Un geniu monstruos – Vladimir Ilyich Lenin

autor: Nicolae Dabija Se spune cã Revoluþia din 1917 a fost fãcutã de Lenin. Dar el va afla despre Revoluþia Socialistã (adevãrata Mare Revoluþie Socialistã) de la 27 februarie 1917 din Rusia abia la 2 martie 1917 din ziare, cînd se afla la Zurich. Ajungînd acasã i-a spus N. Krupskaia: Este zguduitor! Ce surprizã! Închipuie-þi! Trebuie sã mergem acasã, dar cum? Totul mi se pare atît de neaºteptat! (în cartea lui Volkogonov, pag. 138). Era atît de neaºteptat pentru “conducãtorul revoluþiei proletare”: miniºtrii, demnitarii ºi þarul fuseserã arestaþi. Alþii fãcuserã revoluþia pãrintele cãruia s-a dorit. S-a grãbit sã plece spre Rusia. În acele zile era în toi Primul Rãzboi Mondial. Germania, care lupta contra Imperiului Rus îºi dorea þara-rival paralizatã din interior. Lenin fusese racolat de mai mult timp, împreunã cu alþi “revoluþionari de profesie” ruºi, de cãtre poliþia secretã germanã. I se sugereazã sã se întoarcã în Rusia. I se dau fonduri impresionante de bani. Social- democratul german Eduard Berstein afirma: pentru a efectua revoluþia din Octombrie Germania îi dase lui Lenin o sumã “foarte mare, aproape incredibilã”, de 50 de milioane de mãrci-aur. Cu aceºti bani se putea face un rãzboi dar mite o revoluþie. Din legendarul tren blindat sau “sigilat”, dãruit de nemþi, înainte de a ajunge la gara Finlandezã din Petersburg, Lenin – cu “modestia” care-l caracteriza, telegrafiazã ºefilor partidului bolºevic ca sosirea sa sã fie anunþatã în ziarul “Pravda”, or, el nu dorea sã se întoarcã ca un emigrant de duzinã, ci ca un lider, de care pînã la acea orã în toatã Rusia n-auziserã decît o mînã de oameni. În iulie 1917 Guvernul Provizoriu avea sã emitã un ordin de arestare pe numele lui Lenin ca “spion german” pe bazã de documente, între ele, aflîndu-se ºi Ordinul Bãncii Imperiale Germane No. 7433, din 2 martie 1917 prin care era plãtit cu cincizeci de milioane de mãrci, dar colegul lui de liceu A. Kerenski, dorindu-ºi-l viitor aliat avea sã-l salveze în ultimul moment. Pe front în 1917 nemþii aruncau în tranºeele ostaºilor ruºi manifeste semnate de V.I.Lenin,, care spuneau: “Predaþi-vã! Aruncaþi armele ºi întoarceþi-vã acasã! Principalii voºtri duºmani nu se aflã în tranºeele germane, care-s ºi ei muncitori ca ºi voi, ci în scaunele guvernamentale de la Petrograd“. Lenin devenise aliatul cel mai de nãdejde al duºmanilor patriei lui.   Mii de dezertori fugeau cu tot cu arme de pe front. Lenin le promitea pace, pãmînt, uzine, vodcã ºi pîine, fãrã sã munceascã. Asta-i face pe dezertori ca Lenin sã le fie simpatic. Cercetãtorii acelei perioade sînt cu toþii de acord ca arestarea lui Lenin în vara sau toamna anului 1917 ar fi schimbat cursul istoriei. Lenin ne-a fost oferit mereu drept exemplu de mare patriot rus. Dar toate acþiunile i-au fost îndreptate pentru a provoca înfrîngerea þãrii sale în primul rãzboi mondial ºi a pune, el ºi partidul sãu, mîna pe putere. Visa sã transforme rãzboiul mondial într-un rãzboi civil. Specula ºi el, ca ºi comuniºtii de azi, pe ideea internaþionalismului, mai importantã ca cea de patriotism. Generalul Erich von Gudendorff, ºeful Statului Major German avea sã scrie: “Înlesnind cãlãtoria lui Lenin în Rusia, guvernul nostru ºi-a asumat o mare rãspundere. Acþiunea a fost pe deplin justificatã din punct de vedere militar. Trebuia sã învingem Rusia“. Dupã