Nu vã închipuiþi cu chipul lumii acesteia! zice Domnul. Care este chipul lumii, decât cugetul trupesc, pofta ochilor, trufia vieþii? Cugetul trupesc este activitate a minþii ale cãrei înþelegeri sunt lipite ºi sunt unite cu lumea materiei. Acest cuget trupesc este întrucâtva mãsurabil, ºi fiindcã este atât de observabil. Prin identitatea numericã (cu microcip sau fãrã), creºtinul e înºelat sã se identifice cu cugetul trupesc, lepãdat la Botez, ºi sã se lepede de cugetul duhovnicesc, primit la Botez ºi simbolizat de numele creºtin. Precum ºtim, prin Taina Botezului omul se leapãdã de satana, adicã de orice duh care tãgãduieºte venirea lui Hristos în trup, prin Botez omul se leapãdã de toate lucrurile satanei, adicã de orice înfãþiºare a rãului, toate fiind azi legiferate ºi devenite normã, prin Botez omul se leapãdã de toþi slujitorii satanei, adicã de duhurile rãutãþii care lucreazã ºi nevãzut, dar ºi vãzut, prin oameni care din voia lor se fac slugi ale lui, precum declarã despre ei înºiºi cei ce deþin puterea lumeascã azi. E de la sine înþeles cã dacã omul se re-identificã cu acestea trei, lepãdate la Botez, atunci se leapãdã de Botez ºi se re-dãruieºte satanei. Nu e nevoie sã mai spunã cu cuvintele cã se leapãdã de Hristos, din moment ce semnãtura sa, oferitã satanei, dovedeºte acea afirmaþie, o dovedeºte cu fapta, care vorbeºte mai mult decât vorba. Pãi, un asemenea gest, care este expresia voinþei libere a omului, nu poate fi considerat fãrã importanþã, fãrã a se considera la fel de fãrã importanþã ºi Botezul. Dumnezeu respectã voia liberã a omului: dacã omul voieºte ºi se leapãdã de satana, Dumnezeu îl primeºte, îl sfinþeºte ºi-l face al Sãu. Dacã omul voieºte ºi se leapãdã de numele creºtin ºi semneazã cã toatã identitatea ºi activitatea sa o dãruieºte satanei, lucrurilor satanei ºi slujitorilor satanei, atunci omul se leapãdã de Botez, iar Dumnezeu respectã acest gest, ºi Se retrage, retrage harul Botezului din omul acela. Fãrã harul Botezului, omul acela fãrã nici o îndoialã cã nu mai poate fi spovedit, împãrtãºit, preoþit, cãlugãrit, înmormântat, sau pomenit la Liturghie, fiindcã a devenit întocmai ca un nebotezat, faþã de care se aplicã acele canoane, abundent explicitate de Sfinþi ºi de Sinoade mai ales în secolele I-IV, despre cel ce s-a lepãdat de Botez. Fireºte, un asemenea om nu mai poate fi numit slujitor al lui Dumnezeu (arhiereu, preot sau cãlugãr), fiindcã nu poþi sluji la doi domni, ºi lui Dumnezeu ºi mamonei. Nu poþi sã te lepezi de Botez ºi sã te mai numeºti preot, sau sã ai preoþie lucrãtoare. Ce epiclezã faci, dacã nu eºti conºtient de lepãdarea de Duhul Sfânt pe care o faci identificându-te satanei? În prigoana comunistã cei care s-au lepãdat de Dumnezeu au fost rãsplãtiþi cu funcþii ºi bani, dar au devenit fiare, iar cei care au mãrturisit pe Dumnezeu au fost hãituiþi, defãimaþi, înfometaþi, închiºi, torturaþi, uciºi, dar au devenit sfinþi. La fel, dar mai greu, va fi ºi acum. Oare a minþit vreodatã Dumnezeu? Dacã El Însuºi a fãgãduit cã va ocroti pe cei ce nu se vor lepãda, oare nu va împlini fãgãduinþa Sa? Porunca Noului Testament este ca creºtinul sã dea, cu supunere ºi bunã rânduialã, ascultare puterii stãpânirii lumeºti prin respectarea legilor, dacã ele nu sunt potrivnice lui Dumnezeu, plata birului, dacã nu este asuprit. Celui cãruia eºti dator cu cinstea, dã-i cinstire, zice apostolul, ºi cu adevãrat li se cuvine cinstire celor care ne-au condus bine, sufletele ºi trupurile. Celui cu vama, dã-i vama, zice iarãºi apostolul – dar dacã nu eºti la vamã, de ce sã plãteºti vamã? Dacã nu vreisã treci vama în spaþiul Schengen, de ce sã