Perioada ultimelor decenii ne îngrijoreazã printr-o creºtere alarmantã a ratei îmbolnãvirilor de cancer, în mod deosebit în þãrile cu civilizaþie tehnicã foarte avansatã. Numeroase studii au indicat cã o posibilã explicaþie a acestui fapt o reprezintã schimbarea condiþiilor de mediu în care trãim, unul dintre factorii suspectaþi fiind nivelul tot mai ridicat al emisiei electromagnetice din jurul instalaþiilor electroenergetice ºi de comunicaþii care fac parte tot mai mult din mediul de viaþã uman.
Un numãr impresionant de studii epidemiologice ºi de programe experimentale de expunere controlatã, desfãºurate în laborator, au acuzat câmpurile electrice ºi magnetice statice ºi de frecvenþã foarte joasã (îndeosebi frecvenþele industriale, asociate sistemului energetic ºi utilizãrii aparaturii electrocasnice ºi de birou), dar ºi undele electromagnetice din domeniul radiofrecvenþelor ºi microundelor (utilizate în comunicaþii) de acþiune favorizantã a apariþiei ºi mai ales a accelerãrii dezvoltãrii celulelor canceroase, prin diverse mecanisme (distrugerea echilibrului electrochimic al celulelor, influenþe mutagenice, diminuarea secreþiei de melatoninã). Alãturi de efectele cancerigene, câmpurile electromagnetice sunt acuzate ºi de influenþe negative asupra fenomenelor electrofiziologice naturale, de producerea unor afecþiuni degenerative ale sistemului nervos, de modificãri genetice cu caracter ereditar, de tulburãri psihice ºi comportamentale etc.
Un alt aspect al problemei îl constituie faptul cã efectele negative ale expunerii la radiaþiile emise de telefoanele mobile nu se manifestã de obicei imediat, ci în decursul a mai mulþi ani. Astfel, cazurile care au apãrut în anii ’90 ai secolului trecut îºi au originea cel mai probabil în anii ’80 sau chiar mai înainte. Problema efectelor nocive ale câmpurilor electromagnetice a fost inclusã ca o nouã formã în categoria tipurilor de poluare, cu consecinþe comparabile cu cele ale poluãrii aerului ºi a apei. Efectele acestor radiaþii au fost comparate ºi cu efectele fumatului, iar în privinþa efectului de avalanºã asupra sãnãtãþii, cu procesul lent al otrãvirii cu mercur.
„Expunerea voluntarã a creierului la microundele provenite de la telefoanele mobile reprezintã cel mai vast experiment biologic uman din toate timpurile”, a declarat reputatul profesor Leif Salford, ºef de cercetare la Universitatea Lund din Suedia. Iar conform unei statistici furnizate de NeurologyChannel.com, „tumorile maligne ale creierului reprezintã cea de-a doua cauzã a morþii copiilor (sub 15 ani) ºi tinerilor adulþi (sub 34 ani)”. În Australia, ele reprezintã chiar prima cauzã. Experþii sugereazã o conexiune a acestor rezultate cu creºterea expunerii la radiaþiile generate prin folosirea telefoanelor mobile.
O privire aruncatã asupra titlurilor publicaþiilor din ultimii ani ne va arãta cã aceastã problemã este mai mult decât o „sperietoare a publicului”. S-a scris foarte mult despre efectele negative ale radiaþiilor emise de telefoanele mobile. În cele ce urmeazã vom oferi mai multe exemple.
Blestemul erei telefoanelor mobile: smogul electronic
În jurul caselor noastre existã nenumãrate dispozitive ale cãror câmpuri electrice – dupã cum avertizeazã oamenii de ºtiinþã – produc depresii, avorturi spontane ºi cancer.
„Smogul” invizibil, creat de electricitatea care alimenteazã civilizaþia noastrã, produce cancer la copii, avorturi spontane ºi îi face pe unii oameni alergici la viaþa modernã, dupã cum aratã noile dovezi ºtiinþifice. Aceste dovezi – care au fost luate în serios de autoritãþile internaþionale – sugereazã faptul cã aproape toatã lumea este expusã astãzi la o nouã formã de poluare, cu nenumãrate surse în cadrul utilizãrii zilnice din fiecare casã.