ce ia puterea, Lenin îi ajutã, din interior, pe nemþi sã învingã Rusia. “Decretul despre pace” din noiembrie 1917 emis de Lenin însemna, de fapt, abandonarea fronturilor cu Germania de cãtre armata rusã, dar ºi o gravã trãdare de cãtre noua Rusie a aliaþilor. România se pomenise de una singurã pe Frontul de Est, contra puternicelor armate ale Kaizerului. La 3 decembrie 1917, la nici o lunã de la preluarea puterii, bolºevicii stabilesc legãtura cu germanii, întrebîndu-i care sînt condiþiile lor. Partea germanã cere cedarea unor teritorii de peste 150 000 kilometri pãtraþi. Conform pãcii de la Brest – Litovsk, condiþiile cãreia Lenin i le-a dictat lui L. Troºki (Lev Bronºtein, nãscut la Teleneºti), ajuns al doilea om dupã Lenin în vastul imperiu, ca acesta sã le accepte fãrã discuþii: Rusia sovieticã renunþa la 34 la sutã din populaþia sa, 32 la sutã din pãmîntul agricol, 89 la sutã din minele de cãrbune. Buharin, care vede în aceste cedãri “o trãdare a revoluþiei”, e numit de Lenin trãdãtor. Întrucît Petrogradul urma a fi cedat ºi el benevol, Lenin mutã capitala þãrii la Moscova. Congresul Sovietelor voteazã la 15 martie 1918 Tratatul de Pace de la Brest-Litovsk cu 724 voturi pentru, 276 – împotrivã, la rugãmintea lui Lenin, care totodatã îndemna populaþia “sã nu opunã rezistenþã armatei nemþilor“. Cetãþenii ruºi se întrebau, nedumeriþi: “Cum este posibil ca trupele Kaiserului sã vinã în trenuri de pasageri, ca niºte turiºti ºi sã ocupe oraº dupã oraº fãrã nici un fel de luptã?!” Lenin îºi îndeplinea promisiunile luate. Dar în curînd Antanta, din care fãcea parte ºi România, avea sã învingã Germania ºi aliaþii ei. Astfel Rusia bolºevicã a fost salvatã de “pacea ruºinoasã” de la Brest- Litovsk, semnatã de Lenin, prin care Rusia rãmînea aproape fãrã de teritoriu în partea ei europeanã. Lenin ne mai era prezentat de biografii sãi drept model de democraþie. În iunie 1917, cînd Guvernul Provizoriu, preîntîmpinat de încercarea bolºevicilor de a pune mîna pe putere, a interzis orice fel de demonstraþii timp de trei zile, Lenin a protestat vehement, afirmînd cã “în orice þarã democraticã organizarea unor asemenea demonstraþii este un drept irevocabil al fiecãrui cetãþean.” Dupã 25 octombrie 1917, însã, dacã o demonstraþie, un congres, o manifestare nu era aprobatã de Dzerjinski, ºeful CEKA, Lenin ordonase ca participanþii sã fie sau arestaþi, sau împuºcaþi pe loc. “Revoluþia” din 25 octombrie 1917, n-a fost decît o banalã loviturã de palat, în ea “n-a existat nici mãcar un singur rãnit”. În Palatul de Iarnã n-au intrat, cum aratã filmele sovietice, soldaþi bolºevici, ci “o mulþime zdrenþãroasã ºi furioasã, care s-a comportat cu violenþa caracteristicã unor astfel de gloate” (în cartea lui D. Volkogonov, la pag. 192). A fost o trecere paºnicã a puterii de la un Guvern Provizoriu la altul, care urma sã fie ºi el la fel de provizoriu, cum se credea atunci. “Semãna mai degrabã cu o schimbare a gãrzii”, îºi va aminti bolºevicul Suhanov. A doua zi însã Petersburgul se trezi într-o altã þarã, într-o altã lume, într-o altã epocã. Cea a începutului unui dezastru care nici acum, la 2004, încã nu s-a încheiat. Deºi e oferit drept exemplu de rus veritabil (Maiakovski zicea: “fl pyccKMM 6bi BbiynM.n ro^bKO 3a to, hto mm pa3roBapMBa^ .neHMH»), Lenin îi ura pe ruºi. Iar aºa zisa «revoluþie din Octombrie» din 1917 a fost una orientatã contra