valahilor ºi al bulgarilor”.
Federaþia Balcanicã – un eºec al comuniºtilor
La începutul secolului XIX, când puterea turcilor în Balcani era de domeniul trecutului, are loc prima tentativã de crearea unui spaþiu balcanic unic. În 1865, aceastã idee este formulatã de cercurile stângiste din Belgrad, lãsându-se inspiraþi de federalismul lui Saint-Simon, de socialismul lui Karl Marx ºi anarhismul lui Nikolai Bakunin. Aceºtia propun crearea unei Federaþii Orientale Democratice, de la Alpi pânã la Cipru. Pe acest fond, în 1894 este constituitã Liga pentru Confederaþia Balcanicã, la care participã socialiºti români, sârbi, bulgari ºi greci.
Prima Conferinþã a social-democraþilor din Balcani are loc la Belgrad, între 25-27 decembrie 1909, în cadrul cãreia se propune crearea unei Federaþii a Statelor Balcanice. La aceastã conferinþã au participat reprezentanþii partidelor social-democrate din România, Serbia, Bulgaria, Grecia, Turcia, Bosnia ºi Herþegovina, Croaþia, Slovenia ºi Macedonia. În cadrul acestei reuniuni, liderul social-democraþilor sârbi, Dimitri Tucovic, a declarat cã „unificarea ºi ajutorul reciproc al popoarelor din Balcani este unica cale spre eliberarea economicã, naþionalã ºi politicã”. În cadrul aceleaºi conferinþe a fost adoptatã o rezoluþie prin care se sublinia faptul cã problema balcanicã poate fi soluþionatã doar prin unificarea tuturor popoarelor care trãiesc pe acest teritoriu, lichidarea tuturor frontierelor create în mod artificial ºi garantarea colaborãrii reciproce în apãrarea de pericolele externe”. Dupã aceasta, toate partidele de orientare social-democratã ºi socialistã au inclus în programele sale politice obiectivul formãrii Federaþiei Balcanice.
În 1915, dupã o conferinþã desfãºuratã la Bucureºti, s-a decis crearea unei Federaþii Revoluþionare Balcanice de Muncã Social Democratã, care era condusã de Cristian Racovski ºi numãrã printre membrii sãi pe Georgi Dimitrov ºi Vasil Kolarov, cunoscuþi lideri comuniºti bulgari.
Dupã revoluþia bolºevicã de la Petrograd, din 1917, este înfiinþatã Federaþia Comunistã din Balcani, care îºi propunea unificarea sub umbrela Moscovei a Bulgariei, Iugoslaviei, Greciei ºi Turciei. Acceptarea României în acest proiect se condiþiona cu dezmembrarea statului român, spre a exclude orice risc de dominaþie româneascã în Balcani. În cele din urmã, aceastã organizaþie este desfiinþatã în 1939.
La 9 februarie 1934, la Atena reprezentanþii României, Iugoslaviei, Turciei ºi Greciei semneazã Pactul Înþelegerii Balcanice, prin care pãrþile se obligã sã contribuie la securitatea regiunii. Conceputã sub forma unei alianþe politice, militare ºi economice, Înþelegerea Balcanicã chiar dacã nu a cuprins toate statele peninsulei a concretizat aspiraþii fireºti ºi tradiþionale ale prieteniei ºi colaborãrii dintre popoarele balcanice în numeroase domenii ºi a promovat þelurile apropierii ºi înþelegerii între semnatarii ºi nesemnatarii sãi . Din pãcate, Bulgaria a refuzat sã se alãture pactului.
Ultima tentativã a avut loc dupã cel de al doilea rãzboi mondial, când liderul comuniºtilor din Iugoslavia, Josip Broz Tito ºi liderul comuniºtilor bulgari, Dimitrov Georgi au început tratativele pentru fuzionarea celor douã state într-o Federaþie a Statelor Balcanice. Partea bulgarã s-a arãtat predispusã ºi la unele concesii, recunoscând identitatea etnicã ºi lingvisticã a minoritãþii macedonene. Aceasta a fost una din condiþiile semnãrii acordului de la Bled între Sofia ºi Belgrad la 1 august 1947, care prevedea, printre altele, rezolvarea unor probleme teritoriale, eliminarea regimului de vize ºi crearea unei uniuni vamale. Însã din cauza unor conflicte diplomatice dintre Iugoslavia ºi URSS, Bulgaria a fost nevoitã sã facã jocul Moscovei, alegându-ºi poziþia de adversar al Belgradului. Kremlinul se temea de creºterea influenþei Iugoslaviei în Balcani, iar liderul iugoslav era iritat de încercãrile sovieticilor de a menþine controlul asupra statele din Sud-Estul Europei.
