Nota: repostez un articol – aș spune PROFETIC – despre zilele furtunoase prin care trece politica româneascã. textul de mai jos nu imi apartine. Este creatia unui cititor care m-a rugat sa ii public pe site-ul meu acest pamflet. Noaptea a inceput sa se lateasca peste orizont si umbra ei fara margini acoperi incet nava uriasa.Capitanul suprem isi arunca fumul tigarii in aer iar ochii piezisi cercetara din inaltimea celei mai inalte punti mareea de catarge care impinzea silueta neagra. Tangajul se simtea lin impletindu-se cu zgomotul musuroiului de oameni care locuia in miile de punti ce segmentau chila.Fara numar erau sufletele care traiau aici,iar capitanul se simtii dintr-o data mindru ca el este alesul lor.Mindria de stapin peste un neam de oi emotive si gindul asta ii stirni un hahait care facu sa vina in graba pe seful de echipaj.Era micut avind o calcatura rapida si tacuta.Astepta o privire de la capitan,spera sa auda ceva care sa-l faca a pricepe risul supremului.Nu primi decit o privire fugara si adinc in el se simti dezamagit.Stapinul ma iubeste isi repeta mecanic in gind,iar ochii de ciine batut ii facura pe capitan sa-i zimbeasca ironic. Cum stam Pinguine? Stam bine domnule capitan,si micul om iti ascuti spatele incercind sa mai fure aerului citiva centimentrii. E multumit poporul? Poporul va sustine!o spuse cu un icnet din strafundul plaminilor Poporul ma iubeste …si capitanul ii intoarse spatele cercetindu-si melancolic nesfirsitele punti. Cu un an jumatate inainte venise furtuna sau marea furtuna cum ii zicea toata lumea.Corabia a fost zgiltiita,catarge s-au rupt,citeva punti s-au inecat cu apa si cirma s-a frint.Mesteri au fost pusi sa repare stricaciunile,dar nu erau meseriasi priceputi.Au luat bani multi,au aruncat cu smoala fara sa mai puna si cilti iar dopurile bagate in crapaturi erau din lemn prost.Dar bani au luat cu mult peste cit facea tot. Si totusi sint probleme jos spuse ragusit capitanul in timp ce-si mingiia incet capul plesuv.E liniste prea mare pe acolo,presimt ca e ceva! Doar oamenii prosti stimate comandat si seful de echipaj se facu si mai mic.Stia ce-o sa urmeze,cunostea intonatia capitanului cind isi amintea de cei de jos. Motanul e de vina!Si Vipera care ne-a tot furat uleiul de balena.si Schiopul cel fatarnic!Ura il facu sa scrisneasca din dinti si vazu cu ochii mintii cum niste punti sub el tradatorii se lafaiau in lux si puneau la cale complotul,cum scriau la noi fituici pline de venin pe care apoi sa le raspindeasca peste tot.Incercasera si la ultimile alegeri sa-l detroneze,dar fusese mai siret.A imbratisat oameni simpli,a plins de prea multe ori public iar multi copii au fost mingiiati pe cap in fata mamelor.Poporul a simtit inca o data ca om rau nu are cum sa fie si l-a ales din nou.I-a mai speriat spunindu-le ca grasii cei bogati vor vinde din catarge de vor veni ei la putere, si ca noii stapini vor merge sigur spre tarmul rosu.Ca numai el are meseriasii cei mai buni si fara el nava se va destrama de furaciuni iar inecul colectiv va fi.Dar timpul a trecut,nava prost reparata dupa furtuna s-a tot subrezit iar multimea a inceput sa cirteasca.Instigati de mogulii cei lacomi suiera capitanul. Nu suporta sa existe si altii bogati.Si nu era vorba atit de bogatie ci de incapatinarea lor de a nu-l iubi.Si chiar mai rau de a i se opune tot timpul in orice lucru bun de-a incercat.A cautat sa le gaseasca vinile ascunse bine,seful politiei-Buldogul a tot alergat dupa probe.Nimic,totul a fost probabil bine ingropat.Si nici in Buldog nu prea avea incredere dar il avea in lesa cu ceva hirtii compromitatoare care-l lesinau numai cind ii aducea aminte de ele. Un troznet se auzi din departare si nava se cutremura. Alta punte s-a lasat indrazni sa spuna Pinguinul.O zise incet si-si ascuti urechea sa auda vocea capitanului. A cita pe ziua de azi? 5 au fost si cu asta 