poporului rus. Din componenþa primului Birou Politic, constituit la 25 martie 1919, din care fãcuserã parte 5 membri permanenþi: Lenin (Ulianov), Kamenev (Rozenfeld), Krestinski, Stalin (Djugaºvili), Troþki (Bronºtein), nici unul nu era rus. Alþi conducãtori importanþi: Dzerjinski (polonez), Zinoviev (evreu, numele adevãrat Radomyslski), Ordjonikidze (gruzin), Sverdlov (evreu), Rakovski (bulgar din România), Enukidze (gruzin), Linacearski (polonez), Aitakov (turkmen), Rudzutac (leton), Mikoian (armean), ªmidt (neamþ), Kaganovici (evreu), Radek (evreu), Smilga (leton), ªtucika (leton), Kosior (polonez) etc. erau selectaþi din minoritãþile asuprite de imperiul þarist. Astfel Dumnezeu bãtea Rusia pentru lãcomia ei de a se fi lãþit fãrã scrupule peste alte neamuri. Din cei 500 de comisari ai poporului ai RSFSR de la sfîrºitul lui 1917 – 475 erau neruºi ºi doar 25 dintre ei – de regulã muncitori necãrturari – aparþineau poporului pe care pretindeau cã-l reprezintã. V.I.Lenin, fiind evreu dupã mamã – care era fiica lui Izrael Moiºevici Blank din Jutomir, ºi calmâc dupã tatã, bunica lui, Anna Alexeevna Smirnova, fiind o calmîcã botezatã, nu avea încredere în ruºi. Dupã revoluþie recomanda “sarcinile de mare exigenþã intelectualã sã fie încredinþate strãinilor, în special evreilor ºi sã se lase treburile simple pe seama “proºtilor de ruºi” (citatul e reprodus de sora mai mare a lui Ilici, Ana Elizarova, care, între altele, îi scria lui Stalin: “Probabil cã nu e un secret pentru dumneavoastrã faptul cã bunicul nostru provenea dintr-o familie de evrei sãraci, cã era, aºa cum se menþioneazã în certificatul de botez fiul unui meºceanin din Jitomir, Moiºe Blenk.”. Într-o discuþie cu L. Troþki, Lenin a spus: “Ruºii sînt prea blînzi, aº putea spune chiar blegi”, de aceea nu meritã sã li se dea funcþii importante (în cartea lui D. Volkogonov, pag. 293). Într-o scrisoare adresatã în toamna lui 1920 lituanianului Jean Berzin numea poporul pe care-l conducea: “idioþii de ruºi”. Marelui scriitor rus Maxim Gorki i-a zis: “Un rus inteligent este aproape întotdeauna un evreu sau un rus cu sînge evreiesc”. Aºa se explicã ascensiunea ameþitoare a basarabenilor Mihail Frunze, (ministru de rãzboi al URSS între 26 ianuarie ºi 31 octombrie 1925), Serghei Lazo, comandant al frontului din Transbaicalia, Grigore Kotovski, comandant al Armatei 2 de Cavalerie, Iona Iakir, comandant de armatã de rangul I, comandant al districtului militar Kiev ºi Ucraina, Ivan Fedko, comandant de armatã de rangul I, Val Zarzãr, comandant de corp de armatã, Ion Secrieru, ºef al Direcþiei principale de artilerie a Armatei Roºii º.a. la cîrma în derivã a noului imperiu, meritul lor mare fiind ºi faptul cã erau neruºi. Timp de aproape un secol s-a vorbit despre “bunãtatea” legendarã a lui Ilici. Dar nu Stalin a fost cel care a declanºat execuþiile în masã, ci Lenin. Stalin doar le-a continuat. Existã ordine de spînzurãtoare, de împuºcare, de închidere a mii de oameni în lagãre de concentrare, scrise personal de „cel mai bun dintre buni”- V.I.Lenin. La sugestia lui Lenin în decembrie 1917 e creatã CEKA – Comisia Extraordinarã pentru Combaterea Contrarevoluþiei ºi Sabotajului, cãreia i se acordã drepturi nelimitate. Decretul lui “Despre teroarea roºie” menþioneazã: “Este esenþial ca Republica Sovieticã sã fie apãratã de duºmanul de clasã prin izolarea acestuia în lagãre de