Al doilea element þine de conceptul „douã limbi, un singur popor” lansat de patriarhul Kiril cu ocazia primei sale vizite la Kiev, la scurt timp dupã înscãunarea sa la Moscova. Acest concept presupune cã ruºii ºi ucrainenii, chiar dacã vorbesc douã limbi diferite, dar intim ºi puternic înrudite ºi, în proporþie de 80 la sutã, reciproc inteligibile, reprezintã o singurã etnie, cu rãdãcini comune în Rusia kieveanã („Киевская Русь” în rusã ºi „Київська Русь” în ucraineanã). Biserica Ruscã Precum se ºtie, manipularea prin limbaj precede manipularea socialã. ªi dacã lumea a fost fãcutã prin Cuvântul lui Dumnezeu, imperiile se fac ele însele prin propriile lor cuvinte. La indicaþia patriarhului Kiril, titulatura „Biserica Ortodoxã Rusã” (Русская Православная Церковь) a încetat sã mai fie tradusã în ucraineanã ca ºi mai înainte, corect, „Російська Православна Церква”, ci, într-un mod absolut ciudat, care sfideazã regulile limbii ucrainene – „Руська Православна Церква”. Româneºte, ca sã apelãm la un arhaism care îi desemna pe slavii rãsãriteni, ar trebui sã echivalãm aceastã titulaturã cu „Biserica Ortodoxã Ruscã”. Termenul „rusca/ruscã” a avut o largã circulaþie la românii intra ºi extracarpatici, inclusiv în Basarabia, fiind fixat într-un ºir întreg de toponime. În ucraineana modernã ºi literarã, termenul „rus/rusã” sau „rusesc/ruseascã” se traduce invariabil ºi exclusiv prin „російський/російська”. Miºcarea patriarhului a fost una subtilã, transformarea terminologicã Російська/Руська vrând sã arate cã Patriarhia Moscovei nu este doar Biserica naþionalã a Federaþiei Ruse, ci ºi, concomitent, a Ucrainei, ba chiar cã ar fi a Ucrainei mai întâi ºi abia apoi a Federaþiei Ruse, iar în subsidiar ºi a Bielorusiei, adicã a Rusiei Albe. Luate la un loc, Federaþia Rusã, Ucraina, Bielorusia, dar ºi Republica Moldova, ar alcãtui, în viziunea patriarhului Kiril, Lumea Rusã, având un singur popor ºi vorbind câteva limbi înrudite, printre acestea fiind ºi „moldoveneasca”. Cu gândul tot la teritorii Conceptele de „Русь” (Rusia Mare, Rusia Micã ºi Rusia Albã), „Русский мир” – „Lumea Rusã” (Federaþia Rusã, Ucraina, Bielorusia ºi Republica Moldova) sunt eufemisme pentru ceea ce Patriarhia Moscovei considerã a fi „teritoriu canonic rusesc”, ca ºi pentru ceea ce, în partea europeanã a fostei URSS, Kremlinul considerã a fi „vecinãtatea apropiatã”. Totodatã, aceste concepte sunt manipulatorii. Manipularea porneºte de la cuvintele cu care opereazã manipulatorii, fie cã sunt factori ecleziastici sau politici, fie cã sunt de la Moscova, de la Kiev sau de la Tiraspol. Limba „moldoveneascã” de la Moscova Dupã cum arãtam, Patriarhia Moscovei, atât de aprig angajatã într-o absurdã competiþie canonicã cu Patriarhia Românã în Republica Moldova, nu acceptã ºi o versiune româneascã a site-ului sãu oficial. Este potrivit sã ne întrebãm: de ce oare? Rãspunsul este simplu ºi stã la vedere. Patriarhia Moscovei, al cãrei supus este, între alþii, ambasadorul României la Chiºinãu, Marius Lazurca, dar ºi premierul Vladimir Filat ºi interimarul Marian Lupu, este adepta teoriei „limbii moldoveneºti”, distincte de limba românã ºi a „etniei moldoveneºti”, distincte de etnia românã. În plus, tributarã încã panslavismului rãsãritean, ea acceptã cu dificultate, ba chiar cu multã silã, alfabetul latin. Cu toate acestea, în ultimii doi ani am putut observa publicarea pe site-ul Patriarhiei Ruse a câtorva ºtiri în versiune româneascã, cu specificarea: „Материал на: молдавском”, adicã, material în limba moldoveneascã. Dacã ar fi indicat cã respectivele materiale sunt în limba românã, Patriarhia Moscovei ºi-ar fi desfiinþat teoria privind aºa-zisele diferenþe etnice ºi lingvistice dintre locuitorii bãºtinaºi ai României ºi Republicii Moldova. Câteva cuvinte despre Statutele bisericeºti Ceea ce-i scapã însã patriarhului Kiril al Moscovei, este