Cine nu și-a dat seama dupã 22 de ani cã toate partidele din România sunt corupte și au contribuit la distrugerea țãrii fie e naiv fie face parte din cei 1% care exploateazã restul de 99% din populație. Acești 1%: politicieni corupți, afaceriști de carton, neocomuniști, interlopi și scursuri ale societãții au adus România în situația în care se aflã astãzi. Peste sãrãcia și mizeria în care se zbat majoritatea românilor aceștia și-au ridicat vile, s-au asigurat cã rudele lor ocupã funcții bine plãtite și au avut grijã sã-și îngrașe conturile din bãnci. Pentru a vedea cã actuala clasã politicã parazitarã a jefuit România trebuie doar sã ne uitãm în jur: bãtrâni care trãiesc din pensii mizere, tineri care fug peste hotare pentru a-și construi un viitor mai bun, sute de mii de șomeri, spitale care aratã ca niște lagãre și o economie aproape moartã. Toate acestea într-o țarã în care se pot face bani mulți din turism, poate susține 80 de milioane de oameni cu agricultura sa și dispune de multe alte resurse. Politicienii au dat vina unii pe alții. Ani de zile ne-am pus speranța în partidele de opoziție, pentru ca odatã ajunse la putere sã constatãm cã nu e mare diferențã între aceștia și guvernul anterior. Iar acest ciclu s-a repetat de la revoluție încoace. Dar acest perpetuum mobile al sãrãcirii și exploatãrii acestei națiuni trebuie sã înceteze. A venit vremea cã România sã renascã, e timpul sã fim creatorii propriului destin. Prea mult s-au lãsat românii manipulați de politicieni, prea mult au cãzut în pesimism și ignoranțã. Zorii unei zile mai bune se apropie și sfârșitul dominației partidelor corupte va lua sfârșit, însã numai dacã ne dorim asta cu adevãrat. De mai bine de douã decenii politicienii paraziți, care trateazã țara ca pe o feudã a lor, au atacat naționalismul și au lovit cu fiecare ocazie în tinerii ce luptã pentru demnitatea noastrã. Prin intermediul mass-mediei au demonizat orice credințã național-creștinã și s-au dedat la abuzuri împotriva naționaliștilor. Dar de ce? Pentru cã le este fricã. Le este fricã de un partid naționalist puternic care sã ajungã la guvernare. Naționalismul înseamnã dragoste de neam, un lucru de care clasa politicã nu e capabilã, ba chiar întruchipeazã perfect opusul acestui sentiment. De aceea le este teamã, cã va veni ziua în care vor fi judecați pentru ce au fãcut și vor pierde puterea. Dacã dupã atât timp de ”democrație” construitã de foști membrii PCR România a devenit o colonie a Uniunii Europene și a FMI, atunci e evident cã a venit vremea unei schimbãri radicale. O modificare a sistemului nu se va face nicicum prin susținerea partidelor infecte din opoziție ci doar prin acordarea sprijinului unor oameni noi, cu dragoste de țarã, spirit de sacrificiu și credințã în Dumnezeu. Dupã atâția ani de batjocurã și suferințã, e momentul ca o nouã forțã sã se ridice. Soluția e una singurã: O Românie naționalistã, o țarã a cetãțenilor nu a clanurilor interlope de exploatatori care se ascund în spatele partidelor și doctrinelor. Anul acesta se va vedea dacã românii vor porni pe un nou drum spre un viitor mai bun sau se vor scufunda mai tare în mlaștina politicianismului. De  Codrin Goia via ND Blog comentariu rapcea.ro: e bine mãcar cã știm ce vrem… unii dintre noi. Problema este sã nu cumva sã deviem în drumul spre O ROMÂNIE CA SOARELE SFÂNT DE PE CER ! Între țel și cãile de a-l atinge pot fi discrepanțe atât de mari încât te pot face sã îl ratezi. Iar politica româneascã nu îți acordã decât o singurã șansã. Capitalul speranței, odatã irosit, este pierdut pentru generații… Vorbind de țel și cãile de a-l atinge, aș creiona o micã povestioarã ce ni se aplicã în acest moment. Sã spunem cã împreunã cu niște buni prieteni (și camarazi) de ani de zile, ne hotãrâm sã cumpãrãm o mașinã, care sã ne ducã spre o localitate. Investim cu toții bani, efort și energie pentru a cumpãra mașina – CU SCOPUL DECLARAT DE A MERGE SPRE LOCALITATEA RESPECTIVÃ ! Mai avem câteva zile pânã când vom primi mașina, toți suntem foarte emoționați, fiecare are deja rolul sãu. Unul va fi șoferul, altul va urmãri harta drumului, unul va fi atent la gropi și obstacolele apãrute pe drum, altul va fi mecanicul, etc… Și cu toții cotizãm la benzinã. Ce te faci însã dacã șoferul, surd la toate sugestiile pasagerilor cu care a cumpãrat împreunã mașina, alege un drum prost, sau ocolit, cãtre destinație, cu tendința de a vira accentuat cãtre stânga, deși semnalizeazã dreapta, deși afirmã cu tãrie cã mașina nu va face nici la stânga, nici la dreapta, ci va merge cu vitezã doar înainte ? Fãrã consultare cu ceilalți pasageri !? Benzina e scumpã, avem nevoie de pasageri care sã punã și ei bani de benzinã și chiar de pasageri pricepuți, care sã dea o mânã de ajutor la buna funcționare a mașinii… Dacã însã, fãrã nici o consultare, șoferul pune de capul lui fanioane la mașinã în care declarã pompos cã suntem “singura cursã spre localitatea X” și “unica soluție de a ajunge în localitatea x” ce e de fãcut ? Pentru o mașinã aflatã încã în rodaj, care nici nu a fãcut încã primii 10 kilometri, și nu are decât 9 locuri ocupate momentan, e un gest pripit, care îi va depãrta  pe potențialii pasageri, care știu sigur cã mai sunt și alte mașini care pot merge în aceeași direcție… În schimb, sub pretextul cã avem nevoie de câți mai mulți pasageri, șoferul dipune ca în mașinã sã nu le fie interzisã urcarea celor care – chiar dacã declarã cã vor sã ajungã în localitatea x, ei de fapt vor sã ajungã (cu adevãrat) doar într-un singur loc: acasã, la Moscova. Problema cea mai mare este însã cã șoferul nu prea se sfãtuiește cu pasagerii și tinde sã ia hotãrâri care ne face pe unii pasageri sã ne întrebãm cine îi scrie de fapt foaia de parcurs ? Obișnuit cu trotineta pe care o conducea singur înainte, șoferul crede cã poate conduce la fel și o mașinã… Atunci când un șofer tânãr și neexperimentat în cursele de automobile, fãrã o bunã cunoaștere a celorlalți participanți la raliul cãtre localitatea X, alege sã ignore sfaturile altor pasageri – mai buni cunoscãtori ai cursei, traseului și chiar al celorlalți participanți la cursã, riscã sã punã în pericol ajungerea cu bine la destinația anunțatã. În aceste condiții, s-ar putea ca și eu, și alții dintre pasagerii inițiali, sã nu mai fim motivați sã depunem eforturile pe care suntem capabili sã le depunem pentru a ajunge la destinație, dacã șoferul ia astfel de hotãrâri de capul lui, sau chiar sã schimbãm mașina (pentru a nu ni se reproșa cã vrem sã schimbãm șoferul)…]]>