Douã departamente oficiale ale sãnãtãþii au prezentat rapoarte, iar Agenþia de Protecþie a Sãnãtãþii (HPA – Health Protection Agency) a þinut în anul 2006 prima întrunire a unui grup de experþi însãrcinaþi cu elaborarea unor sfaturi pentru public legate de aceastã ameninþare. Organizaþia Mondialã a Sãnãtãþii (O.M.S.) a Naþiunilor Unite numeºte smogul electronic „una din cele mai des întâlnite ºi mai rapid crescãtoare influenþe ale mediului” ºi accentueazã faptul cã „se preocupã în mod serios” de efectele asupra sãnãtãþii. O.M.S. adaugã cã „orice om din lume” e expus ºi cã „nivelul smogului electronic va continua sã creascã o datã cu dezvoltarea tehnologiei.”
Dispozitivele electronice dau naºtere unor câmpuri electrice ºi magnetice care scad rapid cu distanþa, însã aplicaþii precum uscãtoarele de pãr ºi aparatele de ras electrice, folosite la micã distanþã de cap, pot da nivele ridicate ale expunerii. Pãturile electrice ºi radiourile cu ceas din apropierea patului produc doze încã ºi mai mari, deoarece oamenii sunt expuºi la ele pe durate de multe ore în timpul somnului.
Câmpurile de radiofrecvenþã – o altã componentã a smogului electronic – sunt emise de cuptoarele cu microunde, transmiþãtoarele TV ºi radio, stâlpii de telefonie mobilã ºi de telefoanele mobile însele.
O.M.S. afirmã cã smogul poate sã interfereze cu curenþii electrici slabi naturali, care ajutã la funcþionarea organismului uman. Existã de mai multã vreme îngrijorãri legate de expunerea la câmpurile emise de stâlpii de electricitate, însã, pânã nu de mult, acestea au fost ignorate, ba uneori chiar ridiculizate de autoritãþi. Însã, în 2005, un studiu oficial al National Radiological Protection Board a conchis cã, pentru copiii care locuiesc în apropierea acestor stâlpi de electricitate, riscul de a se îmbolnãvi de leucemie este mult mai mare.
Agenþia Internaþionalã de Cercetare a Cancerului – componentã a O.M.S. ºi cea mai importantã organizaþie internaþionalã ce se ocupã cu studiul acestei boli – clasificã smogul electronic ca „posibil cancerigen pentru om”. Profesorul David Carpenter, decanul ªcolii de Sãnãtate Publicã din New York, a declarat pentru ziarul The Independent din 30 aprilie 2006 cã este foarte probabil ca smogul electronic sã fie responsabil pentru 30% dintre cancerele la copii. Un raport al Departamentului de Sãnãtate din California conchide cã este de asemenea foarte probabil ca smogul electronic sã producã la adulþi leucemie ºi cancer la creier, ºi poate fi responsabil pentru 10% din totalul pierderilor de sarcinã. Profesorul Denis Henshaw de la Universitatea din Bristol, profesor de efectele radiaþiei asupra omului, afirmã cã „o cantitate uriaºã de dovezi indicã o gamã întreagã de efecte adverse asupra sãnãtãþii”. El estimeazã ºi cã smogul electronic conduce la apariþia ºi intensificarea depresiilor, una dintre cele mai rãspândite boli psihice de astãzi.
Poate aspectul cel mai alarmant dintre toate este faptul cã existã din ce în ce mai multe dovezi care aratã cã smogul electronic îi face pe unii oameni sã devinã alergici la electricitate, acuzând greaþã, dureri, ameþealã, depresii, insomnii ºi dificultãþi de concentrare atunci când utilizeazã aparaturã electricã sau se aflã în apropierea stâlpilor de telefonie mobilã. Unii sunt atât de rãu afectaþi, încât sunt nevoiþi sã îºi schimbe stilul de viaþã. Se estimeazã cã numãrul acestor persoane se ridicã la un total de 3% din întreaga populaþie a globului.