Uniunea Europeanã – un proiect de integrare a spaþiului balcanic eºuat
Dupã un ºir de rãzboaie sângeroase care au dus la dezmembrarea Iugoslaviei, astãzi integrarea europeanã este privitã drept unica soluþie pentru unificarea popoarelor din aceastã regiune. Grecia, România ºi Bulgaria sunt deja membri ai Uniunii Europene, în timp ce statele ale fostei Iugoslavii: Serbia, Bosnia ºi Herþegovina, Croaþia ºi Muntenegru aspirã la statutul de membru al Uniunii. Totuºi, perspectivele unui astfel de proiect este pus sub semnul întrebãrii din cauza crizei financiare din Europa, precum ºi de conflictele din interiorul UE. Cunoscutul savant ºi profesor american Joel Kotkin afirmã într-un articol publicat în revista „NewsWeek” cã „în viitorul apropiat, „legãturile tribale” (care include rasa, etnia ºi religia) vor deveni mult mai importante decât frontierele politice. Concepte mai generale – precum ideologia verde, socialistã sau capitalismul de piaþã – pot însufleþi elitele cosmopolite, însã, în general, ele nu îi motiveazã pe oameni. În schimb, tribul este preþuit mult mai mult decât orice ideologie universalã”, susþine autorul, adãugând ca „deºi legãturile tribale sunt la fel de vechi ca ºi istoria, schimbãrile politice ºi globalizarea amplifica impactul lor”. Astfel, regionalizarea Europei ºi lupta „statelor de frontierã” pentru autonomia lor „împotriva zonelor concurente de influenþã”, precum ºi încercãrile Franþei ºi Germaniei de aºi impune ordinea pe continent, va determina, în cele din urmã, apelarea la unele proiecte geopolitice alternative. Mai ales cã Uniunea Europeanã ºi nici NATO nu mai sunt în stare sã garanteze securitatea statelor din fostul lagãr socialist, mai mult decât atât, Serbia, România s-au arãtat nemulþumite de politica Washingtonului ºi Bruxellesului în problema provinciei sârbe Kosovo, care continuã sã fie o ranã dureroasã pe trupul Balcanilor.
Uniunea Balcanicã – proiect de alternativã
Noile contexte geopolitice (axa Paris-Berlin-Moscova, ascensiunea spectaculoasã a Chinei, formarea blocului islamic Turcia-Siria-Iran), precum ºi criza financiarã mondialã, impune necesitatea revenirea la discutarea unor perspective de unificare a spaþiului balcanic.
Europa de Sud-Est obþine ºi mai mare importanþã din momentul în care devine unica sursã pentru importul de resurse energetice în Uniunea Europeanã. În special este vorba de proiectul ruso-italian „Southstream” ºi „Nabucco”, susþinut de SUA ºi UE. Prin peninsula Balcanicã trece principalele artere de circulaþie care uneºte Europa Occidentalã cu Asia Micã ºi Orientul Apropiat. Într-un cuvânt, Balcanii reprezintã o punte de legãturã dintre regiunile din statele industrializate ºi regiunile eurasiatice cu resurse minerale importante.
Forþa Bizanþului de altã datã decurgea din faptul el domina cãile de comunicaþie ce venea din Europa rãsãriteanã ºi Centralã, Asia ºi Africa Orientalã. De aceeaºi poziþie poate sã profite Uniunea Balcanicã.
În termeni geopolitici, zona balcanicã reprezintã un Rimland, regiune de þãrm care interacþioneazã atât cu puterea maritimã, cât ºi cea a uscatului, controlul cãreia asigurã dominaþia asupra Heartland-ului (centrul geopolitic). Din acest punct de vedere, Balcanii reprezintã un interes sporit pentru Rusia, Turcia, Iran ºi China, ceea ce deschide un ºir de perspective de încheiere a alianþelor.