6 stimate capitan. Vorbeste cu Albiciosul sa scoata banii si Rozaliul sa trimita oamenii nostrii sa o mai repare. Prea distinse capitan,trezorierul ne-a zis ca nu mai sint bani … Bai,tu glumesti cu mine si capitanul suprem tuna peste homunculul care incerca sa se faca mic ,mic.Cum nu mai sint bani? El asa zice si seful de echipaj incerca sa dea vina pe albicios fringindu-si incheieturile. Avem nevoie de bani sa reparam nava,deci mergi si vorbeste cu ofiterii!Trebuie sa gasim o solutie.Rabla are nevoie de reparatii.Vom lua economii si pensii de la cei mai batrini,si nu uita pe aia cu handicap.Nu au nevoie de atitia bani .Si de la mame cu copii..eu cind eram mic aveam doar o minge din cirpa!Iar mina capitanului strafulgera aerul spre zarile unui trecut indepartat. Sa dai hotariri bai sefule!Asa ceva nu se mai poate!I-am imbuibat pe toti si au uitat ca traiesc pe o corabie sfinta care are nevoie si de reparatii.Nu e normal asa ceva!Deci fuga chiar acum si vorbeste cu ofiterii.de miine incepe alta viata aici .Trebuie sa impunem disciplina!Vom stringe surubul iar cei care nu vor intelege ii aruncam in mare.Si asa sint multi care nu produc nimic,sint doar balast si hrana pentru pesti! Si cind cobori sa mi-o trimiti pe Blonda… Zilele s-au adunat,saptaminile inmultite au fost si lunile au trecut.Corabia era tot mai zgiltiita de trosnete,valurile o aruncau cu usurinta de pe curs iar timona cu greu mai tinea in friu cirma sparta.Multi batrini au murit din suparari imaginare si cica chiar si din lipsa de medicamente, copii nascuti s-au prapadit din lipsa grijii materne, iar sinuciderile au devenit ceva la fel de normal ca jafurile.Nu doar lucruri marunte se intimplau pe nava.Nicidecum.Au fost amenajata o multime de locuri pentru sport si relaxare iar tunuri mai frumoase au fost cumparate de la o nava mult mai mare.Multimea fara minte a clevetit spunind ca nu e nevoie de arme acum,si ca tunurile sint cam vechi si mult prea scumpe.Si ca de ce au fost puse balustrade de mahon peste tot,ca nu ar fi cazul sa fie inlocuite din nou.Doar vorbe spuse-n suparare de oameni fara de viziune. Puntile superioare au inceput sa fie pazite cu strasnicie si toata garda Buldogului aduna ore multe peste program pazind multii ofiteri si familiile lor.O stare de neliniste cuprinse vechea nava si murmurul de ura ticaloasa incepu sa se auda pina la cel mai inalt stindard. Dar ceva il facea pe capitan sa zimbeasca tot timpul.Deja nu se mai ascundea ca sa poate bea din rom,acum o facea fara sa-i mai pese de ce ziceau rauvoitorii.Iar seara asta se anunta ca fiind una speciala.Urma un bal la care erau invitati cei mai de vaza ofiterii si oamenii de incredere si buni care insemnau ceva. Va fi o noapte mare isi spuse capitanul lasind sa cada scrumul .Aveti incredere in mine ,isi sopti singur lozinca pe care de ceva timp o repeta cu orice prilej ceremonios.Iar seara asta urma sa fie cea mai grandioasa din cite au existat.Incununata de o surpriza pe masura. Parinte drag,lumea te asteapta o voce subtire il scutura pe marele capitan din gindurile luminoase in care plutea.Se intoarse si fata i se lumina la vederea mezinei,boboc de femeie cu buze tuguiate si ochi de caprioara.O mingiie pe cap oftind tacut si gindindu-se cum o fata asa buna are asa un ghinion oribil la barbati.Impreuna la brat coborira in sala cu lume distinsa asezata la mese printre care o armata de chelneri cu sacouri albe se strecurau ducind tavi incarcate cu pahare de sampanie dulce si miros de racoare. Vedera capitanului stirni o baie de aplauze,multi se ridicare de la mese pocnindu-si palmele frenetic deasupra capului si facind sa se miste candelabrele bogate in ciucuri de cristal. Un zimbet larg pentru toti si icnetul surd de usurare parasi piepturile celor prezenti.Capitanul era in toane bune si asta ii facu pe multi sa-si deschida usurati nodurile prea strimte de