Victoria secesionistilor flamanzi in alegerile municipale si apelul liderului lor Bart De Wever de a negocia o confederatie constituie un semnal de alarma in Belgia, in contextul european al cresterii fortei revendicatiilor separatiste in Catalonia si in Scotia, scrie AFP.
Bart De Wever, carismaticul lider al Noii Aliante Flamande (N-VA), a reusit sa castige Anversul, cel mai mare oras al Flandrei, in detrimentul socialistilor.Promotorii independentei au reusit victorii in marea parte a Flandrei, realizand in general un scor mai mare de 25%, chiar daca aliantele intre partidele traditionale (liberali, crestin-democrati, socialisti si ecologisti) ar trebui sa mentina N-VA in afara puterii in numeroase comunitati.
De Wever i-a cerut imediat premierului belgian francofon Elio Di Rupo sa negocieze cu el o “reforma confederala” care sa mearga mult dincolo de transferurile de competente spre regiuni care figureaza in programul executivului actual.
“Acest guvern care nu face decat sa taxeze, care nu este sustinut de majoritatea flamanzilor, este inacceptabil, trebuie sa inceteze”, a acuzat acesta.
Succesul lui Bart De Wever se bazeaza pe capacitatea sa de a pune alaturi sentimentul identitar flamand, rod al unei lungi traditii nascute in secolul al XIX-lea, cand Belgia era dominata de francofoni, si convingerile de dreapta ale unei mari parti a electoratului flamand, afirma analistii.
“Flandra asteapta mai mult liberalism economic decat politica actualului guvern, limitand, spre exemplu, alocatiile de somaj in timp sau punand punct indexarii automate a salariilor cu inflatia”, explica politologul Pierre Vercauteren, de la universitatea din Mons.
“Cazul flamand este clar legat de contextul belgian”, subliniaza Amandine Crespy, de la Institutul de studii europene al Universitatii libere din Bruxelles.
In momentul in care seful guvernului britanic David Cameron a acceptat luni organizarea, in 2014, a unui referendum pentru independenta Scotiei, si cand Catalonia cunoaste un puternic acces secesionist, Amandine Crespy noteaza similitudini intre miscarile de independenta din Europa.
De la nordul Italiei si pana la Catalonia, ele se bazeaza pe un un anumit “egoism cultural” asociat cu un “egoism financiar”, spune ea. Dar nicaieri nu se manifesta o astfel de suprapunere ca in Flandra intre aceste doua componente, adauga aceasta.
Elio Di Rupo, care conduce de la finele lui 2011 o coalitie de sase partide (trei flamande si trei francofone) nu a raspuns cererilor formulate de Bart De Wever.
“Agenda politica nu va fi modificata imediat”, spune Vercauteren, care subliniaza ca Bart De Wever va exersa o puternica presiune asupra celor trei partide flamande din coalitie pana la legislativele din iunie 2014, o data considerata de multi drept “momentul adevarului” pentru Belgia.
