Spuneam în prima parte a articolului “Replica ruseascã a primãverii portocalii” – despre care nu bãnuiam atunci cã se va transforma în foileton, cã toate indiciile conduc la ruși, iar manifestațiile violente din ultimele 48 de ore nu sunt altceva decât rezultatele unui plan tactic extrem de bine pus la punct.   În urma acestui articol, foarte multe voci m-au acuzat de simpatie pentru Bãsescu și clica lui de hoți, mi s-a bãtut obrazul cum cã aș fi portavocea nu știu cãror servicii secrete, cã manipulez lumea, ba chiar cã aș fi în solda lor, angajat cu acte în regulã.   Evident, țin sã dezmint aceste acuzații. Iar voi, evident, nu sunteți obligați sã mã credeți pe cuvânt. Dar, mã puteți verifica, verificând acțiunile (faptele) mele. Cãci, cum spunea Mântuitorul, Domnul nostru Iisus Hristos, “Pomul se cunoaște dupã roade, iar omul, dupã faptele sale.” Las deci, faptele mele (de pânã acum) sã vorbeascã pentru mine. Sau, cum spunea în Cãrticica șefului de Cuib Cãpitanul, Corneliu Zelea Codreanu, unul dintre mulții martiri pe care i-a dat aceastã țarã: “Oratoria ta este oratoria faptei. Tu faptuieste; lasa pe altii sa vorbeasca.”   Revin deci la analiza evenimentelor din ultimele 48 de ore. Voi începe cu redarea narativã a unui episod ce mi-a fost relatat de cãtre un fost ofițer de informații, la scurt timp dupã vizita surprizã a lui Vladimir Putin în România, cu ocazia summitului NATO din aprilie 2008 de la București.   Putin a ținut sã facã o demonstrație de forțã cu acea ocazie. Era prima vizitã în România a unui lider rus, de dupã 1990. Nu și-a anunțat detaliile participãrii, iar partea românã s-a trezit efectiv cu el la Palatul Parlamentului. Ceea ce se cunoaște mai puțin este faptul cã Putin a venit fãrã escortã, doar cu șoferul (de la Aeroport la Casa Poporului). Pe bulevardul Magheru a oprit mașina, a coborât singur, și-a cumpãrat un pachet de țigãri de la Intercontinental, apoi a sosit la summitul NATO. Ce s-a petrecut acolo, se știe. Liderul rus i-a dominat pe toți, marcându-și cu autoritate teritoriul. Imediat dupã summit, presa internaționalã nota cã “Rusia și-a restabilit sfera de influențã în Europa prin încheierea de acorduri energetice bilaterale cu unele țãri, care astfel au interese divergente fațã de cele ale NATO”.   Putin a înnoptat pe malul lacului Snagov, în vila unuia dintre demnitarii PSD. Seara a primit în vizitã doar trei oameni. Ion Iliescu, Adrian Nãstase și… surprizã Cosmin Gușã !!! Nici o întrevedere la Palatul Cotroceni dintre liderul de la Kremlin și Traian Bãsescu !   Ulterior, dupã mârâielile rușilor referitoare la amplasare scutului anti-rachetã de la Deveșelu, lui Traian Bãsescu se pare cã i s-ar fi transmis “pe firul scurt” al ambasadei, cã riscã sã aibã soarta Iuliei Timoșenko dacã mai întinde coarda… și uite cã a întins-o !   Scriu aceste lucruri în premierã, pentru ca sã vã faceți o idee despre dedesubturile vieții politice, care guverneazã mișcãrile de suprafațã pe care le vedem.   Trebuie luat în considerare și faptul cã Rusia se pregãtește efectiv de rãzboi cu America, în situația unei invazii în Iran. Nu o spun eu, o spunea vineri 13 ianuarie 2012 (zi fatidicã, nu-i așa !?),  ambasadorul Moscovei la NATO, Dmitri Rogozin: “Iranul este  aliatul nostru“,a declarat acesta reporterilor din Bruxelles. ”ªi dacã Iranul este atacat prin orice fel de acþiune militarã, aceasta este o ameninþare directã la adresa securitãþii noastre.”   Aceste lucruri nu apar în presa româneascã (o altã dovadã în plus cã media autohtonã este controlatã cvasi-total pe linie americano-sionistã !), dar marile agenții de știri nu le pot ignora. În caz de conflict armat în Iran, nici China nu stã cu mâinile în sân. Se vorbește din ce în ce mai des despre acorduri secrete încheiate de Iran cu China, atât pe plan economic, cât și militar. Economic, China se aflã într-o nevoie din ce în ce mai mare de energie, pentru susținerea dezvoltãrii sale prodigioase. Se estima cã în 2009 schimburile economice Chino-Iraniene erau în valoare de 21.2 miliarde de dolari, fațã de 14,4 miliarde de dolari cât erau în 2006. Deci, o creștere exponențialã a schimburilor, am putea spune. Schimburi concretizate în exportul cãtre China a 40% din necesarul de țiței al Chinei. În atare condiții, crede cineva cã China va asista pasivã la pierderea principalului sãu furnizor de petrol ?!  Cu toate asigurãrile americanilor cã lucrurile vor rãmâne neschimbate, chiar și în cazul invadãrii Iranului, China nu se lasã pãcãlitã. Dacã “primãvara arabã” ce a mãturat Egiptul, Libia și Siria nu au trezit reacțiile fostelor imperii sovietice, atacarea Iranului sigur o va face. Iar România și-a ales tabãra !   