la cravate. Dragii mei,precum v-am tot zis in ultima vreme…Aveti incredere in mine!Iar capitanul dadu drumul celebrului sau hohot si toti incepura sa rida.Intreaga sala vibra de veselia comesenilor iar citeva pahare chiar s-au spart. Sa ciocnim pentru aceasta noapte deosebita tuna capitanul si sute de miini se ridicare in aer ducind un salut catre tavanul de lemn nobil.Sampania se rostogoli in gituri date peste cap si sunetul bulelor se amesteca cu icniturile de satisfactie ale comesenilor voiosi. Iar acum,pentru ca nu avem timp de pierdut si mai scapa un hahait…surpriza! Afisul imens pe care scria “Noi traim bine” si care acoperea un perete intreg cazu usor iar prin ferestre se zari silueta unei corabii cu doar o suta de catarge.Toti se imbulzira clipind nedumeriti si minundu-se de cit de mica este.Nu mai vazusera vreodata ceva asemanator si totusi atit de dibaci construit,cu lemn din cel mai bun copac si scripeti de aur ce prindeau o sute de vele din matase batute de briza serii. A noastra este toata!si strigatul mindru al capitanului facu pe toti bulucitii la geamuri sa scoata un chiot de bucurie.A noastra va fi intotdeauna si noaptea asta ne vom muta cu totii in noua noastra casa!Vom lepada epava asta ruginoasa cu ciini care asteapta in umbra si gata sa ne muste,vom strabate strabate marile lumii in cautare de provocari demne de noi iar legendele care le vom lasa in urma sigur vor fi cintate de copii tuturor corabiilor!Ascultati,ascultati la mine copii ce va zic eu voua!Noi avem un destin!Intotdeauna l-am avut ,dar am fost obligati sa lincezim pe mizeria asta si sa avem grija de o gloata lenesa a carei singura grija e sa se plinga ca mincarea e prea umeda iar apa prea verde!Va zic,nu meritam asa ceva de aia am si facut la ceas de taina minunatia asta pe care o vedeti acum…Stiam ca va veni un moment in care ne vom lua tot ce-am strins si vom pleca in cautarea marilor aventuri pentru care am fost nascuti!Stiam ca doar singuri si fara balast vom izbindi acolo unde ceilalti nici macar cu gindul n-au ajuns!Isi drese glasul cu inca un pahar,tusi si-si sterse gura cu servetul apoi tuna cu mina in sus sfidind parca tot universul…Ii vom lasa in urma pe meschini si nu va mai trebui sa le simtim putoarea cum se ridica pina la noi!Da,v-am zis de la inceput sa aveti incredere in mine,a venit si momentul nostru copii mei!Moment pe care vreau sa-l ovationez alaturi de voi,cei buni care mi-au fost alaturi si care au indurat injuraturi nedrepte atita timp!Sa vina sus aici toti care au trudit cu mine pentru a iesi la liman si a pleca din cosciugul asta,cei care n-au dormit si au sacrificat atitea ore in cautarea solutiei salvatoare!Blonda,Pinguinul,Rozaliul,Manechinul,Buldogul,Ariciul,Sobolanul si toti cei care au condus pina acum!Va vreau aici copii mei caci meritati acelasi loc iar cinstea ce-o primesc acum eu imi doresc cu voi a imparti!Emotia il facu pe capitan sa devina liric iar patosul ce-l puse in cuvinte ii facu pe cei mai sensibili sa-si stearga citeva lacrimi razlete .Podiumul se aglomera cu cei mai buni dintre mai buni care se prinsera de miini avindu-l in mijloc pe conducator si sa-si ridice bratele la unison in sus in ovatiile multimii fericite. Declar acum…declar acum plecarea noastra!si pentru un moment capitanul se gindi ca nu suna chiar bine ce a zis dar multimea iubitoare doar scapa un chiot de bucurie si toti se ingramadira catre usile care se deschisera spre scarile ce duceau la barcile leganate de valuri. Fu ultimul care cobori si drumul pina la noua casa il facu uitindu-se la silueta uriasa de care se indepartara gindindu-se ca doar un adevarat capitan adevarat isi paraseste ultimul corabia.Simti linga el prezenta tacuta a Pinguinului si auzi soptit…Si ceilalti,capitane? Scuipa scirbit si lung spre vechea nava si doar rinji zicind incet. Un fleac, s-or descurca si ei. Setty Quzz]]>