Re-public aici un articol mai vechi de-al meu, scris și postat în decembrie 2008 pe vechiul meu blog. Voiam sã mai public ceva pe tema afrodisiacelor și cãutând sã vãd ce am mai scris pe acest subiect – ca sã nu mã repet, am gãsit articolul ãsta. Pentru cã tema se leagã, îl republic și aici, urmând sã scriu o continuare care înglobeazã multe informații concrete despre afrodisiace. Enjoy ! Mã preocupã de ceva vreme diferenþa frapantã de mentalitate pe care o întâlnesc între românul neaoº, comun, ºi cultura yoghinã care deja s-a înrãdãcinat în anumite medii datoritã influenþei ºcolii lui Grieg. Spre norocul meu, am crescut, m-am format într-o perioadã istoricã „tulbure”… ieºirea din comunism ! Concepþiile mele despre viatzã ºi lume au cunoscut o influenþã covârºitoare datoratã viziunii yoghine promovate de Grieg. Dar nu asta vreau sã spun… vreau doar sã ajung la o concluzie… vãd lumea diferit de ceilalþi în materie de sexualitate… începând cu percepþia sexului propriu… Mi-am început târziu viatza sexualã… cea adevãratã, nu fanteziile adolescentine, flirturile nevinovate ºi masturbarea… fie ea ºi cu prietena…J Penisul a fost în adolescenþã un focar de neliniºti, de pulsiuni abisale, o forþã nestãvilitã, tiranicã, ce porunceºte ºi îngenunchiazã raþiunea, voinþa, principiile… Dulcea beþie a apropierii femeii, zvâcnetul disperat al nãdragilor, presiunea impetuoasã, irezistibilã asupra ºliþului, pulsaþia grãbitã a dorinþei… epoca în care orice femeie frumoasã avea aura unei potenþiale perechi, vremurile când pluteam îmbãtat de feminitatea ce se perinda pe sub ochii mei vrãjiþi, când ochii mi se aprindeau la apropierea FEMEII, urechile îmi ardeau, ºi o durere surdã, dulce, mã copleºea, mã încãlzea, mã arunca în cele mai nebuneºti situaþii, mã împingea la cele mai necugetate fapte… Minunata libertate sexualã a adolescenþei mele… idealuri înalte, cuplul deschis, transfigurator, iubirile ce se aprindeau dintr-un zâmbet, dintr-o privire ! Erau oare iubiri, sau doar pasiuni ?! Oricum ar fi fost, au fost vii, autentice, traite cu intensitate maximã… nu le-am uitat pe nici una ! ªi când le evoc, chipuri dragi îmi rãsar de sub vãlul memoriei, zâmbindu-mi din trecut… Percepeam atunci penisul ca pe un mic tiran capricios, ce avea darul de a schimba situaþii ºi conjuncturi pentru a-ºi trãi extazul… Mã identificam cu el în actul amoros, înfrângeam opreliºti, prejudecãþi, bucuram, ofeream plãcere, liniºteam, cuceream, fascinam… Duceam cu el o luptã a spiritului cu materia, a voinþei încleºtatã cu pasiunea… controlul ejaculãrii, deziderat absolut ºi obsedant… extazul de dincolo de extaz…. dovada adevãratei virilitãþi, certitudinea liniºtitoare a bãrbãþiei confirmate de respectul de sine în faþa FEMEII. Apoi, dupã relativa cucerire a unui labil ºi inconstant control, a încrederii în sine datorate mai mult experienþei ºi preconizãrii unui „stil” de abordare eficientã a femeilor, au început sã aparã adevãratele obstacole: gelozia, egosimul ºi prostia. Cât de puþin ºtim sã ne punem în pielea, în sufletul Celuilalt ! Am învãþat astfel ce înseamnã pierderea, SUFERINÞA. Am trãit pentru prima datã sentimentul pierderii iremediabile, a sufletului sfâºiat. Am trecut peste… am trãit mai departe, marcat, schimbat iremediabil… am înþeles profunzimea suferinþei pricinuite femeilor din viatza mea, de egoismul meu… ºi am început