În aceastã searã am avut surpriza sã aflu de pe Antena 3, dar și din mediul naționalist, cã mai multe sute de persoane s-au strâns în centrul a diferite orașe ale țãrii (București, Sibiu, Brașov, Cluj), în așa-zise “manifestații spontane” pornite – chipurile –  de la revolta oamenilor împotriva noii Legi a Sãnãtãții, pe fondul nemulțumirilor legate de acceptarea demisiei unui om onest, fondatorul SMURD – doctorul Arafat.   Având în urmã experiența a sute de manifestații de stradã, știind cât de greu este sã organizezi, și mai ales sã sincronizezi astfel de acțiuni ample, cu mii de oameni, nu m-am mulțumit cu imaginea unei aparente revolte de masã a populației, și am cãutat sã aflu mai multe,  motiv pentru care mi-am rugat prietenii pe ceare îi aveam în orașele mai sus menționate, sã dea o raitã pe la manifestația din centru și sã arunce un ochi avizat. Rezultatul observațiilor lor, curoborat cu alte informații pe care le-am primit între timp de la amici din servicii, îmi îngãduie sã trag la acest moment o soluție – zic eu – apropiatã de adevãr: NE PAȘTE O “REVOLUȚIE” CU IZ PORTOCALIU, dar care VINE DE LA RÃSÃRIT.   Ce spun oamenii din teren: existã un nucleu de tineri la fiecare manifestație, care agitã spiritele, alții care participã, dar toți aflați într-un gen de înțelegere tacitã, vizibilã pentru un observator versat. Dacã sunt întrebați pentru ce sunt acolo, vorbesc de toatã paleta de nemulțumiri și lipsuri sociale, de hoție, discursul clasic al PSD-ului, preluat de la portocalii care l-au detronat în 2004 pe Nãstase în Gara de Nord și Piața Universitãții: “Sã plece hoții.” Și sã vinã CINE, întreb eu !?   Dacã îi întrebi cum s-au strâns, afli cã s-au adunat prin intermediul internetului, pe mailuri sau facebook. CIUDAT ! Sunt afiliat la câteva zeci de grupuri de discuții naționaliste, legionare, reformiste, pro sau anti ceva, și nu am primit nici un semnal despre manifestãrile preconizate astãzi.   Atunci, CINE SUNT ACEȘTI OAMENI ȘI CE CAUTÃ EI ACOLO, ÎN CENTRUL FIECÃRUI ORAȘ MARE ?! S-a rostit chiar și cuvântul atât de demonetizat: REVOLUȚIE ! Cum, spuneam, am experiența tristã a mizeriei morale și dezinteresului populației fațã de cauzele majore ale Națiunii. Dacã în 1990 porneam 10 inși spre Guvern, scandând pentru o cauzã, ne trezeam acolo o mie. Astãzi, situația stã exact invers. Datoritã exodului tinerilor spre Occident, a pierderii încrederii în orice forțã politicã, românii și-au pierdut speranța. Dacã îi chemi sã protesteze pentru ceva important (sistemul de sãnãtate, asasinatul economiei românești, cipuri, etc.), nu mai vine aproape nimeni. Oricât de mult ai populariza aceste acțiuni pe internet sau prin e-mail.   Deci, varianta cã acești oameni s-au adunat printr-o “revoluție twitter” nu stã în picioare. Deci, în mod necesar, tragem concluzia cã în lipsa unui lider vizibil, în spate stã o forțã organizatoare cu resurse de comunicare și umane – net superioarã unui partid politic sau ONG. Dar CINE ?   Americanii nu sunt cu siguranțã. Nu au nici un interes într-o “revoluție portocalie” într-o țarã aflatã clar în sfera lor de influențã. Toate indiciile duc însã spre RUSIA. Mod de organizare, seriozitate și amploare. Sunt singurii candidați credibili. Și au și motivația necesarã.   