plãteºti vamã Schengen? Plus cã, dupã cuvîntul Domnului, vama sufletului e mai importantã, de aceea sã ne temem, ºi pentru aceea sã agonisim s-o trecem cu bine. Da, sufletul ºi trupul creºtinului aparþin lui Dumnezeu ºi nu pot fi date nici mãcar omului însuºi, darãmite altora, sau slujitorilor satanei. Sufletul ºi trupul nu sunt de dat nimãnui, ele sunt Biserica lui Dumnezeu, sfinþitã, ºi afierositã Lui, cumpãratã cu preþul Sângelui Fiului lui Dumnezeu. Dacã cineva, fie arhiereu, fie cleric, fie credincios mirean, cuteazã a spune cã creºtinul trebuie sã-ºi dea sufletul ºi trupul bir cezarului, sau cã trebuie supunere faþã de cezar chiar dacã asta înseamnã pierderea vieþii veºnice, pierderea harului, un asemenea om care predicã nemântuirea ºi sclavia, e vrednic de anathema, el ºi învãþãtura sa mincinoasã, satanicã, potrivnicã Scripturii ºi Sfinþilor Pãrinþi. Asemenea oameni sunt precum iudeii de odinioarã care ziceau: Nu avem alt împãrat decât pe Cezarul. Cum sã dãm lui Dumnezeu ce e al lui Dumnezeu, dacã nu suntem conºtienþi de ce înseamnã chipul ºi asemãnarea Lui în noi? Darurile Duhului Sfînt primite la Botez curãþã chipul dumnezeiesc din om ºi-l pregãtesc pentru unirea cu el dupã asemãnare, care vine prin faptã împlinitã prin strãdania ºi voia omului, cu ajutorul Domnului. Asemãnarea vine prin fapta lãuntricã, fapta dinafarã, care se face prin împreunã-lucrarea dintre voia liberã ºi har. Fãrã strãdania aceasta chipul dumnezeiesc sãdit natural în om se întunecã. Noua orînduire ideologicã a lumii interzice asemãnarea omului cu Dumnezeu. La fel cum orice formã de pãcat, de la cel mai fin gând, la cea mai grosolanã faptã, sunt numite cu numele generic de pãcat, tot astfel orice formã de act de identificare cu antihrist este numitlepãdare de credinþã. Lepãdarea mai micã e pãcatul, lepãdarea mai mare e patima, lepãdarea propriu-zisã este tãgãduirea identitãþii creºtine (vezi lepãdarea lui Petru, care n-a zis cã se leapãdã de Hristos, ci: nu sunt eu ucenicul Lui), ºi lepãdarea totalã este apostazia apocalipticã, prin implant. Nu conteazã cum suntem numiþi de satana, ci cum suntem numiþi de Dumnezeu, de aceea dacã prin identitatea numericã suntem ocãrâþi de satana nu conteazã atât cât faptul cã noi înºine acceptând-o din voia noastrã, ocãrâm numele lui Dumnezeu pe care-l purtãm. Azi identificarea nu o face Cezarul, iar omul sã fie pasiv, ºi deci nevinovat, aºa cum au fãcut odinioarã Nero ºi ceilalþi tirani prigonitori ai creºtinismului. Acum Cezarul cere ca omul însuºi, din voia sa, cu conºtiinþa sa, sã se numeascã pe sine slugã a lui antihrist, ºi obiect într-o maºinãrie drãceascã. Cezarul cere tocmai acest gest liber, pentru ca nu el sã poarte vinovãþia tiraniei, ci omul însuºi sã fie responsabil pentru propria sa lepãdare. De aceea, la nivel teologic, nu conteazã în prim-plan obiectul sau modul prin care se face lepãdarea, atâta vreme cât ea asociazã voinþa liberã a creºtinului cu simbolul numãrului numelui fiarei, conteazã conºtiinþa cu care s-a fãcut acea consimþire, gradul de consimþire. Pãcatul se raporteazã la douã puteri sufleteºti: puterea libertãþii voinþei ºi puterea înþelegãtoare sau cuvântãtoare, sau de cunoaºtere, prin urmare pãcatul fãrã voie ºi fãrã ºtiinþã e tot pãcat, chiar dacã e canonisit mai uºor, ºi lesne de iertat la Dumnezeu. Diferenþa dintre actele respective este doar gradul de consimþire a omului cu satana. De pildã, un grad mai mic este a intra pe internet, a scrie: www. care într-o anume numerologie înseamnã 666, ºi a face acest compromis pentru a cunoaºte un lucru sau altul, sau pentru înlesnirea comunicãrii. Gestul pare insignifiant, dar el e