S-a ajuns ca, în inima þãrii, limba românã sã se mai vorbeascã doar în bisericã? Vor sã pãrãsim zona. Sunt parohii în protopopiatul nostru, sate în care gãsim câte douã biserici româneºti. ªi mai sunt câte 10-15 suflete care se declarã cã sunt români. Ceilalþi sunt români de sânge, botezaþi ortodocºi, dar care zic ”dom’le, suntem unguri!”. Ce sã mai zici? Dar sã vedeþi în partea Baraoltului, încolo, Aita Mare, Aita Medie. Am slujit acolo în bisericã împreunã cu preotul ºi cu episcopul, ºi când am mers la masa de dupã slujbã, am rãmas trãsnit: românii de la masã vorbeau ungureºte între ei. ªi i-am întrebat: „Bãi, fraþilor, voi ce sunteþi? Români! Pãi de ce vorbiþi ungureºte? Pãi în casã vorbim ungureºte, numai la bisericã vorbim româneºte”. Mi-am fãcut cruce, da! S-a cam retrocedat tot în Harghita ºi Covasna, mai puþin pãmânturile Bisericii Ortodoxe Române… E o problemã încã nerezolvatã. S-a încãlcat legea agrarã, ei au retrocedat toate suprafeþele expropriate de România înainte de 1945. Dacã cineva ar fi curios sã studieze un pic legea actualã, aºa cum e ea, cu imperfecþiunile ei, va vedea cã „nu face obiectul retrocedãrii nicio palmã de pãmânt care a fost expropriatã înainte de 1945”, or, ei ºi-au refãcut tot ce au avut înainte de acel an, deºi se plãtiserã atunci ºi despãgubiri. Ni se spune cã nu mai existã teren de retrocedat, în condiþiile în care Biserica noastrã – în Covasna vorbesc, aici unde sunt în cunoºtinþã de cauzã – mai are peste 700 de hectare de teren arabil neretrocedat ºi peste 300 de hectare de pãdure. La nivel judeþean se încearcã „ºtergerea urmelor”? Eu m-am preoþit mai târziu oleacã, aºa pe la 38 de ani, fiind iniþial inginer agronom. Episcopul m-a împuternicit sã mã ocup de problema asta a pãmânturilor. Am gãsit hãrþi, schiþe cadastrale de la reforma agrarã, procese-verbale de împroprietãrire. I-am luat un pic pe nepregãtite, iar când s-au „trezit” le-au fãcut dispãrute. Nu se mai gãsesc acum, dar mi-am fãcut copii, cât am putut sã fac… Nu sunt chiar aºa de nevinovaþi, acþioneazã în perfectã cunoºtinþã de cauzã. Care este reacþia guvernului? Sã ºtiþi cã autoritatea statului în zonã e aproape de cota zero. Chiar ºi acolo unde mai sunt români, statul nu ºi-a manifestat în niciun moment interesul – culmea – sã-ºi apere proprietãþile lui! Practic ºtiþi ce se întâmplã? Terenurile care au fost ale Bisericii Ortodoxe n-au fost în proprietate nudã, au fost majoritatea date sub titlu de folosinþã. A rãmas statul proprietar, Biserica având drept de folosinþã. Eh, acum când s-a retrocedat, practic s-a retrocedat proprietatea statului. Am fost pe la Procuraturã, pe la Preºedinþie, pe la ministere, pe unde am crezut eu de cuviinþã sã-i înºtiinþez. Nici mãcar nu s-au obosit sã-mi rãspundã, darãmite sã mai ia ºi mãsuri! Nu i-a interesat ºi nu-i intereseazã nici acuma. S-au succedat destule guverne, de diverse „coloraturi”, ºi mai toate au jucat ceardaºul cu UDMR. Care sã fie motivul? Pânã anul acesta – ºi vorbesc în nume personal, îmi exprim convingerile mele – s-au supus toþi unui ºantaj ordinar, scuzaþi-mi expresia. Aveau nevoie de udemeriºti pentru a se menþine la putere cu orice preþ. N-au þinut seama de mamã, de tatã… doar puterea! Pur ºi simplu nu le-a pãsat. Dar nici mãcar acum, existând aceastã „circumstanþã atenuantã”, nu se întâmplã nimic. útia nu mai au nevoie de unguri la putere ºi nu-i înþeleg de ce nu fac nimic. Am crezut cã se va „miºca” câte ceva, dar nimic, nimic, nimic, sub nicio formã. De-aia sunt aºa obraznici, pentru cã se cred intangibili. ªi ºtiþi de ce se cred intangibili? Pentru cã ei nu recunosc legile statului românesc, legi care oricum nu se aplicã. Asta-i concluzia mea. Nici nu le pasã, domnule! Ce-nseamnã, pãrinte, sã-þi duci crucea de român în teritoriul pe care-l denumim generic HarCov? Vedeþi, toatã lumea se foloseºte de sintagma asta, ”românii minoritari”. Noi nu ne considerãm ºi nu ne simþim minoritari pentru un simplu motiv: în þara ta nu poþi sã