sã evit o bunã perioadã de timp sã mã mai apropii de alte femei, pentru a nu le provoca inerenta suferinþã a rupturii, a sfârºitului… vedeam pretutindeni semnele sfârºitului, ale dezamãgirii, ale suferinþei… Apoi, am început sã înþeleg ºi sã accept… Ba chiar am început sã testez limitele femeilor din viatza mea, într-un imbold de a dezamorsa bomba ce sfãrâmã zidurile sufletului, de a fisura aceste ziduri înainte ca ele sã cadã sub povara suferinþei… nu am reuºit… am mai învãþat un adevãr crud… nu poþi schimba cu adevãrat pe nimeni în adevãrata lui naturã… nu poþi „salva” pe nimeni… numai individul poate face acest lucru, din proprie voinþã ºi prin Graþia lui Dumnezeu. De aceea am încetat sã mai impun condiþii, reguli… în ce le priveºte. Am pãstrat doar un minim de cerinþe, în chestiunile ce au directã legãturã cu mine. Am înþeles în timp ºi secrete despre care nu se vobeºte nicãieri. Spre exemplu, am înþeles cã Obiectul este NUMELE ºi numele este OBIECTUL. Am înþeles cã un obiect poate purta mai multe denumiri, diferenþiate de pespectiva (viziunea) asupra lui. Folosirea Numelui conferã Puterea asupra Obiectului. Folosirea numai a unei pãrþi din multele nume ale Obiectului, duce doar la o putere parþialã asupra Obiectului. Sã luãm spre exemplu Penisul: cuvântul „penis” desemneazã „organul sexual masculin” altã noþiune „civilizatã”, a aceluiaºi Obiect. Trãim cu povara pãcatului originar din Biblie, a sentimentului vinovãþiei, al ruºinii faþã de propriul sex… aºa suntem educaþi de mici… „nu pune mâna acolo, cã e ruºine…”. La yoga, am învãþat sã îi spunem „lingam”, termen cu care hinduºii desemneazã simbolul falic al principiului cosmic masculin. „Penis”, „organ sexual masculin”, „lingam”, reprezintã partea „civilizatã”, „transfiguratoare” a Obiectului… uneori, iubiþii, plini de imaginaþie, cautã alte nume pentru Obiect… Prima mea iubitã îi spunea „bãieþelul”, altele îi spun „cocoºel”, etc. Dar mai existã o „faþã” a lui, de care de obicei fugim… partea aºa-zis „vulgarã”, „obscenã”, „perversã”, „murdarã”, „josnicã” a Obiectului… Ce ziceþi de PULà !? V-am ºocat !? Dar hai sã analizãm mai profund fenomenul… ce anume ºocheazã la cuvântul „pulã” ?! În fond, desemneazã acelaºi Obiect, iar denumirea în acest fel nu schimbã cu nimic calitatea/caracteristicile Obiectului… SAU LE SCHIMBà ?! Primul sentiment e de ruºine, la auzul acestui cuvânt… e normal… condiþionarea datã de „buna creºtere”… totuºi, încercaþi sã vã imaginaþi, sã vizualizaþi ce imagine vã evocã cuvântul “penis”, în raport cu „Pula”. Vã spun eu: „pula” e mai mare, mai puternicã, mai obraznicã, mai lipsitã de inhibiþii… e vie… are o forþã, o viaþã a ei, proprie, pe lângã care cea a „penisului” este vãdit mai micã… Deci, descoperim cã evitãm sã folosim, sã evocãm un „nume” care corespunde unei imagini mai pline de forþã a Obiectului… Cunoscând aceste lucruri, atent sã nu cad în vulgaritate, care este opusul transfigurãrii… am recunoscut forþa PULII, mi-am însuºit-o ! cum putem împlini acest paradox ? Având simultan viziunea ambelor aspecte, care formeazã o imagine completã a Obiectului, cucerim toate sensurile acestuia, tot potenþialul sãu… Aºa am înþeles beneficiile dar ºi pericolele aºa-zisului „limbaj obscen/vulgar”. Aºa am cucerit Puterea Lingam-ului/Pulii ! Vremea a trecut… destinele ce s-au intersectat cu drumul meu în viatzã au cunoscut