Iatã ºi un caz concret, cel al unei persoane afectate de aceste efecte nocive ale smogului electronic. Pânã acum doi ani, Sarah Dacre mãrturiseºte cã ducea o „viaþã fericitã”. Conducea propria ei companie ºi locuia într-o casã scumpã din nordul Londrei, când, deodatã, i-a slãbit vederea la ochiul drept: a observat prima datã acest efect atunci când a fost incapabilã sã citeascã o hartã. Curând dupã aceea, a început sã simtã dureri în încheieturi. Nu mai putea sã doarmã ºi îºi petrecea nopþile „plimbându-se ca un leu în cuºcã”. I-a slãbit memoria, pânã în asemenea mãsurã încât, dacã îºi nota pe hârtie ce lucruri vroia sã-ºi aminteascã sã le facã, uita chiar ºi cã a scris acele notiþe. Simptomele se înrãutãþeau ori de câte ori se expunea la electricitate. Nu putea sã foloseascã computerul nici mãcar cinci minute fãrã sã i se facã rãu… Toate acestea îi creau senzaþia cã se topeºte încetul cu încetul…
Faptul cã radiaþia electromagneticã poate declanºa asemenea simptome e cea mai bunã dovadã a efectelor pe care ea le are asupra organismului uman. Desigur, nu toþi avem sensibilitatea necesarã apariþiei alergiei, dar aceasta nu înseamnã cã nu suntem cu toþii afectaþi într-o formã sau alta. Poate pentru prima oarã în istorie, omul se confruntã cu un inamic care, deºi este de naturã fizicã, e cu totul invizibil. Vom fi capabili oare sã conºtientizãm acest lucru, pentru a ne putea apãra, sau vom plãti cu docilitate tribut bolii ºi morþii tocmai pentru cã am renunþat sã gândim noi înºine asupra celor ce ne privesc, încrezându-ne mass-mediei ºi instituþiilor plãtite sã mintã de cei ce acumuleazã câºtiguri uriaºe, jucându-se cu viaþa noastrã?
Perioada ultimelor decenii ne îngrijoreazã printr-o creºtere alarmantã a ratei îmbolnãvirilor de cancer, în mod deosebit în þãrile cu civilizaþie tehnicã foarte avansatã. Numeroase studii au indicat cã o posibilã explicaþie a acestui fapt o reprezintã schimbarea condiþiilor de mediu în care trãim, unul dintre factorii suspectaþi fiind nivelul tot mai ridicat al emisiei electromagnetice din jurul instalaþiilor electroenergetice ºi de comunicaþii care fac parte tot mai mult din mediul de viaþã uman.
Un numãr impresionant de studii epidemiologice ºi de programe experimentale de expunere controlatã, desfãºurate în laborator, au acuzat câmpurile electrice ºi magnetice statice ºi de frecvenþã foarte joasã (îndeosebi frecvenþele industriale, asociate sistemului energetic ºi utilizãrii aparaturii electrocasnice ºi de birou), dar ºi undele electromagnetice din domeniul radiofrecvenþelor ºi microundelor (utilizate în comunicaþii) de acþiune favorizantã a apariþiei ºi mai ales a accelerãrii dezvoltãrii celulelor canceroase, prin diverse mecanisme (distrugerea echilibrului electrochimic al celulelor, influenþe mutagenice, diminuarea secreþiei de melatoninã). Alãturi de efectele cancerigene, câmpurile electromagnetice sunt acuzate ºi de influenþe negative asupra fenomenelor electrofiziologice naturale, de producerea unor afecþiuni degenerative ale sistemului nervos, de modificãri genetice cu caracter ereditar, de tulburãri psihice ºi comportamentale etc.
Un alt aspect al problemei îl constituie faptul cã efectele negative ale expunerii la radiaþiile emise de telefoanele mobile nu se manifestã de obicei imediat, ci în decursul a mai mulþi ani. Astfel, cazurile care au apãrut în anii ’90 ai secolului trecut îºi au originea cel mai probabil în anii ’80 sau chiar mai înainte. Problema efectelor nocive ale câmpurilor electromagnetice a fost inclusã ca o nouã formã în categoria tipurilor de poluare, cu consecinþe comparabile cu cele ale poluãrii aerului ºi a apei. Efectele acestor radiaþii au fost comparate ºi cu efectele fumatului, iar în privinþa efectului de avalanºã asupra sãnãtãþii, cu procesul lent al otrãvirii cu mercur.