În 2010 China deja ºi-a început ofensiva economicã în peninsulã, acordând Serbiei un grant de 1 miliard de euro pentru construcþia a douã centrale electrice ºi un pod peste Dunãre. Afaceri avantajoase sunt încheiate între companiile chineze ºi Macedonia, Slovenia ºi Grecia. Banii chinezi avantajeazã statele din Balcani deoarece, spre deosebire de organismele internaþionale occidentale, Beijingul nu impune condiþii economice ºi politice, în schimb, diminueazã influenþa Uniunii Europene ºi SUA în regiune, ceea ce convine ºi statelor balcanice.
Fundamentul ideologic: conservatorismul, tradiþionalismul ºi ortodoxia
Comunismul ca ideologie nu a fost în stare sã creeze fundamentul necesar pentru apropierea dintre popoarelor balcanice. Unitatea acestora nu poate fi posibilã decât prin pãstrarea identitãþii ºi respectarea valorilor fiecãrei naþiuni. Din aceste considerente, Uniunea Balcanicã poate fi constituitã doar pornind de la valori conservatoare ºi tradiþionaliste, luând în consideraþie ºi comunitatea în sânul Bisericii Ortodoxe. În acest scop, va fi contribui foarte mult moºtenirea comunã a civilizaþiei bizantine, în solul cãreia au crescut naþiunile balcanice, în opoziþie cu valorile Uniunii Europene, care îºi trag seva din principiile iluministe ale Revoluþiei Franceze din 1789.
Aºa cum Constantinopolul creºtin a fost un antipod al Romei pãgâne, Uniunea Balcanicã ar urma sã fie un antipod al Uniunii Europene. În jurul unor astfel de idei s-ar putea regãsi Republica Moldova, România, Bulgaria, Serbia, Macedonia ºi Muntenegru. Balcanii nu ar deveni doar un simplu proiect geopolitic defensiv, dar ºi un proiect ideologic ofensiv. Dacã în trecut în centrul unui astfel de proiect încerca sã se poziþioneze Serbia, a venit momentul în care România ºi Republica Moldova ar putea sã-ºi însuºeascã misiunea istoricã de clãdire a acestei construcþii. Realizarea acestui proiect nu poate avea loc decât prin schimbãrile paradigmelor în interiorul statelor care ar deveni membre ale Uniunii Balcanice. Vectorilor eurobalacanic ar putea deveni o platformã a noilor miºcãri politice, care reprezenta o adevãratã alternativã forþelor care se prezintã drept promotoare ale „integrãrii europene” sau „nostalgiilor comuniste”. Noul vector ar tempera mesajele populiste ºi ar readuce pe ordinea zilei problemele ce þin de interesele naþionale ale statelor din regiune, ceea ce va însemna o nouã revoluþie în societãþile ieºite acum douã decenii din comunism ºi sfârºitul crizei identitare ºi aºa-numitei „perioade de tranziþie”.
de Octavian RACU
Sursa:
DanubiusInfo
Spaþiul balcanic aparþine arealului civilizaþiei tracilor, despre care Herodot spunea cã dacã nu ar fi fost dezbinaþi, ar deveni cel mai puternic neam din lume. Se pare cã mai târziu, aceastã trãsãturã a identitãþii balcanice se va pãstra în inconºtientul colectiv al popoarelor, care în pofida faptului cã vor suferi înrâurirea popoarelor care vor migra în aceste meleaguri, vor continua sã pãstreze trãsãturile strãmoºilor sãi.
Soarta istoricã va rãmâne una comunã: cucerirea romanã, administraþia politicã ºi duhovniceascã bizantinã, iar destrãmarea Imperiului Otoman va provoca, nu fãrã amestecul viclean al marilor puteri, declanºarea rãzboaielor pentru independenþa ºi pentru liniile de frontierã. Balcanii devin cunoscuþi în istorie doar în calitate de „butoiul de pulbere al Europei”.La unificarea Balcanilor au visat regii Imperiului vlaho-bulgar, domnitorii români ªtefan cel Mare, Petru Rareº, Mihai Viteazu, însã perspectivele acestui proiect au fost împiedicate fie de niºte contexte geopolitice, fie de niºte contexte istorice nefavorabile.