fii minoritar! Suntem inferiori numeric, suntem mai puþini – suntem cam 24 la sutã -, dar suntem la noi în þarã. ªi-aici e durerea mare, pentru cã noi cu ungurii am trãit – aici trãind ºi moºii noºtri ºi strãmoºii ºi vom mai trãi ºi noi ºi cei de dupã noi -, dar cei puºi de Dumnezeu sã ne conducã nu fac acest lucru. Noi nu contãm pentru ei, conteazã doar interesele politice ºi materiale. útia cu bani mulþi nu se mai uitã care e ungur ºi care e român… N-au ruºine faþã de oameni ºi nici în faþa lui Dumnezeu. Ne-au pãrãsit! Ba mai mult, atunci când le convine ºi le-apare câte-o situaþie favorabilã, îºi mai aduc aminte, aºa în treacãt… Era o vreme când pe tricolor, pe stema regalã, scria „Nimic fãrã Dumnezeu”… Când vom mai vedea aºa ceva? Probabil când se va pune din nou coroana regalã pe steag, atunci ne vom întoarce din nou cu faþa spre Dumnezeu. Noi ºtim sã ne trãim viaþa aicea cu ungurii, dar acum avem nevoie de ajutor. Ce sã vã mai zic, iatã ºi un domn ministru de-aici din zonã, domnul Duºa – Dumnezeu sã-i dea sãnãtate -, pe care-l cunosc dinainte de a fi ministru, chiar avansa ideea, ca ºi când ar fi descoperit apa caldã: „Domnilor, românii ºi ungurii de condiþie socialã normalã se înþeleg domnule, e o armonie”. Da’ cum sã nu, leul ºi mielul trãiesc împreunã! Nu-s de acord cu opinia asta, care este valabilã doar pentru generaþiile mai vârstnice. Generaþiile de dupã 1990 nu mai sunt aºa. De ce? Pentru cã ei au avut abilitatea sã-ºi urmãreascã consecvent strategia pe care ºi-au pus-o la punct. Îi stimez din punctul ãsta de vedere, sã ºtiþi. Le zic „bravo!”. ªi-aþi vãzut cum s-a purtat ºi preºedintele Consiliului Judeþean, Tamaº ªandor, cu ce aroganþã… Mi-ar fi ruºine sã mã numesc guvernant sau un om politic al zilelor noastre dacã aº realiza ce se întâmplã. Dupã 1990 s-a realizat ºi s-a reuºit o segregare. ªcoala e separatã. Ruºine, în secolul 21 sã vorbeºti de ºcoala româneascã ºi ºcoala ungureascã. Cultura… Avem teatru românesc ºi unguresc, conservator separat, muzeu secuiesc ºi românesc, auziþi…! Prima lor grijã în ’90 a fost sã arunce exponatele româneºti din muzeul judeþean ºi sã-l transforme în muzeu secuiesc. Ei n-au fãcut întâmplãtor chestia asta. Tinerii care sunt acum la vârsta de douãzeci de ani au trãit în climatul ãsta al intoleranþei, educaþi în sensul ãsta, dupã manuale editate în Ungaria, care prezintã, culmea, istoria ºi geografia României. Cum sunt posibile toate aceste lucruri? Prin complicitatea ºi îngãduinþa guvernanþilor… Pânã la urmã, fãrã a spune vorbe mari, eu consider cã este un act de trãdare naþionalã! E un cuvânt greu, dar trebuie sã-l spun. Spuneaþi nu demult cã în acest ritm vom ajunge precum în vremea ocupaþiei horthyste din ’40… Am spus lucrul ãsta. Deja suntem în situaþia de a ne declara 1940. Mi-a spus cineva cã vorbesc prostii, cã exagerez. Nu vorbesc prostii! Îl înþeleg pe domnul preºedinte al Consiliului Judeþean Harghita când a zis „va fi ca în Irlanda!”, el asta urmãreºte. Dacã statul ºi-ar exercita autoritatea aºa cum trebuie – nu sã facã exces de zel -, s-ar rezolva multe lucruri. Vã dau un exemplu: am primit o clãdire – Banca Naþionalã a avut o clãdire în mijlocul municipiului Sfântu Gheorghe -, o clãdire fainã, ce sã vã spun. În 2004, guvernul României, când s-a schimbat atunci, pe ultima sutã de metri, a dat aceastã clãdire în folosinþã Bisericii, la cererea noastrã, prin hotãrâre de guvern. A ieºit un scandal mare, care continuã ºi astãzi. Cum de a fãcut guvernul chestia asta, sã dea clãdirea în folosinþa Bisericii Ortodoxe… Au fãcut ce au fãcut, a venit domnul Tãriceanu, pe vremea aceea era prim-ministru Marko Bela – Lenin al lor -, care avea vreo patru miniºtri în guvern ºi care a zis cã „sub nici o forme nu se pote da aceastã clodire… indiferent de consecinþe, românilor; trebuie neaporat sã fie a comunitãþii locale”. De parcã noi, românii, biserica, am fi din Patagonia. Biserica noastrã vã sprijinã? Ne sprijinã, dar ce poate sã facã? Aici este