„Expunerea voluntarã a creierului la microundele provenite de la telefoanele mobile reprezintã cel mai vast experiment biologic uman din toate timpurile”, a declarat reputatul profesor Leif Salford, ºef de cercetare la Universitatea Lund din Suedia. Iar conform unei statistici furnizate de NeurologyChannel.com, „tumorile maligne ale creierului reprezintã cea de-a doua cauzã a morþii copiilor (sub 15 ani) ºi tinerilor adulþi (sub 34 ani)”. În Australia, ele reprezintã chiar prima cauzã. Experþii sugereazã o conexiune a acestor rezultate cu creºterea expunerii la radiaþiile generate prin folosirea telefoanelor mobile.
O privire aruncatã asupra titlurilor publicaþiilor din ultimii ani ne va arãta cã aceastã problemã este mai mult decât o „sperietoare a publicului”. S-a scris foarte mult despre efectele negative ale radiaþiilor emise de telefoanele mobile. În cele ce urmeazã vom oferi mai multe exemple.
Blestemul erei telefoanelor mobile: smogul electronic
În jurul caselor noastre existã nenumãrate dispozitive ale cãror câmpuri electrice – dupã cum avertizeazã oamenii de ºtiinþã – produc depresii, avorturi spontane ºi cancer.
„Smogul” invizibil, creat de electricitatea care alimenteazã civilizaþia noastrã, produce cancer la copii, avorturi spontane ºi îi face pe unii oameni alergici la viaþa modernã, dupã cum aratã noile dovezi ºtiinþifice. Aceste dovezi – care au fost luate în serios de autoritãþile internaþionale – sugereazã faptul cã aproape toatã lumea este expusã astãzi la o nouã formã de poluare, cu nenumãrate surse în cadrul utilizãrii zilnice din fiecare casã.
Douã departamente oficiale ale sãnãtãþii au prezentat rapoarte, iar Agenþia de Protecþie a Sãnãtãþii (HPA – Health Protection Agency) a þinut în anul 2006 prima întrunire a unui grup de experþi însãrcinaþi cu elaborarea unor sfaturi pentru public legate de aceastã ameninþare. Organizaþia Mondialã a Sãnãtãþii (O.M.S.) a Naþiunilor Unite numeºte smogul electronic „una din cele mai des întâlnite ºi mai rapid crescãtoare influenþe ale mediului” ºi accentueazã faptul cã „se preocupã în mod serios” de efectele asupra sãnãtãþii. O.M.S. adaugã cã „orice om din lume” e expus ºi cã „nivelul smogului electronic va continua sã creascã o datã cu dezvoltarea tehnologiei.”
Dispozitivele electronice dau naºtere unor câmpuri electrice ºi magnetice care scad rapid cu distanþa, însã aplicaþii precum uscãtoarele de pãr ºi aparatele de ras electrice, folosite la micã distanþã de cap, pot da nivele ridicate ale expunerii. Pãturile electrice ºi radiourile cu ceas din apropierea patului produc doze încã ºi mai mari, deoarece oamenii sunt expuºi la ele pe durate de multe ore în timpul somnului.
Câmpurile de radiofrecvenþã – o altã componentã a smogului electronic – sunt emise de cuptoarele cu microunde, transmiþãtoarele TV ºi radio, stâlpii de telefonie mobilã ºi de telefoanele mobile însele.
O.M.S. afirmã cã smogul poate sã interfereze cu curenþii electrici slabi naturali, care ajutã la funcþionarea organismului uman. Existã de mai multã vreme îngrijorãri legate de expunerea la câmpurile emise de stâlpii de electricitate, însã, pânã nu de mult, acestea au fost ignorate, ba uneori chiar ridiculizate de autoritãþi. Însã, în 2005, un studiu oficial al National Radiological Protection Board a conchis cã, pentru copiii care locuiesc în apropierea acestor stâlpi de electricitate, riscul de a se îmbolnãvi de leucemie este mult mai mare.