Solidaritatea popoarelor balcanice s-a exprimat deseori în lupta pentru libertate. În 1185, românii de la sud de Dunãre, în frunte cu fraþii Petru ºi Asan se rãscoalã împotriva Constantinopolului, din cauza sporirea impozitelor de cãtre împãratul Isaac al II-lea. În urma acestei rãscoale, cu ajutorul þarului Serbiei ªtefan Nemani, în 1188 Bizanþul recunoaºte existenþa þaratului româno-bulgar. Peste un an, ambiþiile românilor devin ºi mai mari. Astfel, ei propun împãratului german Frederic Barbarossa ºi sârbilor, cucerirea Imperiului Bizantin ºi împãrþirea lui. Din cauza unor conflicte politice interne, acest proiect aºa ºi nu a fost realizat.
Ideea imperialã româneascã renaºte în domniei lui Ioniþã, care cere Romei recunoaºterea titlului de împãrat ºi ridicarea episcopiei sale la rangul de Patriarhie, cererea care este respinsã de Papa Inocenþiu al III-lea. Roma nu putea recunoaºte decât douã autoritãþi imperiale pe pãmânt: Constantinopol ºi Roma. Totuºi, în noiembrie 1204 Ioniþã este recunoscut drept „rege al valahilor ºi al bulgarilor”.
Federaþia Balcanicã – un eºec al comuniºtilor
La începutul secolului XIX, când puterea turcilor în Balcani era de domeniul trecutului, are loc prima tentativã de crearea unui spaþiu balcanic unic. În 1865, aceastã idee este formulatã de cercurile stângiste din Belgrad, lãsându-se inspiraþi de federalismul lui Saint-Simon, de socialismul lui Karl Marx ºi anarhismul lui Nikolai Bakunin. Aceºtia propun crearea unei Federaþii Orientale Democratice, de la Alpi pânã la Cipru. Pe acest fond, în 1894 este constituitã Liga pentru Confederaþia Balcanicã, la care participã socialiºti români, sârbi, bulgari ºi greci.
Prima Conferinþã a social-democraþilor din Balcani are loc la Belgrad, între 25-27 decembrie 1909, în cadrul cãreia se propune crearea unei Federaþii a Statelor Balcanice. La aceastã conferinþã au participat reprezentanþii partidelor social-democrate din România, Serbia, Bulgaria, Grecia, Turcia, Bosnia ºi Herþegovina, Croaþia, Slovenia ºi Macedonia. În cadrul acestei reuniuni, liderul social-democraþilor sârbi, Dimitri Tucovic, a declarat cã „unificarea ºi ajutorul reciproc al popoarelor din Balcani este unica cale spre eliberarea economicã, naþionalã ºi politicã”. În cadrul aceleaºi conferinþe a fost adoptatã o rezoluþie prin care se sublinia faptul cã problema balcanicã poate fi soluþionatã doar prin unificarea tuturor popoarelor care trãiesc pe acest teritoriu, lichidarea tuturor frontierelor create în mod artificial ºi garantarea colaborãrii reciproce în apãrarea de pericolele externe”. Dupã aceasta, toate partidele de orientare social-democratã ºi socialistã au inclus în programele sale politice obiectivul formãrii Federaþiei Balcanice.
În 1915, dupã o conferinþã desfãºuratã la Bucureºti, s-a decis crearea unei Federaþii Revoluþionare Balcanice de Muncã Social Democratã, care era condusã de Cristian Racovski ºi numãrã printre membrii sãi pe Georgi Dimitrov ºi Vasil Kolarov, cunoscuþi lideri comuniºti bulgari.
Dupã revoluþia bolºevicã de la Petrograd, din 1917, este înfiinþatã Federaþia Comunistã din Balcani, care îºi propunea unificarea sub umbrela Moscovei a Bulgariei, Iugoslaviei, Greciei ºi Turciei. Acceptarea României în acest proiect se condiþiona cu dezmembrarea statului român, spre a exclude orice risc de dominaþie româneascã în Balcani. În cele din urmã, aceastã organizaþie este desfiinþatã în 1939.