concentrare, iar toþi cei implicaþi în conspiraþiile ºi rebeliunile alb – gardiste sã fie împuºcaþi”. Nu cãdeau sub incidenþa acestui decret doar membrii partidului bolºevic, în rest CEKA avea dreptul sã aresteze ºi sã lichideze pe loc pe oricine. Tot el i-a scris lui Dzerjinski ca arestãrile sã se opereze în timpul nopþii, Lenin inventînd ºi termenul de “duºman al poporului”. Acest rãzboi contra poporului rus ºi a celorlalte popoare din URSS început de Lenin a continuat pînã la moartea lui Stalin din 1953. Au murit în el 66 de milioane de cetãþeni. Mai mulþi decît reprezentanþii þãrilor Europei pe toate cîmpurile celor douã rãzboaie mondiale din secolul XX. Acesta e cel mai mare pãcat al lui Lenin ºi al partidului comunist din ex-URSS. Teroarea de stat declanºatã de Lenin avea un singur scop: ca el sã rãmînã la putere cu orice preþ. Chiar cu preþul dispariþiei tuturor cetãþenilor statului pe care ºi-l dorea al sãu ºi dincolo de moarte. El, dupã mãrturiile celora care l- au cunoscut, “acþiona ºi ca anchetator, ºi ca procuror ºi judecãtor”. Lenin recunoºtea o singurã clasã – proletariatul. Celelalte urmau a fi lichidate, inclusiv þãrãnimea. Despre ultima a spus cã “planul de strîngere a grînelor cu ajutorul mitralierelor este strãlucit”, tot el dînd “preþioasa indicaþie: “Spînzuraþi-i pe conducãtorii cercurilor chiabureºti“. Sau: “Împuºcaþi-i pe conspiratori ºi ºovãielnici fãrã sã întrebaþi pe nimeni” (p. 304). La indica þia lui, participanþii rãscoalei þãrãneºti din regiunea Tambov au fost uciºi în august 1921 cu zecile de mii – þãrani, femei, copii, bãtrîni neajutoraþi – delaolaltã – cu gaze asfixiante, interzise încã de pe atunci de forurile internaþionale. Intelectualitatea era consideratã parazitarã, preoþimea – “contrarevoluþionarã”, burghezia – “ex- popor”, þãrãnimea – sãlbatecã. În foametea din anii 1921-1922 muriserã peste 25 de milioane de oameni. Dar în acelaºi timp, la indicaþiile sadiste ale lui Lenin, þara trimite sute de tone de grîne, bani, aur, obiecte de valoare etc. partidelor comuniste din strãinãtate ca acestea sã declanºeze “revoluþia mondialã”. La 7 decembrie 1922 Biroul Politic, sub preºedinþia lui Lenin, decide sã exporte aproape un milion de tone de grîu peste hotare – pentru a înfiinþa cît mai multe partide comuniste în Europa. “Grija” lui cea mare nu era propriul popor, ci extinderea terorismului mondial. Într-o telegramã din 1918 trimisã lui Stalin, Lenin scria: “Este timpul sã încurajãm declanºarea revoluþiei din Italia. Dupã pãrerea mea, acest lucru presupune sovietizarea Ungariei, poate ºi a þãrilor cehe ºi a României”. Sovietizarea României a fost una dintre preocupãrile leniniºtilor moscoviþi din toate timpurile. Deºi pînã la 1917 Lenin menþiona în lucrãrile sale cã Basarabia e teritoriu care aparþine României, “…la periferiile Rusiei locuiesc finlandezi, polonezi, români.” etc), dupã preluarea puterii se rãzgândeºte ºi la 12 aprilie ºi 18 aprilie 1918, la cîteva sãptãmîni, dupã ce Sfatul Þãrii votase unirea Basarabiei cu România, Guvernul condus de el protesteazã, în viziunea lui Lenin, deºi votarea a fost “o manifestare a voinþei poporului”, ea “este în flagrantã contradicþie cu normele dreptului internaþional”, dînd indicaþii – caz unic în experienþa diplomaticã mondialã -sã fie imediat arestat ambasadorul român la Petrograd Diamandi. Într-o telegramã trimisã la 5 mai 1919 preºedintelui