S-a “stricat jucaria” cu despagubirile pentru “rivulutionari”

În urma miliardelor de vizionãri ale acestui site, am primit o multitudine de mesaje și materiale de la cititori. În spiritul sãrbãtorilor de Anul Nou, am selectat un mic pamflet ”cu parfum de credibilitate”, pentru a-l publica. Pace ție, cititoriule !! Vã mai amintiți imaginea aceea de la știri, cu acel rivuluționar de provincie, care uitase timp de 20 de ani cã a fost și el la rivuluție, iar acu își încasase ”drepturile” cu… roaba din gospodãrie ?! Da, omul se întorcea fericit acasã cu o roabã plinã de bani (câteva miliarde de lei vechi), bani plãtiți din buzunarul nostru, al tuturor, pentru ca mitul ”revoluției” (a se citi lovitura de stat) lui Iliescu-Roman-Brucan sã rãmânã consolidat în conștiința publicã. În jurul acestui mit al ”revoluției” au mișunat în toți acești 21 de ani, pescuitorii în ape tulburi, fripturiștii și oportuniștii cu ”certificat de revoluționar” obraznici, vocali și apucãtori. Ei sunt linia a 2-a a beneficiarilor ”revoluției” – dupã prima linie a securisto-comuniștilor ce au preluat puterea dupã Ceaușescu. Acești ”revoluționari” ne costã scump ”libertatea” de a suporta sãrãcia și foamea ”democrației originale” a lui Ion Iliescu și a ciracilor sãi vopsiți în toate culorile spectrului politic (de la roșu-portocaliul de stânga pânã la cãcãniul Vadimian). Ei sunt cei care au primit de-a moaca spațiile comerciale din centrul fiecãrui oraș ”revoluționar”, câte un hectar de teren, 5000 metri teren de casã în oraș, abonamente gratuite de transport pe viațã, acei ”sãrmani” dintre noi, care trãiesc numai din chirii și din ”indemnizația” de mari rivuluționari. Fenomenul oportunismului rivuluționar în România postdecembristã nu ar fi fost posibil fãrã oameni precum Dan Iosif, ”fidelul” lui Ion Iliescu, sau George Costin, secretarul de Stat pe problemele revoluționarilor. Care probleme ? Ei au probleme ?! Problema lor era cã nu le mai ajungeau privilegiile și avantajele. Noua lege a revoluționarilor le mai dãdea o pâine de mâncat liderilor acestor farsori. Pânã acum 2 ani, pe vechea lege, circuitul prin care deveneai rivuluționar era mai sinuos (presupunea sã te dai bine pe lângã liderul de la 21 decembrie, Mãrieș – sau cineva care îl cunoștea), apoi sã îți facã intrarea la procurorul militar Dan Voinea, cel însãrcinat cu cercetarea în ”dosarul revoluției”, care îți lua o declarație cu 2 martori cum și unde ai visat cã erai la ”revoluție” – și gata adeverința și certificatul ! E binecunoscut cazul celebrului rivuluționar care nu avea altã ”vinã” decât cã, auzind împușcãturile din stradã (el fiind în apartament), a cãzut pe jos prin casã – de fricã, și și-a rupt un picior, fiind instant considerat ”erou rãnit în rivuluția românã din decembrie 89” !!! Ei, acu pe noua lege, e un pic mai complicat. Trebuia sã ai certificatul vechi și sã îl preschimbi, prilej de noi beneficii și șpãgi pentru unii. Pe noul sistem, dacã ai pierdut termenul de preschimbare a certificatului, adio avantaje. Și mulți l-au pierdut, pentru cã au aflat târziu de noua lege. Unii au aflat când nu le-au mai venit acasã, la botu calului purcoiu` de bani, cum le venea lunar. În disperare de cauzã, unii au apelat la „domnu` George Costin”, care le face și desface, leagã și