Se tot fluturã de la o vreme steagul rãzboiului. Liderii americani, francezi și germani se tot întâlnesc cu cei ruși și ucrainieni pentru a gãsi ”soluții” ca sã nu fie rãzboi. Toți dau impresia cã se strãduie și eșueazã glorios, dupã eforturi titanice de a cãdea la pace. În aceste condiții, premiza conflictului militar se creeazã mai ales în conștiința opiniei publice tuturor popoarelor implicate, ale cãror lideri participã la ”negocieri”, dar și a ”vasalilor” acestora, cum e România. În opinia mea, așa-zisele negocieri ultra-mediatizate, erau menite de fapt sã ne ținã cu sufletul la gurã, sã ne implice sã conștientizãm posibilitatea rãzboiului, sã ne pregãteascã psihologic pentru el. Acești criminali din politica internaționalã ruși-americani-francezi-germani, care în numele ”interesului de stat” creeazã ”sfere de influențã” și calcã pe cadavrele și suferința a milioane de oameni pentru a le menține așa cum le hotãrãsc ei, joacã la masa verde a negocierilor secrete soarta unor întregi popoare, trãdând și vânzând – așa cum au mai fãcut-o de atâtea ori în istorie, pe cei slabi. Negocierile de la Minsk din 11 frebruarie ale acestui an par sã fie o copie fidelã a celor din 11 februarie 1945 de la Yalta, când drãguții noștri ”aliați” americani și britanici ne-au cedat rușilor, de parcã eram o marfã de vânzare. Pe parcursul istoriei, Occidentul, Europa Apuseanã ne-a trãdat de nenumãrate ori: fie când o apãram de turci sau de tãtari, promițându-ne un ajutor care de cele mai multe ori nu mai venea; fie atunci când rușii, în cele peste  200 de ani de conflicte cu turcii, ne ocupau constant, România fiind teatru de rãzboi al intereselor a douã mari super-puteri. De aceea, încep analiza mea din start, cu concluzia cã acest rãzboi nu ne privește. Refuz sã servesc din bomboana otrãvitã a motivației oferitã de mass-media: nu vreau sã lupt nici pentru democrația ”europeanã” impusã de America, dar nici pentru ”imperiul ortodox” visat de Dughin. Nu voi uita cum ne-au vândut aliații noștri americano-europeni cãtre ruși, la Yalta, dupã cum nu voi uita cum au distrus țara în sute de ani de rãzboi rușii, în conflictele cu turcii și austriecii, și nici plaga comunistã, ale cãrei rãni sunt departe de a fi vindecate. Evident vor fi unii care îi vor apãra pe vestici, spunând cã s-au schimbat, acum existã drepturile omului, conceptul de apãrare globalã, și alte vorbe goale. În realitate, nu s-a schimbat nimic. America în cãutare de piețe noi, preseazã Rusia spre est, cu revoluții portocalii, încercând acapararea economicã socialã și politicã a unor țãri pe care le abandonase Rusiei, la Yalta. Iar Rusia nu va accepta sã cedeze aceste teritorii. Asta este miza viitorului rãzboi: reașezarea de forțe pe harta geo-politicã a acestei zone. Din aceastã perspectivã, nu mã simt motivat sã mã duc sã mã bat cu nimeni. Nu mã voi duce la rãzboi sã mor pentru ca americanul obez și incult, care nici mãcar nu știe cã existã o țarã numitã România, ca sã își pãstreze el ”american style of life”. Nici pentru ca Putin sã devinã un al doilea Hitler care nimicește populații întregi pentru a-și pãstra ”spațiul vital” al populației slave (Hitler voia ”spațiu vital” pentru populțiile ariene !). Nu putem trece cu vederea crimele armatei ruse din conflictele post-sovietice: rãzboaiele din Cecenia (1994, 1999), Tadjikistan (1992-1997, 2010-2012), Kirgistanul de Sud (2010), Osetia de Nord (1993), Ingușetia (2007-prezent), Caucazul de Nord (2007 – prezent), Nagorno Karabah (1988-1994), Osetia de Sud (1991-1992), Rãzboiul civil Georgian (1991-1993), Rãzboaiele din Abhazia (1992-1993, 1998), Rãzboiul Ruso-Georgian (2008), Transnistria (1992), Ucraina (2013 –prezent). Din perspectivã istoricã, colosul rusesc este asemenea unui golem monstruos, creat dintr-un amalgam de culturi și popoare ce suferã și sângereazã în încercarea de a ieși din aceastã alcãtuire nefireascã, împoriva naturii. Nu mai puțin vinovați și lipsiți de moralitate, Occidentalii au cãlcat și calcã pe mormane de cadavre oriunde interesele lor meschine, economico-financiare le-o cer. Sãrmana Africã, atât de bogatã în resurse, este un tocãtor însângerat de rãzboaie și suferințã, alimentatã cu arme de occident, pentru a fi mai ușor de spoliat de resursele ei naturale. Rãzboaiele din Golful Persic au fost rãzboaie ale petrolului purtate în numele ”democrației”, la fel cum atacurile mârșave asupra Serbiei au avut ca motivație controlul american asupra petrolului din zona Mãrii Caspice dar și controlul asupra coridorului energetic nr. 8, care permite transportul gazelor și petrolului dinspre Asia Centralã prin Balcani evitând implicarea Rusiei și Iranului. Deci, nici Occidentalii și nici Rușii nu sunt mai umani sau mai corecți. Pentru ei, suntem doar monedã