La 9 februarie 1934, la Atena reprezentanþii României, Iugoslaviei, Turciei ºi Greciei semneazã Pactul Înþelegerii Balcanice, prin care pãrþile se obligã sã contribuie la securitatea regiunii. Conceputã sub forma unei alianþe politice, militare ºi economice, Înþelegerea Balcanicã chiar dacã nu a cuprins toate statele peninsulei a concretizat aspiraþii fireºti ºi tradiþionale ale prieteniei ºi colaborãrii dintre popoarele balcanice în numeroase domenii ºi a promovat þelurile apropierii ºi înþelegerii între semnatarii ºi nesemnatarii sãi . Din pãcate, Bulgaria a refuzat sã se alãture pactului.
Ultima tentativã a avut loc dupã cel de al doilea rãzboi mondial, când liderul comuniºtilor din Iugoslavia, Josip Broz Tito ºi liderul comuniºtilor bulgari, Dimitrov Georgi au început tratativele pentru fuzionarea celor douã state într-o Federaþie a Statelor Balcanice. Partea bulgarã s-a arãtat predispusã ºi la unele concesii, recunoscând identitatea etnicã ºi lingvisticã a minoritãþii macedonene. Aceasta a fost una din condiþiile semnãrii acordului de la Bled între Sofia ºi Belgrad la 1 august 1947, care prevedea, printre altele, rezolvarea unor probleme teritoriale, eliminarea regimului de vize ºi crearea unei uniuni vamale. Însã din cauza unor conflicte diplomatice dintre Iugoslavia ºi URSS, Bulgaria a fost nevoitã sã facã jocul Moscovei, alegându-ºi poziþia de adversar al Belgradului. Kremlinul se temea de creºterea influenþei Iugoslaviei în Balcani, iar liderul iugoslav era iritat de încercãrile sovieticilor de a menþine controlul asupra statele din Sud-Estul Europei.
Uniunea Europeanã – un proiect de integrare a spaþiului balcanic eºuat
Dupã un ºir de rãzboaie sângeroase care au dus la dezmembrarea Iugoslaviei, astãzi integrarea europeanã este privitã drept unica soluþie pentru unificarea popoarelor din aceastã regiune. Grecia, România ºi Bulgaria sunt deja membri ai Uniunii Europene, în timp ce statele ale fostei Iugoslavii: Serbia, Bosnia ºi Herþegovina, Croaþia ºi Muntenegru aspirã la statutul de membru al Uniunii. Totuºi, perspectivele unui astfel de proiect este pus sub semnul întrebãrii din cauza crizei financiare din Europa, precum ºi de conflictele din interiorul UE. Cunoscutul savant ºi profesor american Joel Kotkin afirmã într-un articol publicat în revista „NewsWeek” cã „în viitorul apropiat, „legãturile tribale” (care include rasa, etnia ºi religia) vor deveni mult mai importante decât frontierele politice. Concepte mai generale – precum ideologia verde, socialistã sau capitalismul de piaþã – pot însufleþi elitele cosmopolite, însã, în general, ele nu îi motiveazã pe oameni. În schimb, tribul este preþuit mult mai mult decât orice ideologie universalã”, susþine autorul, adãugând ca „deºi legãturile tribale sunt la fel de vechi ca ºi istoria, schimbãrile politice ºi globalizarea amplifica impactul lor”. Astfel, regionalizarea Europei ºi lupta „statelor de frontierã” pentru autonomia lor „împotriva zonelor concurente de influenþã”, precum ºi încercãrile Franþei ºi Germaniei de aºi impune ordinea pe continent, va determina, în cele din urmã, apelarea la unele proiecte geopolitice alternative. Mai ales cã Uniunea Europeanã ºi nici NATO nu mai sunt în stare sã garanteze securitatea statelor din fostul lagãr socialist, mai mult decât atât, Serbia, România s-au arãtat nemulþumite de politica Washingtonului ºi Bruxellesului în problema provinciei sârbe Kosovo, care continuã sã fie o ranã dureroasã pe trupul Balcanilor.
Uniunea Balcanicã – proiect de alternativã
Noile contexte geopolitice (axa Paris-Berlin-Moscova, ascensiunea spectaculoasã a Chinei, formarea blocului islamic Turcia-Siria-Iran), precum ºi criza financiarã mondialã, impune necesitatea revenirea la discutarea unor perspective de unificare a spaþiului balcanic.