În aceste condiții, semnalul venit de la Moscova a fost transmis liderilor USL – via PSD, și planul de debarcare a regimului Bãsescu se pune în aplicare. Cã treaba e serioasã și lovitura de stat nu se va opri la câteva ciomãgeli cu forțele de ordine, ne-o spun reacțiile oficiale. Bãsescu, atât de guraliv cu alte ocazii, tace mâlc, iar principalii lui aplaudaci și susținãtori s-au fãcut nevãzuți.   În media televizatã, B1TV, care ieri lua imagini și interviuri pe pârtia de la Poiana Brașov, ignorând deliberat mișcãrile de stradã din oraș, de ieri a schimbat macazul, și acum vorbește și ea, la unison cu antenele, despre “violențele jandarmilor”.   Ziariști precum frații George și Victor Roncea, susținãtori înfocați ai regimului Bãsescu, ignorã cu eleganțã evenimentele, vorbind despre… ziua lui Eminescu și pieirea cailor sãlbatici în Delta Dunãrii… Singurul care mai cuteazã sã îl susținã pe Bãsescu în presa scrisã este Vladimir Tismãneanu, politrucul neo-comunist ce ne ținea pânã mai ieri lecții despre istoria comunismului !! Din siguranța și tihna postului universitar cãlduț din SUA, acesta comparã “democrația originalã” a lui ilici Iliescu de dupã 89, cu dictaturile din Venezuela, Bolivia, Ecuador, Belarus, Cuba și, culmea culmilor… Ungaria !!! Nu vede domnul Tisminenski nici foametea pensionarilor, nici oamenii care mor pe la porțile spitalelor, abandonați de ambulanțe. În opinia lui, dacã ești liber sã te lași furat de Curtea Constituționalã, de un sistem de justiție corupt și politizat, dacã se respectã niște minime aparențe ale unui sistem putred, neo-comunist, ce mimeazã democrația, atunci E DEMOCRAȚIE ! Și mai are tupeul sã ne spunã toate astea… din America !?    Bun, vor spune unii, și tu ce vrei ?! Sã nu ieșim în stradã ? Sã-i lãsãm pe ticãloșii de Bãsecu – Boc – Udrea sã ne asasineze cu politica lor de exterminare economicã ? Nu vezi cã pensionarii au ajuns la limitã ? Cã tinerii nu au nici o șansã aici ?   Nu, nu voi cere nimãnui sã îl mai accepte pe Bãsescu, sau pe Boc, sau pe Udrea și toatã gașca lor de hrãpãreți care au pus mâna pe tot ce însemna ban public. În ochii mei, sunt la fel de nenorociți ca și PSD-iștii pe care i-au înlocuit de la Putere. Dar am maturitatea sã afirm cu curaj cã NU VIOLENȚA ESTE SOLUȚIA PROBLEMELOR NOASTRE. Chiar dacã asta îmi va atrage automat ura și acuzele celor revoltați, cãrora suferința și lipsurile le alimenteazã ura contra regimului Bãsescu.   Soluția este mult mai grea. Ea necesitã maturitate, discernãmânt, unitate și consecvențã. Era o vorbã din rândurile dârjilor țãrani sicilieni: RÃZBUNAREA SE SERVEȘTE RECE ! Eu zic cã trebuie sã strângem din dinți și sã ne organizãm politic, noi oamenii onești, și sã îi aplicãm lui Bãsescu, dar și tuturor celorlalți pui ai PCR-ului (PSD, PDL, PNL, UDMR, etc.) ce paraziteazã astãzi țara și Parlamentul, rețeta bãsescianã: Sà ÎI ARDEM LA VOT ! Pentru cã țara a ajuns cum a ajuns din pricina lor, a tuturor, a întregii clase politice. Au furat cot la cot !   De aceea nu sunt de acord sã ies în stradã și sã mã bat cu jandarmii pentru ca USL-ul și slinosul de Crin Antonescu sã vinã sã culeagã roadele însângerate ale unei revolte populare. Nu voi ieși pentru ca revoluționarii “cu merite deosebite” ai lui Ion Iliescu, cãrora Boc le-a tãiat subsidiile, sã mai trãiascã încã 21 de ani fãrã sã munceascã, doar pentru meritul de a legitima drept revoluție – lovitura de stat din 1989, prin care eșalonul 2 al partidului comunist român a înlocuit eșalonul 1.   Voi ieși însã la vor, când vor fi alegeri. Și nu voi uita lipsurile și sãrãcia a 21 de ani de neo-comunism pentru o pungã de zahãr și un litru de ulei, distribuiți drept șpagã electoralã. Nu îmi voi vinde votul și nici sufletul, ticãloșilor trimiși sã îl cumpere. Mã voi organzia, laolaltã cu alți tineri, ca și mine, și voi candida. Voi lupta pentru viitorul nostru, alãturi de oameni care nu au cedat tentației puterii, egoismului funciar de a-ți face partea leului atunci când ai pâine și cuțitul în mânã.   Testul nostru nu este unul de violențã și curaj, ci unul de maturitate și discernãmânt. Acum e momentul sã conștientizãm cã avem un singur inamic – CLASA POLITICà ACTUALà – indiferent sub ce nume ar încerca ea sã se re-inventeze – PSD – USL – PDL – PNL, sunt mereu aceiași oameni, care schimbã tabãra dar își pãstreazã ticãloșia.   Dacã România nu mai are resursele  morale de a naște o nouã mișcare politicã, naționalistã, de oameni onești, care sã se sacrifice pentru binele comun, pentru a ne scoate din gaura neagrã în care ne-am cufundat, atunci suntem deja pierduți, indiferent câte revoluții am face și câți dictatori am alunga de la putere. Ar însemna cã doctrina satanicã comunistã a omorât și ultima suflare din noi și suntem pierduți. Ceea ce nu cred ! CRED CU PUTERE  ÎN INVIEREA ROMANIEI SI IN SFARAMAREA ZIDULUI DE URA SI DE MISELIE CARE O IMPRESOARA.  Rapcea Mihai]]>