dezleagã, zice și de-zice și-ți scoate arginții vii din buzunare mai ceva ca vrãjitoarele din Chitila – în materie de rivuluție. Numa cã domnu Costin a fost pãțit cu niște ”tovarãși de luptã rivuluționarã” pe care i-a ajutat sã-și obținã noile certificate și nu i-au mai virat șpaga aferentã din ”drepturile” restante (destul de consistente, unele dintre ele de miliarde de lei vechi – aproximativ 10.000 de euro, cum spuneam) așa cã a inovat o nouã metodologie în materie de șpãgãrealã rivuluționarã: Nu te ajuta sã îți iei dreptul decât dacã îi dãdeai procurã sã te reprezinte și sã îți ridice el banii (ca sã fie sigur cã își încaseazã partea), cam în același sistem clientelar și mafiot care paraziteazã ANRP-ul. Dar acu, a înțãrcat bãlaia, cum zice românu. Gurile rele spun cã niște rozalii flãmânzi de prin guvern, supãrați cã domnu Costin ”își face parte da` nu împarte mai departe”, pãstrând pentru el tot ”argintu viu” extras din certificatele reânnoite, au asmuțit pe el ”câinii de pazã ai democrației” (aia adevãrate, nu pentru toți !) – adicã procurorii și mascații de la DNA (da, ați înțeles bine, nu mai e presa ”câinele de pazã”, ea stã cuminte cu ochii pe os și dã din coadã în fața stãpânilor României). Cum spuneam, în data de 5 și 6 ianuarie, urãtorii cu cagule au început sã batã sfios pe la ușile de la sediul asociației 22 metrou, conduse de domnu Costin, cu legala strigare ”primiți cu percheziția !?”. S-a iscat – se povestește din bãtrâni – mare vânzolealã și agitație în sediu. Se ascundeau oalele cu sarmale, sticlele de tãrie și cozonacii rãmași dupã festinul rivuluționar, sã nu punã ochii pe bucate (și actele aferente) ”colindãtorii” cei lacomi. Simțind în ceafã ”jilava” suflare a pușcãriei, ”sãrmanul” domn Costin a plâns cu lacrimi de crocodil pe la Cotroceni, dar lumea era prea mahmurã dupã revelion ca sã-l bage cineva în seamã. Disperat, a apelat la vechiul sãu tovarãș de matrapazlâcuri rivuluționare, Teodor Mãrieș, care și-a convocat ”oastea” de ”noi golani” sã dea piept cu mascații. Se povestește cã s-au redeșteptat – în toiul luptelor vechi amintiri, regãsiri și iubiri de stadion – dintre bulanele jandarmerești ”cu 7 clase, care nu știu decât sã rupã oase” și vechii membrii ai unor galerii ”noi golãnești”, în fapt noii mercenari (pe sticle de vodcã) ai lui Mãrieș. În final, ”colindãtorii” și-au luat partea. Probabil cã nu vom mai auzi nimic de povestea asta (presa oricum a pus batista pe țambal), dar scopul a fost atins. Aliluia !!! Portocalii vor avea ce mânca la primãvara electoralã ! Se putea și altfel: îi ”vindem” gratis un pont domnului Boc. Putea sã îl ”decapiteze” pe ”sãrmanul domn Costin” și altfel: legal, constatând incompatibilitatea acestuia între funcția de demnitar (presupusã de poziția de secretar de stat) și cea de administrator și membru al unor consilii de administrație la niște societãți comerciale – la care ”mulge” încã. Herpesicius În final, noi recomandãm autoritãților sã îi recompenseze cu câte o pereche de ”brãțãri dacice” pe toți acești ”eroi” care au ”luptat” pentru libertatea ”emanaților” rivuluției de a se face stãpâni pe noi și pe viitorul copiilor noștri, dar care au luptat și pentru dreptul nostru de a muri de foame îndatorați la FMI pentru a le plãti lor subsidiile de rivuluționari.]]>