Paștele este despre Înviere

Primesc foarte multe urări de Paște de tipul ”liniște și pace alături de familie”, sau ”Sărbători pascale fericite”, asezonate cu cozonaci, ouă roșii și iepurași. La ce pace și fericire se referă aceste urări: la tihna mesei în familie? Sau poate la liniștea unei zile libere de muncă?

Din păcate, foarte mulți oameni nu conștientizează ESENȚA acestei sărbători. Paștele este celebrarea Învierii Domnului Iisus Hristos. Este dovada triumfului Dumnezeirii asupra morții. Este ceea ce ar trebui să ne repetăm mereu, până ce vom trăi revelația iluminatoare a înțelegerii faptului că Viața veșnică transcende existența noastră temporară, că Moartea, căreia i se supun toate cele din Lume, nu are nici o putere asupra Dumnezeirii.

Aceasta este de fapt Lumina Învierii. Recunoașterea Eternității care este moștenirea noastră legitimă, adevărata noastră natură. În acel moment, recunoașterea că HRISTOS A ÎNVIAT se va transforma în certitudinea că ADEVĂRAT A ÎNVIAT, căci vom recunoaște acest adevăr fundamental în inimile noastre. De aceea creștinii repetă, mereu și mereu, de la Înviere până la cincizecime, aceste afirmații și răspunsuri, pentru a declanșa și menține în inimi această revelație.

Iar dovada autenticității acestei recunoașteri va veni sub forma schimbării totale a priorităților noastre, a ceea ce punem pe primul loc în propriile noastre vieți vremelnice. În loc să ne temem pentru viețile noastre, vom rămâne senini în fața morții, liberi de frică prin certitudinea că am cunoscut adevărul despre Viața Veșnică. Acest adevăr l-au trăit martirii creștini, care l-au mărturisit pe Hristos ca fiind Viața Eternă, chiar cu prețul propriei lor vieți.

Să ne scuturăm deci de toate formele exterioare ale acestei sărbători și să revenim la esența ei, care este CERTITUDINEA că avem viață veșnică, avându-L pe Hristos. Și astfel, repetând urările Învierii, cândva, prin Mila Lui, vom înțelege cu mintea. Înțelegând cu mintea, cândva prin Grația lui, vom trăi acest adevăr înțeles, ca pe propriul nostru adevăr. Și trăind acest adevăr, măcar o dată, să ne rugăm să nu ne părăsească, ci să ne însoțească mereu pe cărarea vremelnicei noastre vieți.