de schimb, populații ocupate, provincii ale unor Imperii. Din perspectiva mea, de român mãrunt, acest conflict nu mã privește. Dacã barilul de petrol a fost scãzut de americani de la 90 la 55 de dolari în ultimele 6 luni pentru a prãbuși economia Rusiei, eu românul, nu am simțit aceastã scãdere la pompa de benzinã, cãci prețul carburanților nu a scãzut semnificativ. Eu, românul de rând, nu mã simt ”aliat și partener strategic” al americanului, care de 3 ani încã nu și-a trimis un ambasador în România (invocând ”procedurile anevoioase din Senatul American”) și care încã ne cere vizã de cãlãtorie în SUA, cu refuzuri dictatoriale, în timp ce vecinii unguri (care vor lupta alãturi de Rusia, fiind sprijiniți financiar în secret de ruși pentru a nu sucomba economic în rãzboiul cu FMI și Banca Mondialã !), au liber la viza de SUA. Dacã ne-au dat cu ”democrație” americanii și europenii în ultimii 25 de ani, de ce nu am reușit sã scãpãm de neo-comuniști, de ce nu a ajuns Iliescu la pușcãrie pentru morții din  Revoluție și Mineriade, de ce accesul la viața politicã este lãsat deliberat doar pentru marii mafioți ?! De ce sã îmi sacrific eu, cetãțeanul de rând, viața, integritatea corporalã, averea, sãnãtatea, familia, într-un rãzboi care nu mã privește ?! Soldații ambelor pãrți combatante sunt mercenari plãtiți regește, cu familile asigurate financiar în caz de deces. Sã învãțãm deci din experiența tristã a popoarelor din jurul nostru (sârbi, ceceni, georgieni, ucrainieni) care au sângerat pentru ca americani, europeni și ruși sã își meninã privilegiile economico-financiare. Dacã va începe un conflict militar în zonã, este posibil ca el sã se producã dupã urmãtorul scenariu:

1. Rușii vor face prima mișcare, ocupând militar sub diferite pretexte (umanitare, preventive, etc.) anumite zone, inclusiv din România.
2. Ca de obicei, americanii și europenii ne vor ”ajuta” cu sfaturi, cãci nu își vor trimite soldații sã moarã pe front pentru o colonie. În toate rãzboaiele pe care le-au dus în ”colonii”, prezența trupelor ”euro-atlantice” în operațiuni de rãzboi la sol a fost mai mult simbolicã; ”carnea de tun” au dat-o mereu bãștinașii ! Eventual vor riposta în faza a 2-a cu bombardamente împotriva trupelor rusești de ocupație, cãci așa au fãcut și în Serbia, Irak, Afganistan, etc. Evident cã soldații ruși vor scãpa în schimb va muri de bombele americane populația civilã, adicã tot noi, românii. Și toate astea în numele democrației.
3. Eventual vor intra în joc și dronele, ultima invenție militarã, care vor fi dirijate tot de la distanțã în mod laș, de niște soldați-gameri, buni doar la jocuri online. Singurii care vor avea pierderi materiale și de vieți omenești vor fi… bãștinașii, adicã noi.
4. Politicienii se vor grãbi (ca de obicei) sã se punã la adãpost prin strãinãtate, organizând ”guverne în exil” în vreme ce presa ”româneascã” – în frunte cu Lucian Mândruțã, va bate toba mobilizãri generale a prostimii, pe care sã o înroleze drept carne de tun întru ”apãrarea Patriei”. Bãrbații români vor fi trimiși acasã de pe unde muncesc în Europa, sã lupte sã-și apere țara, în vreme ce Europa și America își vor vedea înainte de afaceri, negociind cum vor împãrți cașcavalul ”ajutoarelor” militare și cel pentru reconstrucția a ceea ce vor distruge prin bombardamente.

Și mai putem face ceva. Generațiile noastre indiferent de naționalitate, au moștenit – prin intermediul ADN-ului/subconștientului colectiv OROAREA fațã de rãzboi și distrugere, respingerea hotãrâtã a violenței. Tinerii, nu conteazã nația (fie cã sunt ruși, americani, francezi, englezi sau germani, și evident și români) nu mai pot fi așa de ușor stârniți la omor colectiv. Aparatul de manipulare (diviziile de informații/contra-informații ale fiecãrei țãri) întâmpinã mari probleme în a gãsi mijloace de a trezi nebunia vãrsãrii de sânge în rândul generațiilor tinere. Cum sã mai asmuți popor contra popor, om contra om, cum sã mai transformi oameni ca și tine, cu familii, vieți, pasiuni, oameni buni deci, în ”inamici” ?! Prin ce metodã sã mai stârnești ura împotriva lor, sã îi culpabilizezi colectiv ?! Aici, globalizarea – ca fenomen social, a dus la un gen de înfrãțire colectivã a oamenilor, care se vede în special la tineri. În mai multe ocazii am avut șansa sã vãd cum tineri de diverse nații cu ”dușmãnii istorice” între ele, treceau cu ușurințã peste aceste prejudecãți, realizând greșelile strãmoșilor lor sau cel puțin, luând o atitudine de indiferențã fațã de acestea cãci, hei, cine suntem noi sã ne judecãm ?! Astfel de tineri își dau seama cât sunt de asemãnãtori ca și vieți, interese, hobby-uri, și sunt uniți de aceleași idealuri: sã fie lãsați sã trãiascã liberi, fãrã sã fie manipulați și folosiți de propriile lor guverne.