Un pic de analiză regională

Când citești bloguri de geopolitică, te molipsești ușor de boala opiniilor, așa cum alții iau virusul microbismului de la atmosfera de pe stadion. Iar cum noi românii ne pricepem la toate câte un pic, o să-mi prezint și eu două trei idei cu pretenții de loz în plic – pronostic, din categoria ”v-am spus eu!”, de dragul aflării în treabă.

Se știe că Victor Orban al ungurilor s-a văzut cu Trump la reședința ăstuia din SUA. 3 ore de discuții private cu Trump și apoi cu Elon Musk. Orban întors imediat în Ungaria și dat mesaje criptice pe twitter: Astăzi SUA. Viitorul a început!

Și au început speculațiile. 

Gușă a băgat ”pe surse” că s-a discutat despre un mandat dat de Putin lui Orban să organizeze discuții de pace la Budapesta iar Trump ar fi agreat ideea, ba chiar a plusat că de fapt ar fi negociat și pentru România următorul președinte, care nu va fi Călin Georgescu, că vezi Doamne n-are susținere de la Trump.

Șoșoaca a oftat că Orban i-a furat ”geniala” idee a ”Păcii de la București” și a mutat-o la Budapesta și n-a pierdut ocazia să-l ”curenteze” pe Georgescu cu invective și mârlănii marcă proprie, cum că a mințit poporu cu televizoru că are susținerea lui Trump și că a ratat șansa României la măreție șoșocară, de parcă a fost vina lui că a scos-o pe ea Sistemul din alegerile prezidențiale.

Până și Călin Georgescu mi s-a părut că a derapat puțin în ultimul interviu, când și-a arătat dezamăgirea că susținerea promisă din partea marelui blond întârzie să mai vină.

Și de-aici a început scenarita:

– că cică iar ne-au vândut americanii la masa verde, când au luat de la ruși Siria și le-au lăsat în schimb Ucraina;

– că de fapt am fost lăsați de izbeliște de trumpiști, să ne trimită soroșiștii drept cărniță de tun în tocătorul rusesc, că ne iau ungurii Ardealul odată cu pacea de la Budapesta, cu acordul lui Putin și Trump cu care Orban e mai prieten decât am reușit noi să fim și că din cauza asta a fost de acord Orban să ne dea Schengen terestru, ca să nu aibă probleme cu granița până la Covasna și Harghita – și câte și mai câte.

Ce au uitat toți acești analiști de bodegă a fost să verifice cu cine a mai mers Orban la Trump și cine a mai participat din partea americană. Și aici povestea devine interesantă.

Cică pe partea americană, pe lângă Trump și Elon, ar mai fi fost și Michael Waltz, congresman republican din Florida, iar de partea maghiară ar fi fost Peter Szijjarto, ministrul de externe al Ungariei și Gellert Jaszai, director executiv al companiei de tehnologie 4iG.

Asta arată a întâlnire pe 3 nivele în toată regula, ce oferă indicii interesante:

Trump – Orban sugerează discuție geopolitică. Da, e posibil să propună o pace la Budapesta pentru ucrainieni, dar asta nu înseamnă că rușii o să se și grăbească să o accepte, după faza cu Siria, care i-a supărat rău. De unde știm că sunt supărați? Sunt suficiente declarațiile lui Putin, Lavrov (la Doha) și Dughin (pe twitter). Toate spun că Erdogan al Turciei a trădat, uitând cine l-a salvat de la revoluția portocalie americană.

Elon – Szijjarto – sugerează că înțelegerea geopolitică a liderilor va fi transpusă tehnic la nivel de tratat de către cei doi (Elon având rolul informal al unui Ministru de Externe al SUA – prin activitățile pe csare le-a întreprins până în prezent în numele lui Trump).

Iar discuțiile Elon – Waltz – Jaszai înseamnă investiții americane pe piața de tehnologie maghiară.

Între timp, rușii avansează cu viteză prin Ucraina, conștienți de faptul că o dată puși la masa tratativelor, vor trebui să se oprească din cucerit Ucraina. Graficul suprafață cucerită/timp indică faptul că se mișcă de 4 ori mai repede ca la începutul campaniei și dacă merg în ritmul ăsta, nu va mai rămâne mare lucru de negociat prin martie la anul.