Pentru cei care urmãresc evenimentele de politicã externã, se știe cã CIA și alte servicii americane au încercat o “revoluție portocalie” chiar la Moscova, ne-mai-fiind un secret pentru nimeni cã americanii au fost în spatele amplelor mișcãri de stradã de zilele trecute, din capitala Rusiei.   Putin nu este însã omul care sã uite sau sã ierte un afront adus poziției sale. Reacția din seara aceasta poartã marca Putin, și ea este o replicã datã americanilor. Și nu se va opri aici. Avem în fațã un weekend care se anunțã însorit (deloc întâmplãtor), și în care se pot întâmpla multe… dacã nu se reacționeazã corespunzãtor !   Reacția lui Bãsescu aratã cã a fost informat despre gravitatea situației. Retragerea – într-o vineri searã – a proiectului Legii Sãnãtãții – este la fel de disperatã ca și promisiunea lui Ceaușescu, de la Balconul CC-ului, de majorare a salariilor cu 5 lei. Adicã, frecție la picior de lemn. Prea târziu, dacã tãvãlugul a fost pornit.   Pe fond, problema este una gravã, realã, e drept, nu mai gravã decât altele. În vreme ce Curtea Constituționalã trânteste ca neconstituționalã legea asasinãrii câinilor vagabonzi, nu aplicã aceleași dreaptã mãsurã în ceea ce privește oamenii, pe care îi lasã la mâna asasinilor economici și medicali – respingând excepțiile de neconstituționalitate ridicate cu privire la Legea Sãnãtãții și Legea Pensiilor, ce condamnã tacit, la moarte, categorii întregi de oameni (bolnavii sãraci și pensionarii).   Despre Arafat, numai de bine, am informații la prima mânã cã este un profesionist excelent, intransigent, care la serviciul de ambulanțã din Târgu mUreș, dãdea imendiat afarã pe oricine îndrãznea sã primeascã cea mai micã “atenție” de la vre-un bolnav. Pare de necrezut, dar chiar este unul dintre oamenii morali care au intrat în sistem. Și care nu a vrut sã accepte compromisul, condamnarea la moarte a bolnavilor sãraci, care nu își pot permite sistemul privat de sãnãtate.   Peste toate astea, tot din experiențã știu cã fãrã acel “miros de praf de pușcã” din aer, nu este posibilã nici o mișcare de mase mari de oameni, nici o revoluție. Mai nou, știu cã aceastã tensiune formidabilã, la nivel de mental colectiv, poate fi inițiatã, “alimentatã” și amplificatã prin mijloace electronice, o aparaturã specificã ce a intrat de multã vreme în echiparea anumitor structuri secrete.   Se știe cã anumite stãri emoționale intense (teamã, exaltare, mânie, revoltã) pot fi provocate cu ajutorul aparaturii psihotronice prin inducerea la nivelul unui oraș sau zone, a unor frecvențe extrem de bine acordate, ce influențeazã undele cerebrale ale oamenilor din acea arie de influențã, și implicit starea lor de spirit. Datoritã unei anumite experiențe și pregãtiri, consider cã pot sesiza când o astfel de influențã exterioarã se manifestã, și acest lucru este valabil în cazul de fațã. Iar Bãsescu și gașca lui de hoți cunosc acest lucru și se tem.   Mai mult ca oricând, devine valabil proverbul românesc: “Schimbarea Domnilor, bucuria nebunilor !” Nu îmi rãmâne decât sã asist de pe margine la evenimente sociale ce ne depãșesc, jocurile mai marilor acestei lumi, sperând cã românii vor avea înțelepciunea sã nu se lase manipulați de nici una dintre tabere. Soluția problemelor noastre nu va veni din violențe și moșcãri de stradã haotice, ci prin organizare politicã a românilor naționaliști, onești, capabili sã reziste tentațiilor puterii ce tinde sã corupã sufletele.    Rapcea Mihai]]>