Republicii Sovietice Ucrainene, Cristian Rakovski, românul bulgar, care pînã la 1918 în zeci de articole ºi cuvîntãri vorbise cã Basarabia e pãmînt românesc, cotropit de Rusia þaristã, Lenin îl apostrofeazã pentru abuzuri la Lugansk, condamnînd într-un fel ºi dorinþa expansionistã a Ucrainei de a ataca ºi cuceri România. În aceeaºi perioadã Grigore Kotovski se laudã plin de grandomanie cã dacã n-ar fi existat disciplina militarã ar fi trecut de mult Nistrul cu cele cîteva sute de cavaleriºti ai sãi ca sã “elibereze” România de sub cãlcîiul boierilor ºi moºierilor exploatatori (EH^MK.^o^e,^MHecKMM cnoBapb rpaHaT, Moscova 1927, pag. 218, în articolul despre Gr. Kotovski, unde acesta e numit cu drag de autori, între altele, “yro.noBHbm repoM u 6aHflMTCKMM 6aTbKa”). Lenin, care-ºi zicea în anchete cã profesia sa ar fi cea de “scriitor” ºi care, deci, se considera intelectual, va spune despre toatã intelectualitatea rusã: reprezentanþii acesteia “…cred cã sînt creierul naþiunii. În realitate, nu sînt creierul, ci dejecþiile ei («raBHO Ha^MM») (pag. 393). El afirmase nu odatã cã intelectualitatea trebuie lichidatã, iar literatura sã fie o anexã a partidului bolºevic: “problema literaturii trebuie sã devinã parte componentã a muncii de partid”. Despre L. Tolstoi va zice cã e “moºier”, un idiot întru Hristos”, despre V. Korolenko: e “un felistin jalnic”, despre M. Gorki, cã “mai crede în Tãtuca Þarul”. La sugestia lui se ia decizia cã elita intelectualitãþii ruse sã fie expulzatã peste hotare, iar intelectualitatea ucraineanã “sã fie deportatã în zone îndepãrtate ale RSFSR” din Siberia. Cele mai cunoscute nume ale lumii culturale ºi ºtiinþifice – ªaliapin, Bunin, Berdeaiev, Kandinsky, Chagal, Stravinski etc., etc., etc. îºi pãrãsesc patria. Partidul a decis ºi soarta celor rãmaºi: el hotãra cine ºi ce sã scrie, cine avea dreptul sã publice, cine putea fi lãudat sau criticat, cine – decorat, cui sã i se dea onorarii grase etc. ªi totul se fãcea în funcþie nu de talentul, ci de servilismul artistului sau scriitorului. Se mai spunea cã V.I.Lenin “iubea foarte mult teatrul”. Dar Lenin n-a fost niciodatã la nici un spectacol. Au fost cu Krupskaia de vreo 2-3 ori pe cînd se aflau la Berna, în strãinãtate, dar, mãrturiseºte consoarta sa, “mergeam la teatru ºi plecam dupã primul act”. Deci, acest om care n-a vãzut la viaþa lui nici o piesã pînã la capãt va propune dupã revoluþie sã fie închis Bolºoi Teatr – mîndria Rusiei din toate vremurile – cu indicaþia strictã: “Se vor pãstra doar cîteva zeci de artiºti la Moscova ºi la Petrograd ca sã dea spectacole (ca dansatori ºi cîntãreþi) pe bazã de autofinanþare” în faþa clasei muncitoare. În rest toþi marii artiºti (inclusiv I. ªaliapin) sînt disponibilizaþi, ca inutili cauzei revoluþiei. Lenin, ca intelectual care dispreþuia intelectualii ºi ca scriitor care dispreþuia scriitorii, ºtia: cu cît nivelul intelectual al maselor va fi mai scãzut, cu atît acestea vor putea fi mai uºor manipulate. Lenin îi cere mereu lui Dzerjinski liste cu intelectualii care constituiau un pericol pentru revoluþie, ºeful GPU incluzînd în ele toatã elita societãþii ruse. Listele conþin: numele a mii de profesori ai instituþiilor superioare de învãþãmînt, scriitori, artiºti, medici, ingineri etc. Toþi aceºtia sînt suiþi cu sila în trenuri, vapoare ºi expulzaþi din þarã. Lenin a lichidat toate partidele din Rusia, instaurînd