cã subdiviziunea sa canonicã din Republica Moldova, declarã, pentru evidente motive de conjuncturã, cã foloseºte, în administraþie ºi în cultul liturgic, LIMBA ROMÂNÃ. Sã nu se supere nimeni pentru sintagma „subdiviziune canonicã”. Statutul Patriarhiei Moscovei o consfinþeºte în articolul sãu 2: „Bisericile Autonome ºi Autoconduse, Exarhatele, circumscripþiile mitropolitane, eparhiile, instituþiile sinodale, protopopiatele, parohiile, mãnãstirile, frãþiile, instituþiile de învãþãmânt teologic, misiunile, reprezentanþele ºi aºezãmintele care intrã în Biserica Ortodoxã Rusã (numite în continuare „subdiviziuni canonice” (aici ºi în continuare sublinierile ne aparþin – nota noastrã)) alcãtuiesc canonic Patriarhia Moscovei”. Printre aceste „subdiviziuni canonice” este ºi parohia „Sfântul Dumitru” din Chiºinãu al cãrei foarte ataºat enoriaº este ambasadorul României la Chiºinãu Marius Lazurca, care dã un foarte prost ºi molipsitor exemplu pentru protipendada de origine românã de la noi. Acest soi de enoriaºi se simt confortabil în „subdiviziunea canonicã” ruseascã, de vreme ce Patriarhia Moscovei se defineºte, în articolul 1 al Statutului sãu, astfel: „Biserica Ortodoxã Rusã este o Bisericã multinaþionalã Autocefalã Localã (…)”, ca, în articolul 3 al aceluiaºi Statut, sã arate: „Jurisdicþia Bisericii Ortodoxe Ruse se întinde asupra persoanelor de credinþã ortodoxã care locuiesc pe teritoriul canonic al Bisericii Ortodoxe Ruse: în Rusia, Ucraina, Bielorusia, Moldova, Azerbaidjan, Kazahstan, Kirghizia, Letonia, Lituania, Tadjikistan, Turkmenistan, Uzbekistan, Estonia, precum ºi asupra ortodocºilor din alte þãri care aderã la ea benevol”. Între altele fie spus, faptul cã Republica Moldova este menþionatã în Statutul Patriarhiei Moscovei ca „Moldova” pur ºi simplu, ºi nu cu denumirea ei oficialã, demonstreazã o datã în plus poftele expansioniste ale Bisericii Ruse asupra întregii Moldove istorice pânã la Carpaþi. Altminteri, hipercentralizata Patriarhie de lângã Kremlin ar fi indicat corect denumirea statului nostru, aºa cum o face în cazul tuturor celorlalte state trecute în lista sa „teritorial-canonicã”. Centralismul n-a murit, doar un pic a aþipit Lectura articolelor din Statutul Patriarhiei Moscovei este cât se poate de utilã. Ea ne permite sã înþelegem cã „subdiviziunea canonicã” condusã de mitropolitul Vladimir la Chiºinãu nu este decât o simplã „subdiviziune”, nicidecum o Bisericã naþionalã localã. Sã urmãm însã firul lecturii. Articolul 5 al respectivului Statut statueazã: „Biserica Ortodoxã Rusã este înregistratã în calitate de persoanã juridicã în Federaþia ca organizaþie religioasã centralizatã”. Asta-i bunã de tot! Dupã centralismul democratic proclamat de Lenin, iatã cã avem ºi un „centralism religios” proclamat de patriarhul Kiril! Centralizarea este inclusiv lingvisticã, nu doar administrativã. Oricât de „multinaþionalã” s-ar autodeclara pretenþios ºi ipocrit, Patriarhia Moscovei nu tolereazã în Sinodul sãu decât limba rusã. Naþionalitatea ºi limba românã sub Patriarhia Moscovei Cu tot centralismul religios impus de Moscova, dupã cum am arãtat ºi mai sus, „subdiviziunea canonicã” de la Chiºinãu, recunoaºte oficial, cu jumãtate de gurã, ca sã nu fie auzitã în capitala Rusiei, cã pe mica ei parcelã din „teritoriul canonic” al Bisericii Ortodoxe Ruse se vorbeºte limba românã! Chiar aºa, limba românã, fãrã nici un fel de ghilimele sau paranteze! Articolul 6 al „subdiviziunii canonice” ruseºti de la noi glãsuieºte: „În locaºurile sfinte ale Bisericii Ortodoxe din Moldovaserviciile divine se oficiazã în limba românã. În unele parohii – în limbile slavonã, ucraineanã, gãgãuzã sau bulgarã, în dependenþã denaþionalitatea ºi doleanþele credincioºilor din respectiva parohie”. Când recunoaºte, în rãspãr cu centrul religios de la Moscova, cã foloseºte limba românã, „subdiviziunea