Europa de Sud-Est obþine ºi mai mare importanþã din momentul în care devine unica sursã pentru importul de resurse energetice în Uniunea Europeanã. În special este vorba de proiectul ruso-italian „Southstream” ºi „Nabucco”, susþinut de SUA ºi UE. Prin peninsula Balcanicã trece principalele artere de circulaþie care uneºte Europa Occidentalã cu Asia Micã ºi Orientul Apropiat. Într-un cuvânt, Balcanii reprezintã o punte de legãturã dintre regiunile din statele industrializate ºi regiunile eurasiatice cu resurse minerale importante.
Forþa Bizanþului de altã datã decurgea din faptul el domina cãile de comunicaþie ce venea din Europa rãsãriteanã ºi Centralã, Asia ºi Africa Orientalã. De aceeaºi poziþie poate sã profite Uniunea Balcanicã.
În termeni geopolitici, zona balcanicã reprezintã un Rimland, regiune de þãrm care interacþioneazã atât cu puterea maritimã, cât ºi cea a uscatului, controlul cãreia asigurã dominaþia asupra Heartland-ului (centrul geopolitic). Din acest punct de vedere, Balcanii reprezintã un interes sporit pentru Rusia, Turcia, Iran ºi China, ceea ce deschide un ºir de perspective de încheiere a alianþelor.
În 2010 China deja ºi-a început ofensiva economicã în peninsulã, acordând Serbiei un grant de 1 miliard de euro pentru construcþia a douã centrale electrice ºi un pod peste Dunãre. Afaceri avantajoase sunt încheiate între companiile chineze ºi Macedonia, Slovenia ºi Grecia. Banii chinezi avantajeazã statele din Balcani deoarece, spre deosebire de organismele internaþionale occidentale, Beijingul nu impune condiþii economice ºi politice, în schimb, diminueazã influenþa Uniunii Europene ºi SUA în regiune, ceea ce convine ºi statelor balcanice.
Fundamentul ideologic: conservatorismul, tradiþionalismul ºi ortodoxia
Comunismul ca ideologie nu a fost în stare sã creeze fundamentul necesar pentru apropierea dintre popoarelor balcanice. Unitatea acestora nu poate fi posibilã decât prin pãstrarea identitãþii ºi respectarea valorilor fiecãrei naþiuni. Din aceste considerente, Uniunea Balcanicã poate fi constituitã doar pornind de la valori conservatoare ºi tradiþionaliste, luând în consideraþie ºi comunitatea în sânul Bisericii Ortodoxe. În acest scop, va fi contribui foarte mult moºtenirea comunã a civilizaþiei bizantine, în solul cãreia au crescut naþiunile balcanice, în opoziþie cu valorile Uniunii Europene, care îºi trag seva din principiile iluministe ale Revoluþiei Franceze din 1789.
Aºa cum Constantinopolul creºtin a fost un antipod al Romei pãgâne, Uniunea Balcanicã ar urma sã fie un antipod al Uniunii Europene. În jurul unor astfel de idei s-ar putea regãsi Republica Moldova, România, Bulgaria, Serbia, Macedonia ºi Muntenegru. Balcanii nu ar deveni doar un simplu proiect geopolitic defensiv, dar ºi un proiect ideologic ofensiv. Dacã în trecut în centrul unui astfel de proiect încerca sã se poziþioneze Serbia, a venit momentul în care România ºi Republica Moldova ar putea sã-ºi însuºeascã misiunea istoricã de clãdire a acestei construcþii. Realizarea acestui proiect nu poate avea loc decât prin schimbãrile paradigmelor în interiorul statelor care ar deveni membre ale Uniunii Balcanice. Vectorilor eurobalacanic ar putea deveni o platformã a noilor miºcãri politice, care reprezenta o adevãratã alternativã forþelor care se prezintã drept promotoare ale „integrãrii europene” sau „nostalgiilor comuniste”. Noul vector ar tempera mesajele populiste ºi ar readuce pe ordinea zilei problemele ce þin de interesele naþionale ale statelor din regiune, ceea ce va însemna o nouã revoluþie în societãþile ieºite acum douã decenii din comunism ºi sfârºitul crizei identitare ºi aºa-numitei „perioade de tranziþie”.
de Octavian RACU
Sursa: DanubiusInfo