dictatura unui singur partid, cel bolºevic. Tot el creeazã CeKa, cu puteri nelimitate. CeKa era stat în stat. Indicaþiile erau urm ãtoarele: “Dacã vedeþi pe cineva deºtept, îmbrãcat cuviincios ºi care vorbeºte corect ruseºte -împuºcaþi-l pe loc, pentru cã nu-i de-al nostru”. Biserica Ortodoxã Rusã avea trecut pînã nu demult (poate-l mai are ºi azi) numele lui Lenin în calendarele sale, care era pomenit obligatoriu la slujbele de la 22 aprilie. Dar n-a fost om care sã-l fi urît cel mai mult pe Dumnezeu, cãruia a ºi încercat într-un fel dupã 1917 sã-i ia locul. I se lãudase bolºevicului G. M. Krjijanovski cã încã în clasa a cincea “mi-am smuls crucea de la gît ºi am aruncat-o în lada de gunoi”. Îi numea pe preoþi “contrarevoluþionari în sutane”. Cere de la CeKa rapoarte despre “reprimarea revoluþionarã a preoþilor ºi a altor funcþionari religioºi”; iar la 4 mai 1922 emite un decret oficial care consfinþea “pedeapsa cu moartea pentru preoþi”. Indicaþiile lui Lenin erau clare: – cine purta hainã preoþeascã trebuia împuºcat sau cel puþin arestat. El va scrie în 1922, într-o scrisoare adresatã Biroului Politic: “Cu cît va fi mai mare numãrul victimelor din rîndul clericilor reacþionari ºi burghezi, cu atît mai bine”. Într-o altã scrisoare din acelaºi an va indica: “Cu cât împuºcãm mai mulþi preoþi, cu atât mai bine”. La 22 martie 1922 gãseºte de cuviinþã sã cearã la ºedinþa Biroului Politic “arestarea sinodului ºi a patriarhului” Bisericii Ortodoxe. Patriotul Tihon e arestat ºi va muri în curînd pentru cã el “ºi banda lui se opun fãþiº preluãrii bunurilor bisericeºti”. Sînt confiscate raclele sfinþilor ruºi: Sf. Serghei din Radonej, Sf. Barnabas din Vetluga etc., care sînt dezbrãcate de aur ºi argint ºi profanate, zeci de tone de aur ºi argint, diamante, obiecte de preþ sînt rupte de pe icoane, scoase din biserici, topite ºi vîndute în strãinãtate pentru sprijinirea partidelor comuniste din diverse þãri. Din 1918 pînã în 1924 au fost împuºcaþi “între paisprezece ºi douãzeci de mii de clerici ºi laici activi” (la Volkogonov, pag. 411). Din cele 80 000 de biserici mai funcþionau 11 525. Prin decret a fost interzisã bãtaia de clopote pe tot întinsul “þãrii lui Ilici”. Oraºul Simbirsk, în care se nãscuse V. Lenin, avea în 1917 zeci de biserici, catedrale ºi mãnãstiri. În urmãtorii ani toate clãdirile de cult, între care ºi biserica în care a fost botezat Lenin, au fost aruncate în aer. Cimitirele au fost rase de buldozere, în cimitirul Pokrovski a fost lãsat neatins doar un mormânt, cel al lui Ilia Nicolaevici Ulianov, tatãl acestui monstru, cãruia însã i-a fost distrusã crucea, înlocuitã cu un însemn bolºevic. Þara avea nevoie de altã religie ºi de alþi dumnezei. Religie nouã, în concepþia lui Lenin, urma sã fie ideea comunist-bolºevicã, iar noul dumnezeu era gata sã devinã chiar el, paranoicul din Simbirsk. Se susþine, fals, cã Lenin era de o “modestie legendarã”. Dar încã în timpul vieþii sale, atît el, cît ºi confraþii sãi de la conducere, de cum au ajuns la Putere, botezau oraºe cu numele lor, îºi ridicau monumente, plãteau scriitori care sã scrie cãrþi despre ei, pictori care sã le facã portrete, tot ei s­au mutat în apartamentele þarilor din Kremlin, îºi editau operele complete (unele nescrise) etc. În 1922 la ordinul lui V.I.Lenin, i se ridicã statui “lui V.I.Lenin în oraºele Simbirsk, Jitomir, Iaroslav”, iar în anul