Agenþia Internaþionalã de Cercetare a Cancerului – componentã a O.M.S. ºi cea mai importantã organizaþie internaþionalã ce se ocupã cu studiul acestei boli – clasificã smogul electronic ca „posibil cancerigen pentru om”. Profesorul David Carpenter, decanul ªcolii de Sãnãtate Publicã din New York, a declarat pentru ziarul The Independent din 30 aprilie 2006 cã este foarte probabil ca smogul electronic sã fie responsabil pentru 30% dintre cancerele la copii. Un raport al Departamentului de Sãnãtate din California conchide cã este de asemenea foarte probabil ca smogul electronic sã producã la adulþi leucemie ºi cancer la creier, ºi poate fi responsabil pentru 10% din totalul pierderilor de sarcinã. Profesorul Denis Henshaw de la Universitatea din Bristol, profesor de efectele radiaþiei asupra omului, afirmã cã „o cantitate uriaºã de dovezi indicã o gamã întreagã de efecte adverse asupra sãnãtãþii”. El estimeazã ºi cã smogul electronic conduce la apariþia ºi intensificarea depresiilor, una dintre cele mai rãspândite boli psihice de astãzi.
Poate aspectul cel mai alarmant dintre toate este faptul cã existã din ce în ce mai multe dovezi care aratã cã smogul electronic îi face pe unii oameni sã devinã alergici la electricitate, acuzând greaþã, dureri, ameþealã, depresii, insomnii ºi dificultãþi de concentrare atunci când utilizeazã aparaturã electricã sau se aflã în apropierea stâlpilor de telefonie mobilã. Unii sunt atât de rãu afectaþi, încât sunt nevoiþi sã îºi schimbe stilul de viaþã. Se estimeazã cã numãrul acestor persoane se ridicã la un total de 3% din întreaga populaþie a globului.
Iatã ºi un caz concret, cel al unei persoane afectate de aceste efecte nocive ale smogului electronic. Pânã acum doi ani, Sarah Dacre mãrturiseºte cã ducea o „viaþã fericitã”. Conducea propria ei companie ºi locuia într-o casã scumpã din nordul Londrei, când, deodatã, i-a slãbit vederea la ochiul drept: a observat prima datã acest efect atunci când a fost incapabilã sã citeascã o hartã. Curând dupã aceea, a început sã simtã dureri în încheieturi. Nu mai putea sã doarmã ºi îºi petrecea nopþile „plimbându-se ca un leu în cuºcã”. I-a slãbit memoria, pânã în asemenea mãsurã încât, dacã îºi nota pe hârtie ce lucruri vroia sã-ºi aminteascã sã le facã, uita chiar ºi cã a scris acele notiþe. Simptomele se înrãutãþeau ori de câte ori se expunea la electricitate. Nu putea sã foloseascã computerul nici mãcar cinci minute fãrã sã i se facã rãu… Toate acestea îi creau senzaþia cã se topeºte încetul cu încetul…
Faptul cã radiaþia electromagneticã poate declanºa asemenea simptome e cea mai bunã dovadã a efectelor pe care ea le are asupra organismului uman. Desigur, nu toþi avem sensibilitatea necesarã apariþiei alergiei, dar aceasta nu înseamnã cã nu suntem cu toþii afectaþi într-o formã sau alta. Poate pentru prima oarã în istorie, omul se confruntã cu un inamic care, deºi este de naturã fizicã, e cu totul invizibil. Vom fi capabili oare sã conºtientizãm acest lucru, pentru a ne putea apãra, sau vom plãti cu docilitate tribut bolii ºi morþii tocmai pentru cã am renunþat sã gândim noi înºine asupra celor ce ne privesc, încrezându-ne mass-mediei ºi instituþiilor plãtite sã mintã de cei ce acumuleazã câºtiguri uriaºe, jucându-se cu viaþa noastrã?
