Un profesor de istorie sârb din Voivodina, aflat zilele trecute la Satu Mare, a transmis redacþiei o reacþie pe marginea articolului “Afront adus românilor pe bani europeni”, apãrut în numãrul din 4.12.2012 al Gazetei de Nord Vest. Reproducem integral textul transmis de profesorul sârb Miodrag Stanojevic: “Mã numesc Miodrag Stanojevic, sunt sârb din Vojvodina ºi profesor de istorie în Novi Sad. Aflându-mã într-o cãlãtorie cãtre Ucraina, am zãbovit trei zile în urbea dvs., bucurându-mã de ospitalitatea unui vechi prieten ºi a familiei sale. Menþionez cã vorbesc fluent limba românã deoarece am copilãrit într-un sat mixt vlaho-sârbesc. ªtiind cã sunt profesor de istorie ºi bun cunoscãtor al revizionismului unguresc, amfitrionul meu mi-a arãtat articolul “Afront adus românilor pe bani europeni” apãrut în ziarul Dvs. Totodatã mi-a relatat câteva evenimente recente de acest gen: – fenomenul Csibi Barna, un degenerat care îºi permite sã dea foc în centrul României unei pãpuºi reprezentând un erou naþional al românilor (n.r. Avram Iancu), autoritãþile române ignorând acest gest. Vã propun un exerciþiu de imaginaþie: Ce s-ar fi întâmplat dacã: – un român ar fi dat foc la Budapesta unei pãpuºi reprezentându-l pe Kosuth Lajos – un turist german ar fi incendiat la Tel Aviv o pãpuºã reprezentându-l pe David Ben Gurion (n.r. primul premier al Israelului) sau pe Golda Meir (n.r. de asemenea premier al Israelului) – un ungur din Vojvodina ar fi incendiat la Novi Sad o pãpuºã reprezentându-l pe Milos Obilic, eroul naþional al sârbilor de la Kosovopolje. Meciul Steaua – Ujpest de acum 3 ani: la intrarea în România, suporterii unguri aflaþi în tren au afiºat “Transilvania aparþine Ungariei”, iar pe stadionul Steaua din Bucureºti au afiºat românii = þigani. Acelaºi scenariu: – ce s-ar fi întâmplat dacã Ujpest ar fi jucat la Beograd cu Partizan sau Steaua Roºie. Oare ar fi avut curajul ungurii sã afiºeze mesajele “sârbii = þigani sau Vojvodina aparþine Ungariei”? Nu, nu ar fi îndrãznit, iar dacã ar fi fost atât de tâmpiþi sã o facã, în aceeaºi searã ar fi cinat în Infern. De ce îºi permit asta în România? De ce nu îºi permit acelaºi lucru în celelalte þãri unde au minoritãþi maghiare ºi revendicãri revizioniste, adicã Slovacia, Serbia, Ucraina? Simplu, pentru cã ei ºtiu (aºa cum au menþionat în “Traseul Legendelor Sãtmãrene)” cã românii sunt “un popor paºnic, binevoitor ºi primitiv” ºi, completez eu, un popor “imbecil de tolerant”. Totodatã ei ºtiu cã slavii (din Slovacia, Serbia, Ucraina) nu sunt aºa. ªi nu îºi permit. Afirm cu tãrie cã nu existã nicãieri în lumea civilizatã o þarã care sã acorde atâtea drepturi unei minoritãþi alogene cum acordã România minoritãþii maghiare. ªi totuºi nu vor fi mulþumiþi niciodatã, sâcâindu-vã perpetuu (ca un þânþar în miezul nopþii) cu aceeaºi pretenþie imbecilã: autonomie. Tupeul lor se manifestã ºi prin faptul cã ei considerã ca fiind similarã pretenþia lor de autonomie teritorialã în România cu cea a catalanilor din Spania, ignorând cu bunã ºtiinþã marea diferenþã: catalanii sunt bãºtinaºi în Spania, pe când maghiarii sunt alogeni asiatici în România. Gazda mea mi-a spus cã, pe lângã “valahi puturoºi” maghiarii vã mai numesc ºi “mãmãligari”. κi permit asta în þara voastrã. Sunt derutat ºi confuz, neputând înþelege cum este posibil sã nu existe în rândurile poporului român, “paºnic, binevoitor ºi primitiv” un profesor de istorie altruist care sã explice ungurilor ABC-ul istoriei lor efemere: – în anul 700 sunt menþionaþi în cronicile coreene ca fiind niºte nomazi primitivi care jefuiau prin nordul Coreei ºi estul Chinei – în 896, ºapte triburi maghiare ºi trei triburi de turci khazari, fugãrite din stepele Asiei de cãtre pecenegi, se stabilesc în Panonia (locuitã atunci de slavi, valahi, avari, germanici), în total 225.000 de nomazi sub conducerea lui Arpad. Prima lor preocupare dupã stabilirea în Panonia a fost jaful (logic). Incursiunile lor sângeroase s-au desfãºurat în toatã Europa ajungând pânã în Spania, pânã când Otto I cel Mare i-a umilit la Lechfeld în 955. – ªtefan cel Sfânt (997 – 1038) unificã triburile ungureºti ºi îi