urmãtor încã în vreo 30 de localitãþi. De menþionat faptul cã “modestul” conducãtor pierdea zile întregi ca sã pozeze armatei de sculptori care urmau sã-l imortalizeze. Încã în iulie 1918, la sugestia lui Lenin, academicianul Pokrovski prezentase Sovnarkomului un raport în care cerea înãlþarea “a cincizeci de monumente închinate activitãþii revoluþionare”. Pentru cã ridicarea statuiilor noilor lideri întîrzie, Lenin îi telegrafiazã lui Lunacearski: “Am ascultat raportul lui Vinogradov despre busturi ºi monumente ºi sînt profund indignat. Te admonestez pentru neglijenþa dumitale criminalã. Sã-mi trimiþi de urgenþã lista vinovaþilor pentru a fi trimiºi în judecatã. Ruºine sabotorilor ºi tîlharilor”. Vreo duzinã de activiºti, sculptori, pictori, arhitecþi “sabotori”, care întîrziaserã sã-i înalþe statui au fost împuºcaþi. Pe urmã a mers totul mai bine: de “modestia” lui Lenin avea grijã alt “mare modest” – I.V. Stalin, care în 1924 a sugerat sanctificarea lui Lenin cu indicaþia, ca “în fiecare localitate din URSS sã fie înãlþat cîte un monument dedicat conducãtorului proletariatului mondial”. În 1990 în fosta URSS existau peste 2.000.000 de monumente, statui, busturi amenajate dedicate lui V.I. Lenin. Pentru edificarea acestora se plãtiserã atîþia bani cîþi ar fi fost necesari pentru construirea a 2.000.000 de apartamente. Locuinþe – pentru aproape un sfert de þarã. Tot ce-a spus Lenin era minciunã sfruntatã. La 1 mai 1919 a declarat în faþa mulþimii adunate în Piaþa Roºie: “Cei mai mulþi dintre Dumneavoastrã, cei care încã nu aveþi treizeci-treizeci ºi cinci de ani veþi vedea înflorind comunismul”. La Congresul al III-lea al tineretului comunist din 1921 preia minciuna: “Generaþia care are azi cincisprezece ani va trãi peste 10 ani sau douãzeci într-o societate comunistã”. Hruºciov avea sã ne fixeze ºi el o datã pentru venirea comunismului pe pãmînt: 1981. Voronin ne zice, cã dacã-l lãsãm sã conducã þara încã 50 de ani, ne va arãta ºi dînsul cum aratã comunismul. Baliverne ca toate balivernele! Or, comuniºtii ºtiu doar sã mintã convingãtor.   Lenin a murit acum 80 de ani. Autopsia a dovedit cã moartea lui Lenin a fost provocatã de “o afecþiune incurabilã a vaselor sangvine”, consecinþã a unui sifilis netratat în tinereþea “revoluþionarã”. Marele Sifilitic, cum i se zicea la Zurich, era – cum au scris, între primii revoluþionari bulgari, cu mãrturii care au fost reproduse acum cîþiva ani în presa de pe mapamond, inclusiv în “Literatura ºi arta” – homosexual ºi în exilurile sale de la Razliv sau Siberia n-o lua pe Nadejda Konstantinovna Krupskaia, ci pe “frumuºelul” Griºka Zinoviev. Scriitorul rus Ilia Ehrenburg menþiona cu ironie: “E de ajuns sã te uiþi la Krupskaia, ca sã-þi dai seama cã pe Lenin nu l-au interesat femeile“. Dar poate s-a ºi cãsãtorit cu Krupskaia, tocmai pentru cã semãna leit cu un bãrbat mãtãhãlos?! Savanþii sovietici au creat dupã moartea lui Lenin un Institut special care sã-i studieze creierul. (Institutul Creierului lui V.I.Lenin, condus de Vogt), deºi creierul la moartea lui în urma bolii era “cît o nucã”. ªi nu prea era ce studia. Dar V.I.Lenin se trãgea dintr-o familie cu grave boli de creier, tatãl sãu îºi pierduse facultãþile mintale în jurul vîrstei de 40 de ani. Se ºtie cã V.I.Lenin a murit nebun: în ultimii ani de viaþã lãtra ca un cîine, în loc sã vorbeascã – scheuna jalnic, uitase sã citeascã