Articolul 196 se modificã ºi va avea urmãtorul cuprins: ,,Art. 196 – In situaþia în care spitalul public nu are angajat personal propriu sau personalul angajat este insuficient, pentru acordarea asistenþei medicale corespunzãtoare structurii organizatorice aprobate în condiþiile legii, poate încheia contracte de prestãri servicii pentru asigurarea acestora, pina la ocuparea prin concurs a posturilor vacante“. Cu alte cuvinte, dacã spitalul – spre exemplu, nu are suficienți medici sau asistente (tocmai ce au mai disponibilizat din ei – pentru cã a cerut-o FMI-ul în baza programului de reducere a cheltuielilor bugetare), spitalul (adicã managerul acestuia) – care poate fi și o persoanã juridicã – adicã o firmã a cuiva (deținutã de cineva, poate chiar printr-un offshore) – poate angaja firme de prestãri servicii medicale. Pe banii cui, ne întrebãm ? Și astfel, se va ajunge la situația hilarã de a da afarã medici și asistente din sistem, plãtiți cu 15 milioane pe lunã, ca sã îi angajeze la ”privat”, iar ”privatul” încheie contractul cu spitalul. Bineânțeles, valoarea contractului – pe cap de medic sau asistențã angajatã prin firma de prestãri servicii va depãși CU MULT salariul pe care spitalul l-ar fi plãtit medicului. Cine are de câștigat din asta ? Evident cei din spatele ”firmei de prestãri servicii” medicale. Cine sunt cei care au de pierdut ? În primul rând medicii, aflați în fața unei concurențe neloiale. Și nu în ultimul rând, bugetul Ministerului Sãnãtãții, jefuit prin aceastã inovație de șemenari isteți. În final, costurile crescute ale serviciilor medicale umflate de comisioanele ”prestatorilor de servicii” vor fi resimțite tot de cãtre contribuabilul sãrãcit.]]>