canonicã” recunoaºte cã ºi majoritatea covârºitoare a credincioºilor din parcela sa sunt de naþionalitate românã. Logica juridicã sãnãtoasã care transpare din articolul 6 al Statutului se sprijinã pe legãtura dintre limba de cult ºi naþionalitatea credincioºilor, fie ei majoritari sau minoritari. Articolul 6 denunþã ºi rãstoarnã toatã propaganda fãþarnicã a Patriarhiei Ruse care se strãduieºte sã-ºi justifice jurisdicþia peste ortodocºii de naþionalitate ºi de limba românã din Republica Moldova prin niºte numai de ea ºtiute „diferenþe” dintre „limba moldoveneascã” ºi limba românã, dintre „etnia moldoveneascã” ºi etnia românã. Este chiar de mare mirare cã Patriarhia Moscovei nu a intervenit pânã acum ºi nu a luat mãsurile de rigoare, dupã cum îi stã în nãrav, ca articolul 6 al Statutului „subdiviziunii canonice” din Republica Moldova sã fie adus în conformitate cu doctrina Patriarhiei Ruse despre români ºi moldoveni. Cã Moscova îi considerã pe credincioºii ortodocºi „de naþionalitate moldoveneascã” drept mezini de pripas ai Lumii Ruse, este clar. Ceea ce nu este limpede deloc, este de unde ºi pânã unde s-au luat credincioºii „de naþionalitate românã” ºi limba românã, în general, în cuprinsul necuprinsei Lumi al celor trei Rusii. Este însã de prisos sã ne punem aceastã retoricã întrebare. Cã doar n-o fi fost tocmit articolul 6 din statutul „subdiviziunii canonice” locale a Bisericii Ruse doar pentru ambasadorul României la Chiºinãu, Marius Lazurca. Toamna Patriarhului rus pentru numãratul bobocilor români Chestiunea etnolingvisticã, împletitã cu cea teritorial-canonicã, este una de mare preocupare pentru patriarhul Kiril. Guvernul condus de Vladimir Filat, colegul de jurisdicþie ºi de parohie al ambasadorului Lazurca, ca ºi „subdiviziunea canonicã” în frunte cu mitropolitul Vladimir ne-au anunþat cã aºteaptã vizita patriarhului rus în Republica Moldova între 9 ºi 12 octombrie. Pregãtirile sunt în toi. Episcopul Marchel Mihãiescu de Bãlþi ºi Fãleºti (Patriarhia Moscovei), împreunã cu fostul ministru al Apãrãrii al Republicii Moldova, Valeriu Pleºca, ca emisari ai mitropolitului Vladimir, au efectuat zilele acestea o vizitã tocmai la Irkuþk, în Siberia Orientalã, pentru a-l întâlni pe patriarhul Kiril, cu care sã punã la punct detalii ale anunþatei vizite în Republica Moldova. Contrar unor ºtiri apãrute în presã, despre o posibilã contramandare a vizitei ºi despre un presupus atac de cord suportat de cãtre patriarhul Kiril, acesta este bine sãnãtos ºi aproape permanent cãlãtor, în inspecþii, prin foarte centralizata sa patriarhie. Jarul Patriarhului rus în capul Þinutului Herþa Ceea ce nu s-a ºtiut pânã mai ieri, dar a transpirat deja din cercurile bisericeºti cãtre presã, este cã aceste pregãtiri vizeazã „descãlecarea patriarhalã” nu doar în Republica Moldova, ci ºi într-o altã zonã, tot în cuprinsul Moldovei istorice, mai exact în þinutul Herþa din actuala regiune Cernãuþi incorporatã Ucrainei. Este vorba de mãnãstirea Bãnceni condusã de preotul Mihail Jar, un cleric de origine românã ºi un înflãcãrat adept al jurisdicþiei moscovite peste români. Raionul Herþa este un þinut curat românesc, etnicii români constituind peste 95% din populaþie. Aceºti români, populând compact regiunea, sunt aproape sutã la sutã pe stil nou, o excepþie în tot cuprinsul Lumii Ruse. Mãnãstirea de la Bãnceni este însã singura „subdiviziune canonicã” de stil vechi implantatã în interiorul þinutului Herþa. Dorinþa preotului Mihail Jar, ca ºi intenþia patriarhului Kiril, este de a transforma mãnãstirea de la Bãnceni în stavropighie patriarhalã, adicã într-un avanpost canonic moscovit, subordonat direct Patriarhului întregii Rusii, la doar câþiva kilometri de actuala frontierã cu România. Astfel, Biserica Rusã vrea sã mai împlânte un þãruº „canonic” (patriarhul Kiril considerã cã tot ceea ce este rusesc pe pãmântul