ºi sã scrie, medicul Kojevnikov la 11 martie 1923 nota în jurnalul sãu cã mãreþul orator “spunea “nu” unde trebuia sã spunã “da” ºi invers. Krupskaia e cea care îl învaþã de la o vreme sã vorbeascã. În 1923 deprinsese doar cîteva cuvinte. Iatã cuvintele cele mai importante ale limbii pe care reuºise sã le însuºeascã dupã luni de trudã: “celulã” (de închisoare), “congres”, “þãran”, “muncitor”, “popor” ºi “revoluþie”. “Lenin a murit, dar fapta lui este vie”, zic comuniºtii. Atîta timp cît faptele unui degenerat vor fi “vii” ºi luate drept modele, cît schizofreniile lui politice vor continua sã fie cãlãuze pentru niºte indivizi, care cred cã omul poate fi fericit numai într-o cazarmã, iar marile lui crime vor fi calificate drept “merite în faþa istoriei”, pentru cã “orice crimã în numele revoluþiei estre moralã”, (citatã din V.I.Lenin), atîta timp cît dintr-un om avid de sînge se va face un sfînt infailibil, o icoanã la care sã se închine generaþii, – aceastã orbire evidentã nu poate fi decît o pedeapsã a lui Dumnezeu. Iar comuniºtii de azi, care se considerã continuatorii lui Lenin, ar trebui sã poarte deopotrivã rãspundere ºi pentru crimele lui. Care sînt enorme. Revoluþiile comuniste au toate ca una drept mobil banala invidie omeneascã: cei care n-au vor sã aibã ca ºi cei care au, dar fãrã sã munceascã. Dacã ar fi sã rezumãm vastele învãþãturi ale lui Lenin, acestea ar fi cîteva:   Dacã doreºti sã ai ceva – ucide-l pe cel care are acel ceva ºi acel ceva va fi al tãu! În numele viitorului luminos – sã împuºcãm zece, o sutã de milioane de oameni, “sã nu ne oprim indiferent de numãrul morþilor” (Lenin), chiar dacã nu vor rãmâne decît cîteva sute de mii, care meritã cu adevãrat sã fie fericite. “Interesul maselor” poate fi folosit doar în interes propriu. Împuºcaþi masele, invocînd interesele maselor! Propovãduiþi fãrã încetare cã statul trebuie sã fie condus de popor, ºi conduceþi-l în numele lui, fãrã sã mai consultaþi poporul! Unui comunist totul îi este permis. Orice ticãloºie fãcutã de un comunist este moralã, ºi orice ticãlos dacã-i comunist este un erou. (Acestor idei Lenin le-a dat rostire la Congresul Comsomolului din 1919: “Noi nu credem în moralitatea eternã ºi considerãm perimate toate poveºtile despre moralitate!”. Cît ºi într-o discuþie cu bolºevicul Vladimir Voitinski, unde a precizat nevoia de ticãloºi a bolºevicilor: “Partidul nu este o ºcoalã pentru doamne. un ticãlos poate sã fie exact omul de care avem nevoie, tocmai pentru cã e ticãlos”. În: (B.Bomtmhckmm, roflbi no6eg u nopaxeHMM, v. II, Berlin, 1924, p. 227). Toate metodele propuse de Lenin pentru a schimba faþa lumii sînt metode teroriste. V.I.Lenin a fost pãrintele terorismului mondial. De-o mie de ori mai periculos ca Ben-Ladin, Lenin Karlos “ªacalul” sau Igor Smirnov, nepotul lui din flori. Venirea lui V.I.Lenin la putere în Rusia anului 1917 a însemnat un blestem pentru aceastã þarã ºi pentru þãrile peste care acest vast imperiu s-a lãþit sau a venit în atingere. El a aruncat dezvoltarea acestei þãri, dar ºi a þãrilor cãrora le-au fost impuse ideile leniniste, cu o sutã de ani înapoi. Timp, se pare, pentru unele popoare irecuperabil. Cît unii vor încerca sã ne facã sã mai credem cã ideile lui Lenin ne pot face fericiþi vreodatã, iar noi îi ºi vom crede – vom fi un popor condamnat, cu un destin ratat, scos în afara istoriei de istoria însãºi.]]>