traiectorii de multe ori ciudate… mai mult decât orice, Viaþa schimbã oamenii… tot mai des revin la imagini, la amintirile imortalizate în fotografii… ce curios… de multe ori, aceste fotografii supravieþuiesc existenþei noastre fizice… jumãtate din oamenii pe care îi am în poze, au plecat din aceastã lume… În prezent, datoritã vârstei, datoritã epuizãrii (prin ejaculare) a unei pãrþi a potenþialului sexual (contrar opiniei comune, se pare cã potenþialul sexual – reprezentat fizic de sperma la bãrbat, nu se reface la infinit… deci se diminueazã în timp) constat cã a dispãrut acel freamãt, acea „viatzã” proprie a penisului. Nu mai „dicteazã” cu putere decât arareori… caut infuzii de „viaþã”, de putere în lumea plantelor afrodisiace… ce miracol sã retrãieºti, cu experienþa de acum, puterea, Viaþa ºi „sãlbãticia” din adolescenþã… mulþi bãrbaþi maturi au ºi uitat acea stare de a avea un penis „viu”, animat parcã de o viaþã proprie… ce minunat este sã te simþi din nou viu, plin de acea tainicã fierbinþealã a pasiunii… Sã nu se înþeleagã cã sunt vre-un impotent ! Nu ! Slavã Domnului, nu am probleme cu erecþia, controlez relativ bine (deºi nu sunt perfect continent nici acum…), sunt apreciat pentru asta ca un bãrbat viril, dornic sã facã dragoste des (aproape la fiecare 2 zile)… dar a retrãi prospeþimea, pasiunea ºi forþa vibrantã din adolescenþã… iatã un vis uitat de prea mulþi bãrbaþi… Unii uitã din nepãsare, alþii din plictisealã. Iar unii nici mãcar nu îºi pun problema, nu îºi mai amintesc. Aici revin la ideea cheie a acestui monolog: noi, românii, nu avem o culturã a penisului (în ciuda bancurilor cu B(P)ulã)… Unii percep preocuparea mea pentru penis ca pe o obsesie… de ce sã te preocupi atâta, dacã totul e Ok ºi funcþioneazã bine !? De ce atâta efort cu vacuum developerul, cu extenderul, cu masajele ºi afrodisiacele ?! Rãspunsul real nu este cel enunþat în mod comun, aºa-zisa obsesie a afirmãrii imaginii de „bãrbat” în faþa celorlalþi „bãrbaþi”, (se ºtie cã bãrbãþia se mãsoarã în virilitatea (mãrimea ºi puterea) penisului !). NU ! Nu concurez cu nimeni, mã simt bine în pielea mea, nu trag cu ochiul la piºoar, în WC-ul public, la prohabul vecinului… J Rãspunsul este unul singur: PENTRU A NE SIMÞI PENISUL VIU !!! Asta trebuie sã nu piardã din vedere orice bãrbat adevãrat. Penisul este probabil singura parte a corpului cu care ne identificãm cel mai des… sau poate nu chiar foarte des… unii, dar cu toþii, mãcar atunci când facem dragoste… sau sex, sau ce o face fiecare… Ca orice muºchi (deºi nu este un muºchi), pe care nu îl exersezi, se atrofiazã cu vârsta. Ca orice muºchi, prin exerciþiu sistematic, creºte în mãrime ºi forþã. Dacã tânjeºti sã te simþi „viu”, o faci pentru tine… pentru cã pentru noi bãrbaþii, atunci când penisul „moare” (fie când ejaculãm, fie la andropauzã), moare o parte esenþialã din noi, cu care ne identificãm în cel mai profund mod. Am cunoscut mulþi bãrbaþi care, atunci când au ajuns la andropauzã, ºi-au pierdut pofta de viatzã, au început sã se ofileascã, sã decadã… iar fãrã dorinþa de a trãi, moartea bate la uºã… Nu ºtiu ce altã concluzie s-ar mai impune… tot ce sper este ca tu, cititorule, sã nu îmi judeci prea aspru fracheþea ºi stilul direct. Un proverb spunea cã „Adevãrul le foloseºte celor care îl ascultã, dar le face rãu celor care îl spun…” rapcea.blogspot.com]]>