Scrie ! Scrie ! Scrie ! Acesta este îndemnul celor din jur.
Scrie literaturã pentru cã ne place sã te citim – spun unii.
Scrie despre MISA cã le zici bine – spun alții.
Scrie despre orice, cã ne plictisim, nu mai avem ce citi dimineața la cafea, când navigãm pe net.
Problema e cã nu mai simt sã scriu. Sunt o grãmadã de teme sociale, politice sau spirituale care ar merita exprimatã o poziție bine conturatã, la care lumea sã adere, sã dea like și share. Suntem în plinã campanie electoralã, sunt atâtea lucruri de spus despre relele care distrug Nația.
Și totuși…
Totuși, nimic mundan, exterior, nu mai pare sã merite efortul, energia investitã, dintr-o anumitã perspectivã.
Simt cã sunt în pragul unei descoperiri fundamentale interioare, cã puținul de energie și atenție care îmi mai rãmâne dupã îndeplinirea îndatoririlor familiale și profesionale nu trebuie irosit în preocupãri exterioare.
Pe fundalul conștiinței de sine, evenimentele existenței de zi cu zi se oglindesc precum norii trecãtori în oglinda unui lac glaciar, fãrã nici un impact asupra acestuia.
