Citeam deunãzi despre un fenomen absolut aberant – din sistemul bancar românesc – citez dintr-o circularã a Bãncii Naționale a României, adresatã bancherilor fomiști de pe meleagurile noastre: “La nivelul Bancii Nationale a Romaniei s-au primit o serie de sesizari care vizeaza aspecte privind modalitatea prin care unele institutii de credit procedeaza la modificarea dobanzilor bonificate la sursele atrase la termen de la populatie in sens descrescator concomitent cu majorarea nivelului comisioanelor practicate generand, astfel, situatii in care suma care revine deponentului (depozit plus dobanda aferenta) la momentul lichidarii este sub valoarea depozitului la data constituirii. Mai mult, astfel de informatii au fost intens mediatizate“. Unde au fost mediatizate intens aceste informații, nu știu – cãci înafarã de mediafax și hotnews știrea nu a explodat – la amploarea cuvenitã unei astfel de bombe. Deci, hai sã ne înțelegem românește –  CE VREA SÃ SPUNÃ CIRCULARA ? Cã dacã ai pus la bancã 10.000 de euro într-un depozit pe un an de zile, cu o dobândã 1,2 % pe an, ar trebui ca la sfârșitul anului tu sã îți iei înapoi cei 10.000 de euro și o dobândã de 120 de euro. Dobânda asta reprezintã bonificația ta pentru faptul cã: –          timp de un an de zile ai lãsat banii în mâna bãncii, fãrã sã te atingi de ei (dacã ai spart depozitul, ai pierdut și dobânda !) –          timp de un an de zile, tu ai împrumutat banca cu acești bani, pe care banca i-a rulat în alte afaceri – profitabile pentru ea. –          În tot acest an, ai stat cu sufletul la gurã ca nu cumva banca unde ai tu depozitul sã dea faliment iar tu sã rãmâi fãrã bani – cum s-a mai întâmplat de atâtea ori ( vezi Bancorex, Bancpost, Banca Albina, Banca Dacia Felix, Bankcoop, Banca Internaționalã a religiilor, etc.). Ei, bine, și când se încheie anul te duci la bancã și ce descoperi: nu numai cã nu îți dã vre-o dobândã (cei 120 de euro), dar îți mai și ia din cei 10.000 de euro ai tãi ! De ce ?! Pãi, pentru cã comisioane deschidere, alimentare cont, administrare cont, etc. și alte furtișaguri de contabili cu degete rapide – ca ale bãieților cu alba/neagra.  Ce le mai zice Banca Naționalã lacomilor prieteni a lui Mugurel Isãrescu ? “Avand in vedere cele mentionate mai sus, si riscul reputational la care poate fi expusa institutia dumneavostra de credit, in temeiul dispozitiilor art.101 alin.2 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr.99/2006 privind institutiile de credit si adecvarea capitalului, aprobata cu modificari si completari prin Legea nr.227/2007, cu modificarile si completarile ulterioare, va solicitam sa intreprindeti masurile care se impun astfel incat sa se asigure respectarea prevederilor legale aferente unei practici bancare prudente in relatia cu clientela, acestea urmand sa fie comunicate Bancii Nationale a Romaniei pana cel tarziu la data de 28.02.2014“. Cu alte cuvinte, bãi bãieți, mai ușor cu jula prin conturile oamenilor cã se prind fraierii, își retrag banii și rãmâneți fãrã jucãrele – cã noi alții nu vã mai dãm. Pentru cine își mai amintește, guvizii bancari din toatã lumea (inclusiv România) au primit “ajutoare financiare” pentru relansarea creditãrilor cãtre populație sub diverse forme: fie au primit pur și simplu cadou de la Guvern bani pe care sã ni-i dea nouã cu împrumut, fie au fost iertați de datorii. Apoi, când zeci de mii de români s-au revoltat și au încercat sã se scuture de cãpușele bancare – acționând în judecatã bãncile pentru clauzele abuzive din contractele de credit, bancherii au fugit într-un suflet la Ponta, sã îi cearã ca toate procesele cu bãncile sã fie judecate doar la Înalta Curte de Casație și Justiție – unde au ei prieteni buni – pesemne. Sub presiunea opiniei publice, Ponta a trebuit sã renunțe la acest proiect aberant care ar fi blocat pe 100 de ani în avans activitatea instanței supreme, dar a trebuit sã le facã amicilor cu bãnci o altã concesie: sã instituie plafon de plãți între persoane fizice, astfel ca în orice tranzacție, cetãțeanul sã fie obligat sã foloseascã serviciile bãncii, sã-și ruleze banii prin ele – și implicit sã îi fie “ciupit” comisionul cel de toate zilele. Și ca sã fie sigurã cã turma se îndreaptã în direcția potrivitã și nu ține banii la saltea sau prin cutii de valori, s-au mediatizat   furturile din casetele de valori, ca sã-i determine pe fraieri sã bage înapoi banii în conturi – de unde se iau comisioanele grase. În momentul de fațã, în vreme ce românii cascã gura la problemele Biancãi Drãgușanu sau la luptele de operetã dintre Ponta și Bãsescu, lobby-ul financiar de peste ocean face presiuni enorme la Camera Deptuaților, pentru a bloca sau modifica în interesul bãncilor – mult-așteptatul proiect de lege privind falimentul persoanei fizice. Eu unul sunt hotãrât sã sugrum aceastã caracatițã a societãții noastre, acest cancer ce roade organismul sãnãtos al economiei naționale. Fac jurãmânt solemn cã voi evita din toate puterile sã mai folosesc serviciile bãncilor. Nu am avut și nu voi avea niciodatã vre-un credit la bancã, iar dacã voi avea de încasat sume mari, le voi încasa cash, în tranșe zilnice, sub plafonul prevãzut de lege, numai sã nu le dau satisfacția acestor șnapani care ne tâlhãresc pe noi, cei ce prestãm servicii utile societãții. Mihai Rapcea]]>