fãcut de toþi oamenii care intrã pe internet. Nu este oare un gest potrivnic sfintei cruci, pe care credinciosul o face înaintea oricãrui lucru bun, sau înainte de intrarea în sfânta bisericã? A intra pe internet cere acest mic obol satanei, a scrie numãrul numelui fiarei, spre a intra în capiºtea virtualã a ei. Acest compromis pus ca obligaþie socialã este o sfidare a sfinþeniei sufletului creºtin, ºi totuºi, având credinþa cã harul lui Dumnezeu îl va feri de înþepãtura scorpiei ºi de veninul aspidei, creºtinul nu considerã cã sãvârºeºte o impietate tipãrind numãrul de intrare pe internet, ºi nici nu i se socoteºte lepãdare, de ce? – pentru cã nu se identificã pe sine cu acel numãr. La fel, când a primit buletin cu CNP. E asociat cu un numãr de cãtre stat, lucru prin care statul afirmã o mentalitate materialistã, lipsitã de respect faþã de fiinþa umanã, ºi potrivnicã tainei creºtinãtãþii. Asocierea aceasta pe care creºtinul a fost forþat s-o primeascã în plin moment comunist, iatã cã, din lipsã de pãstori ºi de mãrturisitori, creºtinul a acceptat sã fie asociat cu un numãr, ca ºi când ar fi deþinut. A trecut cu vederea, a rãbdat, mai bine zis. Iar dupã Revoluþia din 89 s-a demonstrat limpede cã românii chiar sunt deþinuþi într-un Lagãr mai mare, unde pot alege între soiuri de produse de cumpãrat, dar în realitate sunt lipsiþi de orice libertate de decizie. Acuma Lagãrul nu mai vrea sã recunoascã nici numele creºtin, nici numele pãrinþilor. De ce? pentru cã, din perspectiva mentalitãþii Cezarului de azi, persoana a devenit, prin CNP, individ, din individ devine element (prin actele electronice), din element devine variabilã (prin microcip), iar din variabilã devine particulã (prin virtualizare totalã), iar particula este insignifiantã în sine, ea n-are valoare decât într-un agregat, o formaþiune datã ei de o instanþã de dincolo de aceastã lume, numitã Putere Dumnezeiascã. Nu sunã cunoscut? N-a fost ºi pe vremea lui Nabucodonosor la fel? N-am citit cu toþii în Vechiul Testament? Iatã, azi Cezarul vrea sã se numeascã pe sine dumnezeu, iar tot omul sã i se închine. Duhul Sfânt ne aratã nouã, creºtinilor, acestea, toþi le vedem limpede, de la copilaº la moºneag. Cã nu de la ºcoalã înveþi sã te mântuieºti, ci din rugãciune, din Sfânta Biblie, ºi dacã trãieºti viaþa Bisericii. Nu ne trebuie sã despicãm firul, avem credinþã în duhovnicii neamului creºtin, ºi ªTIM cã actele astea nu-s de la Dumnezeu, nu-s bune, nu te mântuieºti dacã le primeºti. Duhul Sfânt, iatã, lipseºte din cei ce apãrã identitatea antihristicã. Cã aceia atât de tare se tem sã creadã cugetul Bisericii care grãieºte: NU!, ºi atât de mult dispreþ au faþã de cuvioºi, de mucenici, de bãtrâni, încât fac orice sã demonstreze cã au ei mai mult rafinament teologic ºi mai mult discernãmânt duhovnicesc decât toþi aceia. Se cred mai deºtepþi, mai cumpãtaþi ºi mai sfinþi decât Biserica. ªi Arie fãcea aºa, ºi toþi ca el, ºi nu cred cã-i e bine acolo unde e acum. Ce sã zicã duhovnicul, la spovedanie, celui necredincios în cuvântul Sfinþilor, care primeºte identitatea potrivnicã lui Hristos ca ºi cum ar fi o datorie civicã, sau ca ºi cum nu ar fi el acela care se identificã cu ea? „Te iert ºi te dezleg pe tine, robul satanei nr. 746?” Cum sã îl împãrtãºeascã? „Se împãrtãºeºte robul satanei, nr. 3465?” Cum sã se îngroape? „Aici odihneºte robul satanei, nr. 087?” Nu vã amãgiþi! Nu este mântuire pentru cel ce leapãdã Botezul. Iatã pun înaintea ta viaþa ºi moartea, zice Domnul Dumnezeu. Alege viaþa. Viaþa veºnicã. Alege, ºi tu creºtine, ºi tu, necreºtine, pe Unicul Stãpân ºi Împãrat, Hristos. sursa: manastirea.petru-voda.ro