Raoul Weiss: Civilizatii Europei de azi sunt taranii romani

E scriitor, traducãtor, vorbitor a ºapte limbi, vorbeºte impecabil româna ºi maghiara, a lãsat cariera universitarã europeanã ºi mirajul turnului de fildeº occidental ºi s-a mutat la Mera, lîngã Cluj. E Raoul Weiss, omul care s-a nãscut în Alsacia ºi a ales o nouã patrie: Transilvania. ªi poate cel mai în mãsurã sã vorbeascã despre douã lumi paralele, a noastrã ºi a europenilor. Are ºi dezamãgirea creatoare, dar ºi distanþa necesarã ca sã facã asta. Stai într-un sat din Transilvania, aproape de Cluj, deși ești scriitor. Ai predat la universitãți, vorbești șapte limbi. Deci ești, într-un fel, cetãțean global. Ce lipsește dincolo, în Occident, și ai gãsit în Transilvania ca sã te hotãrãști sã te muți aici? Raoul Weiss: Aici am gãsit omenia. Occidentul de azi e reprezentantul unui proces de cel puțin 30-40 de ani de dezumanizare a societãții, sub influența neo-liberalismului. Când omul e redus la o funcție de producere și consum, rãmâne din el ceea ce vedem azi în Occident: un roboțel isteț, foarte eficient în urmãrirea propriului interes. Un aparat destul de bine pus la punct și absolut gol din punct de vedere spiritual. Psihologic, fãrã nicio legãturã emotivã adevãratã cu vreo comunitate familialã, naționalã, regionalã sau lingvisticã. O variantã a omenirii cu care eu nu mã mai identific deloc. Eu mã simt mult mai comfortabil emoțional, liniștit, acasã, într-o societate de români sau unguri din Transilvania, decât printre studenți, pedagogi, salariați, sau orice altã categorie socialã de la Paris, Strasbourg sau Berlin. Cum te-ai acomodat aici? Cum te înțelegi cu țãranii din Mera? Gãsiți subiecte despre care sã vorbiți? Desigur, nu sunt aceleași subiecte pe care le-aș aborda cu dumneavoastrã, nu aș vorbi cu ei despre ceea ce vorbim noi acum. Acolo nu am cum sã vorbesc despre asta și tocmai aceasta este tragedia societãții tradiționale: ea, cultural, nu este echipatã conceptual, pentru a mãsura primejdia care se apropie. Asta e o foarte mare problemã, care a fost sesizatã de cei care au încercat sã conceptualizeze problema asta. Cum ar putea societãțile tradiționale sã reziste globalizãrii? E întotdeauna aceeași poveste – omul tradițional nu înțelege logica globalizãrii. Și fiindcã nu o înțelege, nici nu are arme împotriva ei. Hungtington v-ar privi cu invidie și mirare, apropo de ciocnirea civilizațiilor. Eu am puțin spre deloc simpatie pentru Hungtington. Ce am încercat eu sã fac este o reîntoarcere la civilizație. Ce pe mine mã atrage cel mai mult în Ardeal este supraviețuirea – drept e, doar sub formã de rãmãșițe – a unei mari civilizații tãrãnești europene. Termenul acesta de civilizație țãrãneascã trebuie subliniat, pentru cã în România existã încã, în masele urbane, ideea modernitãții mijlocii, prejudecata care opune civilizația și țãranul, ceea ce iarãși e o greșealã enormã. Barbaria modernã de la care eu încerc sã fug a fost creatã de lumea industrialã – acapararea societãții prin tehnicã. Cei cu adevãrat civilizați în Europa de azi sunt țãranii români, cei care au rãmas, desigur și care au rãmas și cultural țãrani. Nu e destul sã te ocupi cu agricultura sau sã stai într-un sat ca sã fii, antropologic, țãran. Mã refer aici la țãrãnia culturalã și la pãstrarea tradițiilor caracteristice lumii țãrãnești tradiționale. În acest moment, eu consider cã m-am întors spre civilizație, civilizație