vorba de o chestiune ce þine de legalitate. Biserica este o putere în stat, dar sã ºtiþi cã pãrintele arhiepiscop Ioan, aºa ne-a educat pe noi, aici în zonã: totul sã fie în spiritul dreptãþii ºi legalitãþii. Biserica nu poate, prin natura ei, sã foloseascã mãsuri represive ºi agresive. Sunteþi cel mai fin observator al zonei, pentru cã toatã lumea vine la dumneavoastrã. Care ar fi calea de ieºire, paºii ce trebuie urmaþi pentru a reveni la normalitate? Un singur pas ar trebui fãcut: statul sã revinã în îndatoririle ºi drepturile lui. Sã-ºi restaureze autoritatea asupra acestei zone. Este act de voinþã ãsta, ºi de responsabilitate naþionalã. Dacã nu realizeazã guvernanþii cã ei sunt cei care trebuie sã-ºi restabileascã autoritatea asupra zonei, indiferent ce am face noi, nu vom avea nici un rezultat pozitiv. Ei nu respectã legea, justiþia. L-a întrebat domnul Cornel Nistorescu la un moment dat pe domnul Tamaº ªandor: „Domnule Tamaº, dumneavoastrã respectaþi o sentinþã definitivã ºi irevocabilã?”, la care domnul Tamaº a rãspuns: „Da, eu respect legea”. Or, eu am acum cazul acesta concret în care el dispreþuieºte ºi nu se conformeazã unei sentinþe definitive, irevocabile a Înaltei Curþi de Casaþie ºi Justiþie. Iar partea tragicã este cã acest lucru se întâmplã cu complicitatea RA-APPS-ului, o instituþie de stat, subordonatã Guvernului României. Nu respectã legile þãrii pentru cã nu le cunosc. Trebuie puºi la punct. Cum? Cu legea. L-au schimbat pe Codrin Munteanu (n.r. – fostul prefect de Covasna). Au dat mâna cu ei ºi le-a satisfãcut cererile, cã asta urlau toþi: „Munteanu afarã!”. Le-a fãcut pe plac. Revenind la domnul Duºa, dânsul zicea cã existã o înþelegere inter-etnicã. Nu existã, e un slogan fals ãsta. Existã numai între oamenii bãtrâni, cã aºa au fost educaþi. Tinerii sunt educaþi în spirit revanºard, intoleranþã ºi dispreþ faþã de tot ce este românesc. Între tineri nu existã aceastã convieþuire, ei resping tot ce este românesc. Tare mi-e teamã cã istoria tinde sã se repete. Probabil cã regionalizarea va rezolva problema din punct de vedere economic. Banul nu va mai fi în mâna Consiliului Judeþean, va fi în altã parte, într-o regiune care la rândul ei va încerca sã se autodetermine teritorial ºi politic. Nu se vor schimba treburile prea mult, vã spun eu. Dimpotrivã, mi-e teamã sã nu fie mai grave, pentru cã atunci ei stau ºi mai ascunºi ºi îºi fac lucrarea ºi mai obscur, mai liniºtiþi. Adicã cum? Statul român finanþeazã activitãþile societãþilor lor fasciste? Statul român le finanþeazã tabere ºi ºcoli de varã în care se ºtie ce se întâmplã? Considerând cã de mâine îmi iau catrafusele ºi doresc mã mut undeva în Covasna, sã îmi iau o casã, am variante sã rezist acolo ca român? Nu, dacã nu aveþi ceva, puþin acolo, aºa cum avem noi, deºi nici eu nu sunt de-al locului. Auzi, sã spunã cã eu sunt venetic. Pãi venetic e el, eu sunt în þara mea, cum sã fiu venetic? Dacã veniþi în locuri cum e partea noastrã a Întorsurii, unde suntem majoritar români, atunci da, cã sunteþi încã român. Dar dincolo, unde aveþi nevoie de o autorizaþie, aveþi nevoie sã vã cumpãraþi pãmântul. ªtiþi cã existã, neoficial, interdicþie de a se vinde pãmânt românilor? Deci unguri care vor sã îºi vândã pãmântul în condiþii normale românilor sunt pur ºi simplu proscriºi, daþi deoparte, stigmatizaþi. Ãsta este adevãrul. Greu poate un român sã îºi cumpere pãmânt în zonã. au apucat sã îºi cumpere, cã eu ºtiu în zona asta apropiatã de Braºov cã ºi-au mai cumpãrat dupã ’90. Acum sã meargã cineva sã cumpere sã vadã dacã mai poate! Nu mai vinde nimeni, cã ºi ungurilor le e fricã, pentru cã sunt scoºi afarã din comunitate. Sunt consideraþi trãdãtori. Nu prea mai ai unde sã te angajezi, ºi aici îþi spune clar, în faþã: ºtii ungureºte, bine, nu ºtii ungureºte, sã fii sãnãtos, ori înveþi, ori pleci! ªi sã fie foarte clar: dacã în 1918 aveam conducãtorii de azi, la aceastã orã vorbeam toþi ungureºte. Marea Unire n-ar mai fi existat! ]]>