Taxa mâncãrii kosher este cea mai mare fraudã adusã consumatorului, de pe faþa pãmântului. Examineazã fiecare aliment din dulap ºi verificã dacã au una din inscripþiile (U) sau (K). Aceste simboluri reprezintã o „binecuvântare” evreiascã ºi dacã le gãseºti, înseamnã cã ai plãtit o taxã unui grup religios evreu, fãrã sã ºti ºi fãrã sã vrei. Acestea nu se vor gãsi întotdeauna pe faþa ambalajului; pot fi ascunse în mijlocul imprimeului minuscul de lângã sigiliul etichetei. Acest cod criptat are de-a face cucodul ebraic, o tâlhãrie care aratã puterea evreilor în Europa, Statele Unite și multe alte locuri.

 

(U)-ul încercuit, uneori însoțit de cuvântul „Parve”, înseamnã Uniunea Evreilor Ortodocºi (UEO), iar(K)-ul înseamnã „kosher” (KOV K). Nu le vei gãsi pe amândouã pe acelaºi ambalaj. Aceste simboluri semnificã faptul cã producãtorul produsului a plãtit o taxã evreilor pentru ca niºte rabini sã„binecuvânteze” aceste produse alimentare.

Nu confunda aceste litere cu Ÿ – Marcã Înregistratã, sau ˆ – Drepturile de Autor. Probabil ºi aceste litere se vor gãsi în acelaºi loc. Tocmai ai descoperit ceea ce evreii numesc „hechsers”, un cod al înºelãciunii, gãsit pe majoritatea alimentelor.

În 1959 Jurnalul Wall Street a estimat acest bacºiº dat evreilor la aproximativ 20 de milioane de dolari. Asta s-a întâmplat acum 50 de ani. De atunci, Jurnalul Wall Street, care este un ziar evreiesc, a rãmas tãcut cu privire la aceastã problemã. În zilele noastre, se crede cã acest furt a ajuns la sute de milioanede dolari. Postarea evreiascã din 30 iulie 1976 raporta cã Rabbi Harvez Sentor recunoºtea faptul cã Kov K era o „afacere bãnoasã”. UEO obþine exact acelaºi impozit ca ºi Kov K, în exact acelaºi mod.

Bineînțeles cã evreii încearcã sã justificã aceste „binecuvântãri” în orice fel posibil, însã ele nu sereduc decât la înºelãciune ºi jaf “legal” pentru Gentili. Se pare cã, cu toate cã evreii reprezintã doar 2.9% din populaþie, Neamurile nu au opþiunea de a înlãtura aceastã „taxã” sau eliminarea minusculelor litere evreieºti de pe produsele cumpãrate.

Dacã aceasta nu era o ceremonie religioasã bizarã – aprobarea de cãtre rabini a mâncãrii ºi a produselor alimentare preparate într-un mod special pentru o dietã neobiºnuitã – atunci de ce nu sunt incluse ºi peburetele de sârmã pentru vase ºi ustensilele de bucãtãrie? Evreii au într-adevãr o dietã ciudatã! Dacã aceste „binecuvântãri” sunt atât de importante pentru evrei, atunci de ce au o taxã pentru ele? E de crezut cã doresc sã acorde gratis acest serviciu – pentru beneficiului propriilor lor oameni – ºi eventualsã plãteascã ceva companiilor producãtoare de produse alimentare, pentru furnizarea acestor identificare kosher. Însã lucrurile stau exact pe dos – companiile trebuie sã plãteascã pentru a afișa marca kosher.

Din moment ce evreii reprezintã un procent mic al populaþiei, de ce de ce trebuie Gentilii sã scoatã aceastã „taxã” tâmpitã din buzunarul lor? De ce au fost consumatorii Gentili atât de tãcuți pentru atât de mult timp în legãturã cu aceastã fraudã perfectã a evreilor? ªi din moment ce aceastã povarã vine sub forma unei „taxe”, nu ar trebui ca Gentilii sã aibã dreptul de a ºtii unde ºi cum sunt aceºti bani cheltuiþi? Cum se poate întâmpla cã evreii scapã cu acest jaf ziua în amiaza mare? Rãspunsul este cã agenþiile evreieºti care binecuvântã produsele alimentare au o putere enormã prin intermediul dominației evreieºti asupra distribuþiei ºi comerþului.. iar evreii posedã presa americanã. Dacã un producãtor de produse alimentare nu se conformeazã, aceasta va atrage dupã sine boycott-ul evreiesc a produsului și eventual reclama negativã prin mediile de informare! Adicã falimentul!

Cam aºa lucreazã aceastã schemã ingenioasã. Un rabin ortodox va aborda o companie ºi va avertiza proprietarii cã dacã produsul lor nu este recunoscut drept kosher, sau „potrivit pentru consumul de cãtre un evreu”, vor înfrunta boycott-ul fiecãrui evreu. Odatã ce se conformeazã acestui ºantaj, le este cerut sã pãstreze suma totalã plãtitã rabinilor anual, strict secret!

Creºterea acestei ilegalitãþi kosher nu a fost nimic mai puþin decât fenomenalã. În 1960, doar 225 produse alimentare plãteau taxa kosher. Pânã la 1966, aceste numere au crescut la 476 ºi au sãrit la 1.000 pânã la 1974. Astãzi, un numãr impresionant de 17.500 companii au fost intimidate sã plãteascãaceastã taxã.

Cum funcþioneazã taxa kosher:

De asemenea, fiecare companie sub-contractoare care furnizeazã orice tip de ingredient ce ajunge în produsul final, trebuie sã plãteascã taxe separate pentru „vizita rabinilor”. Uneori, un singur produs, în cele din urmã poate fi taxat de o duzinã de ori chiar înainte sã ajungã la consumator! În final, dar nu în cele din urmã, aceste taxe trebuiesc plãtite anual ºi cresc în fiecare an.

Doar prin înºtiinþarea publicului despre taxa mâncãrii kosher ºi prin efortul de a ne abþine de la acumpãra produsele cu simbolurile „K” sau „U”, putem pune capãt acestei nelegiuiri, care este sãvârºitã asupra oamenilor noștri. Cu puterea de cumpãrare a banului din zilele noastre, care este din ce în ce mai micã, nu ne permitem sã lãsãm aceastã nelegiuire sã continue la nesfârºit.

În completarea articolului de mai sus, aº vrea sã adaug cã dacã acesta este insigna lor, atunci ce pun în mâncãrurile care nu o conþin? Aceastã insignã este mai mult decât „kosher”, ea înseamnã cã mâncarea respectivã este în regulã de consumat pentru evrei. Din moment ce publicul Gentil nu cunoaște nimic despre toate acestea, nu înseamnã asta cã mâncarea sãnãtoasã și cu ingrediente naturale este rezervatã evreilor?

Exemplu de marcã (K)osher pe ambalaj de ketchup

 

Una din echipele de rabini care verificã diverse companii, în vederea acreditãrii acestora pentru mãrcile K sau U