care era reprezentatã și în regiunea în care m-am nãscut, dar a fost exterminatã de barbaria tehnicã. Ce se întâmplã acum, în toatã aceastã confuzie din interiorul Uniunii Europene? Noi ne așteptam la mutații culturale benefice, care sã aducã un plus de complementaritate fiecãrei culturi și, de fapt, asistãm la o bãtãlie în cușcã în care fiecare țarã încearcã sã dea vina pe cealaltã. Italia pe Spania, Spania pe Grecia, Grecia pe Germania și tot așa. Uniunea Europeanã, ca întreg, e pe moarte, e pe cale de dispariție. Cred cã pentru țãrile periferice și nou aderate în spațiul european asta e o veste bunã, pentru cã pentru ele – România, Ungaria, Bulgaria – Uniunea Europeanã nu a fost niciodatã altceva decât o structurã neo-colonialã. Ce era în cadrul așa numitei fraternitãți socialiste, Uniunea Sovieticã, e acum nucleul țãrilor conducãtoare în cadrul UE. Practic, e vorba de Germania și Franța – una are industria, alta armata, iar împreunã, au o majoritate cel puþin relativã în instituțiile europene. Cazul cel mai ilustrativ este exemplul gazelor din rețelele de distribuire din România, unde existã un monopol de stat, un monopol dublu privat – sudul României la francezi, și nordul, mai ales Transilvania, la nemți. Plãtim gazul la preț de Germania pentru o stare a țevilor care, în mare, nu a evoluat de prea mult timp. Mari lucrãri de modernizare nu au fost fãcute. Asta e toatã povestea, nu numai a Uniunii Europene, ci a catastrofei neo-liberale din Occident de 30 de ani încoace – și anume acapararea statelor de o oligarhie industrial- financiarã. Voi chiar aþi crezut cã o sã fiþi egalii nemþilor sau ai francezilor? Sã fim serioºi: uitaþi-vã la Ungaria: cum a miºcat în front, cum a fost amendatã. E o formulã nouã? O reinventare a Evului Mediu? Asistãm la o nouã colonizare? Tema asta cu întoarcerea în evul mediu și neo-feudalitate e una recurentã. Oricât de groaznic sunã neo-feudalitatea asta, românul – cumva inconștient desigur – rãmâne optimist. Domnitorii feudali țin un predator și au grijã de robi pentru simplul motiv cã feudalismul clasic din Evul Mediu însemna cã domnia e legatã de pãmânt. Deci dacã faci abuz, dacã duci masele pânã la înfometare și la moarte, ai o problemã, cã nu mai ai pe cine sã exploatezi, cine sã lucreze pãmântul. Capitalismul financiar globalizat de azi a rezolvat aceastã problemã într-un fel și mai eficient și cu mult mai mult potențial ucigaș. Bechtel, E-on Gaz și cu prietenul Jeffery Franks de la FMI vin în România, iau ce e de luat și se carã. Cã lumea e lungã și latã – mai sunt India și Brazilia de exploatat. Dar oamenii primesc cu brațele deschide, cu o anumitã ospitalitate și entuziasm aceastã colonizare. Așternem covorul roșu. Eu nu susțin isteria anti-comunistã care e la modã în țãrile de est, dar comunismul e de vinã în povestea asta, pentru cã a obișnuit masele cu discursul acela idealist și stupid, cu un stat, cu un partid care îți vrea binele. Povestea asta e frumoasã, dar din pãcate nu existã. Credința în bunãvoința statelor, a țãrilor și a guvernelor a supraviețuit pentru populație și iatã cã nu sovieticii au profitat de ea, ci frații lor din vest. Ce e, de fapt, în concepția dumneavoastrã, Uniunea Europeanã? Dacã o privim din perspectiva României sau Ungariei, pentru cã profilul e foarte asemãnãtor și în relațiile lor cu țãri precum Germania, dar și Finlanda, UE e o structurã de colonizare. De Adina Fartușnic – CityNews]]>