Evident că nu se mai poate face pace la Istambul, dată fiind trădarea lui Erdogan. Visele umede ale șoșoacăi despre pacea de la București nu au fost și nu sunt nici ele fezabile, deoarece ai noștri guvernanți au avut grijă să ne taie craca de sub picioare, mizând totul pe cartea ”euro-atlantică”, astfel că în prezent e greu să mai croiești punți diplomatice cu Rusia, dar-mi-te să îi mai și tutelezi la masa negocierilor.

În plus, pentru cine cunoaște o leacă de istorie, sintagma ”pacea de la București” nu sună tocmai optimist. Ultima astfel de ”pace” încheiată în 1918 sub această titulatură a însemnat de fapt cedarea Cadrilaterului către bulgari și multe alte chestii nasoale prin care de fapt România capitula rușinos și era în tabăra perdanților.

Argumentele favorabile Ungariei pentru o pace la Budapesta sunt mai multe și cunoscute doar de specialiști. Primul ar fi acela că Rusia și Ucraina au încheiat în 1994 Memorandumul de la Budapesta prin care Ucraina dădea Rusiei înapoi armele nucleare de pe teritoriul său, iar la schimb i se garantau granițele de către Rusia, SUA și Marea Britanie. Acolo rușii și-au furat-o deoarece au omis să treacă în tratat interdicția extinderii NATO în Ucraina, fapt ce a generat actualul conflict.

Așadar, o reeditare a Memorandumului de la Budapesta corespunde ideii de simetrie a relațiilor diplomatice, existând nenumărate exemple similare (cum este dosarul nuclear iranian, discutat cu predilecție doar la Viena).

Este previzibil ca pacea să nu se încheie în 24 de ore cum a promis Trump, iar rușii să negocieze dur de data asta. Cu siguranță nu vor da nimic înapoi din ce au ocupat, iar interdicția de extindere a NATO spre est va fi un punct principal al condițiilor impuse de ei, inclusiv cu privire la țările nordice proaspăt aderate. Vor avea tot interesul să tragă de timp pentru a ocupa Kievul (oraș simbol al primului țarat rusesc) și Odessa, pentru a tăia legăturile Ucrainei la Marea Neagră și a controla astfel exporturile de grâne pe Marea Neagră.

Personal, sunt convins că deja negocierile sunt destul de avansate iar condițiile impuse de ruși se înăspresc pe zi ce trece. Răsuflase din tabăra lui Trump că rușii ar fi acceptat ca extinderea NATO spre est să fie oprită pentru 20 de ani, însă la acest moment, după episodul sirian, atentatele din republicile ruse cu islamisti pregătiți de CIA și încercările de lovitură de stat din Kazakhstan și Georgia, nu cred că Rusia va mai accepta garanții atât de subțiri.

În momentul de față, Georgia se aruncă în brațele rușilor la pachet cu armenii, de teama tendințelor expansioniste ale Turciei, iar Putin vede cum a aruncat banii pe fereastră pentru gazoductul Turkstream, în condițiile în care turcii vor construi cu americanii, evreii și saudiții gazoductul ce va traversa Siria pentru a alimenta Europa. Deci și aici va exista un element important ce va fi avut în vedere în negociere.

România?

Da, momentan dacă nu se află la masa tratativelor printr-un premier sau președinte puternic, se va afla în meniu: mai exact, în farfuria Ungariei. Ca răsplată pentru eforturile diplomatice ale Ungariei, este foarte probabil să ni se impună să oferim independență Ardealului, cu o Europă slabită care va fi mai mult interesată de rezolvarea propriilor probleme stringente decât cele ale României. Guvernul maghiar nu se sfiește să publice deja hărți cu ”operațiunea specială de eliberare” a Transilvaniei!

Și cum am reușit să enervăm în ultima vreme pe toată lumea, o Românie mai mică și mai discretă nu va deranja pe nimeni în actualul context geo-politic.

Singura șansă să ne păstrăm teritoriul actual ar fi cea a unui președinte cu relații puternice și cu calități excepționale de negociator, cum este Călin Georgescu. Atuuri am avea destule, însă corpul nostru diplomatic este atât de infestat de securiști, nepotism și curvăsăraie că efectiv nu are cine să facă un plan de acțiune și să negocieze.

Eu sper ca imbecilii care visează azi guverne și președinți de paie să realizeze că epoca dolce far niente s-a terminat de mult iar acum e nevoie de eroi care să facă din căcat bici și să mai și trosnească, că atât ne-au lăsat bravele lor guvernări.