Moldovei istorice este „foarte canonic”, dupã cum tot ceea ce este românesc este cât se poate de „necanonic”). Stavropighia patriarhalã rusã de stil vechi înfiptã în inima þinutului Herþa este gânditã la Moscova ºi ca un fel de bornã de hotar a „teritoriului canonic” al ceea ce patriarhul Kiril numeºte „Sfânta Rusie”. Este vorba despre o sfidare ºi despre un avertisment adresate Bisericii Ortodoxe Române din trupul viu al cãreia Patriarhia Moscovei a muºcat ºi a înghiþit dintr-o înfulecare hãlci mari ºi grase: Basarabia întreagã, sfârtecatã la rândul ei în trei, nordul Bucovinei ºi þinutul Herþa. Pentru cã hãlcile româneºti îi mai produc „Sfintei Rusii” indigestie, s-a decis „rumegarea” cu metodã ºi sistem a respectivelor bucãþi (sau bucate?), deosebit de nutritoare pentru flãmândul pântece imperial. Cã stavropighia de la Bãnceni are menirea unui focar de rãspândire a limbii ruse, nu încape nici o îndoialã, aceastã mãnãstire fiind singura din þinutul Herþa în care paralelismul lingvistic româno-rus a fost deja impus. Sursele noastre bisericeºti susþin cã pe românii din Herþa îi va podidi nu doar bucuria de a-i închina mãnãstirea Bãnceni patriarhului Kiril, ci ºi de a-i primi, ca oaspeþi aleºi ºi pe premierul rus Vladimir Putin, împreunã cu preºedintele ucrainean Victor Ianukovici. Nu punem mâna în foc cã va fi anume aºa, dar tot am da puþin crezãmânt surselor noastre bine informate, aflând cã preotul Mihail Jar este duhovnicul preºedintelui Ianukovici. Tot imperiul cu Biserica ºi drãcoveniile lui Este naiv sã credem cã în octombrie „multinaþionalul” patriarh rus Kiril va sluji la Chiºinãu în limba românã. Sau la Bãncenii din românescul nostru þinut Herþa. ªi nici nu-ºi va citi discursurile în limba românã, aºa cum a fãcut-o fostul Papã polonez Ioan Paul al II-lea la Bucureºti, când a sãrutat pãmântul strãmoºilor noºtri ºi a omagiat Ortodoxia de limbã latinã. Este la fel de naiv sã credem cã marele ºi duhovnicescul pãrinte moscovit al ambasadorului Lazurca va dispune încropirea unei versiuni în limba românã a paginii de internet a patriarhiei sale „multinaþionale” ºi „multilingve”. Patriarhia Moscovei, de la care duhneºte rãu a imperialism þarist ºi sovietic, se cãzneºte sã clãdeascã o Lume Rusã nu de dragul românilor sau a limbii române, cu geniul ºi frumuseþile ei. Vãzându-i vorbele ºi faptele de pânã acum, putem fi siguri cã una dintre principalele idei, obsesivã ºi atât de pãgânã, din capul patriarhului Kiril este cea imperialã rusã. Iar imperiul rus a avut ºi are tendinþa uniformizãrii, adicã a rusificãrii. Dacã nu forþate ca înainte, silenþioase. Astãzi Moscova nu mai dã nãvalã peste noi, nici în Basarabia ºi nici în Herþa, cu tancurile. Ea vine cu buze mieroase, cu tãmâie ºi cu agheasmã. Dacã ocupaþia cu tancurile sau alte drãcovenii nu mai merge, merge ocupaþia cu patrafirul ºi omoforul. Iar Patriarhia Moscovei are omofor larg, încât chiar câteva planete sunt prea puþine ca sã încapã sub el. Post-scriptum: La doar o zi de la postarea materialului pe internet, presupunerile noastre s-au confirmat. Patriarhia Moscovei ºi-a lansat „versiunea moldoveneascã” a site-ului sãu. Faptul se datoreazã existenþei unui proiect al Bisericii Ruse, care ne anunþã: „În data de 1 octombrie 2009 a fost deschisã noua versiune a portalului. În data de 19 iunie 2010 a început sã activeze versiunea ucraineanã a sitului, iar din data de 7 septembrie 2011 a fost deschisã în mod oficial versiunea moldoveneascã”. Adresa site-ului este: http://www.patriarchia.ru/md/. Serviciul de presã al „subdiviziunii canonice” ruse din Republica Moldova se laudã ºi se bucurã, aducându-ne la cunoºtinþã cã „recent în reþeaua internet a apãrut versiunea în limba de stat pentru site-ul oficial al Patriarhiei Moscovei”. Patriarhia Moscovei ºi oamenii sãi din „subdiviziune” se tem de sintagma „limba românã” ca dracul de tãmâie.