creºtineazã. Totodatã începe ºi procesul de maghiarizare agresivã a populaþiilor din jur: germanici, valahi, slavi, acest proces fiind de fapt esenþa strategiei de supravieþuire a acestui mic popor migrator asiatic în Europa. Personalitãþile proeminente ale istoriei lor nu au fost unguri: Matei Corvin, Petofi Sandor (Petrovici Alexandar – sârb, pãrinþii lui nu cunoºteau limba maghiarã), Kosuth Lajos – slovac, precum ºi majoritatea regilor Ungariei. În 1910 un istoric maghiar recunoaºte cã doar 10% din unguri sunt urmaºii celor ºapte triburi maghiare stabilite în Europa în 896, restul fiind populaþii maghiarizate de-a lungul timpului (valahi, germanici, slavi). De fapt cum ar putea un ungur blond din zilele noastre sã fie urmaºul cetelor mongoloide venite în Europa în secolul IX? Ceea ce trebuie accentuat este faptul cã începând de la ªtefan cel Sfânt ºi pânã la dispariþia regatului ungar în 1526, Transilvania nu a fãcut parte niciodatã din regatul ungar, fiind întotdeauna voievodat autonom. – Înfrângerea de la Mohacs din 1526 în faþa turcilor ºi cucerirea capitalei Buda în 1541 are ca urmare dispariþia de pe harta Europei a regatului ungar. Partea occidentalã a Ungariei este anexatã de Imperiul Habsburgic, iar restul, inclusiv Buda, devine paºalâc turcesc. Transilvania rãmâne principat independent sub suzeranitate otomanã. – Dupã respingerea asediului otoman asupra Vienei (1683), Imperiul Habsburgic ocupã teritoriul fostului regat ungar ºi Transilvania, anexiuni recunoscute prin tratatul de la Karlowitz (1699). – În 1849 Kosuth Lajos proclamã Ungaria stat independent, dar intervenþia habsburgicã ºi þaristã înãbuºã aceastã pretenþie. – În urma pactului dualist din 1867, Ungaria devine regat în cadrul imperiului Habsburgic (numit din acel moment imperiul Austro-Ungar), având constituþie proprie ºi o oarecare autonomie. – În 1918, în urma înfrângerii din primul rãzboi mondial, imperiul Austro-Ungar se destramã, Ungaria devine stat independent iar Transilvania alege sã se uneascã cu România. Trebuie sã subliniez imbecilitatea revizioniºtilor unguri. Cum pot susþine cã Transilvania a aparþinut Ungariei 1000 de ani, când regatul Ungariei a dispãrut din 1541 pânã în 1867, perioadã în care a fost paºalâc sau provincie habsburgicã, în timp ce Transilvania a fost voievodat autonom de la ªtefan cel Sfânt (997 – 1038) pânã în 1699 când devine provincie austriacã (ca ºi Ungaria de altfel). Deci Transilvania ºi-a pierdut independenþa în 1699 ºi a aparþinut pânã în 1918 Imperiului Habsburgic, nicidecum Ungariei (care din 1526 pânã în 1867 nu a existat). – În 1940, în urma Dictatului de la Viena, o parte a Transilvaniei este cedatã (pentru prima datã în istorie) Ungariei. Pânã în 1944, când revine României, ce fac ungurii în Transilvania? Ce ºtiu mai bine: ucid valahi ºi evrei, consideraþi rase inferioare. Gena lor asiaticã i-a ajutat pe unguri sã devinã cei mai zeloºi executanþi ai teoriilor rasiale naziste, golind practic Transilvania de evrei. În perioada 1940 – 1944, timp în care Transilvania a aparþinut Ungariei, populaþia evreiascã de aici a scãzut cu 90%, marea majoritate fiind trimisã de cãtre autoritãþile maghiare cãtre lagãrele de exterminare naziste. La fel s-au purtat ºi în Serbia odatã cu invadarea alãturi de germani a Iugoslaviei în 1941. În încheiere, ca sã sintetizez relaþia dintre bãºtinaºii valahi ºi alogenii unguri, îmi îngãdui un scenariu: un ungur pribeag bate la uºa unui valah. Acesta, ospitalier, îl primeºte în casã. Îi întinde masa, oferindu-i ce are mai bun în cãmarã. Ungurul, în timp ce se ospãteazã, pune ochii pe nevasta valahului (frumoasã, bineînþeles) considerând cã ar fi normal ca dupã ospãþ valahul sã îi ofere ºi un desert, adicã nevasta. Indignat de faptul cã dupã ce s-a sãturat, valahul nu-i oferã ºi nevasta, ungurul îi trage o palmã zdravãnã valahului ºi încã una. Înainte ca mãmãligarul sã se dezmeticeascã, ungurul fuge pe uliþã strigând din toþi rãrunchii: sãriþi oameni buni, cã mã omoarã valahul, sunt o victimã. Aºa cã, valahi, fiþi înþelegãtori ºi daþi-le ºi nevasta, dar vã avertizez cã nu le va ajunge.Urmãtoarea lor dorinþã va fi casa voastrã.”]]>