Profesorul Konstantin Korotkov, directorul unui institut de cercetare din domeniul sportului, a gasit o cale de a produce misterioasa apa, scrie Russia Today. El si colegii sai au conceput un filtru din grafen, care poate crea asa-zisa “apa structurata”.Efectul acestui lichid asupra corpului este de a optimiza procesul metabolic din corp. Astfel, performantele atletilor cresc si ele. In plus, recuperarea se face mai repede cu 15-20% decat de obicei. Cercetatorii au testat aceasta apa pe studenti si au obtinut rezultate foarte bune. Korotkov a spus ca va oferi toate informatiile Ministerului Sportului din Rusia. Acesta s-a declarat impresionat de rezultatele date de apa obtinuta. Ea prezinta avantajul de a nu fi considerata o substanta dopanta, nefiind interzisa de organismele internationale de profil. Sportivii chinezi au castigat 100 de medalii la Jocurile Olimpice de la Beijing, in 2008, dintre care 51 de aur. Jocurile Olimpice de Iarna din 2014 se vor tine in Rusia, la Soci, iar sperantele rusilor sunt mari.

Apa sãracã în deuteriu este creaþia „gulerelor albe“ de la Institutul Naþional de Cercetare pentru Tehnologii Criogenice ºi Izotopice, din Râmnicu Vâlcea n Foto: Gândul/Valeriu Tanasoff Gianina M. din Lugoj ar fi trebuit sã fie demult pe lumea cealaltã. La 17 ani are un cancer mai vechi. Au trecut deja trei ani, boala ei e perfect stabilã ºi fata trãieºte ca tot omul sãnãtos. S-a fãcut bine bând în fiecare zi “apa vie”, produsã la Râmnicu – Vâlcea de gulerele albe ale Institutului Naþional de Cercetare pentru Tehnologii Criogenice ºi Izotopice. Apã sãrãcitã în deuteriu, au numit-o cercetãtorii; lumea i-a zis direct “apã miraculoasã”. “De trei ani, Gianina bea numai apã din aceasta, cam un litru jumãtate pe zi ºi nu mai foloseºte deloc citostatice. Mama îi preparã ºi supa cu apa respectivã. Nu a fãcut metastazã, deci practic e ca ºi vindecatã”, ne-a spus doctorul Nicola Trãilã, ºeful Clinicii de chirurgie oncologicã din Spitalul Municipal Timiºoara. Numai cu apa a prelungit vieþile a câteva zeci de canceroºi. “La cazurile avansate nu a vindecat boala, ci a dublat durata de viaþã. Cele mai bune rezultate au fost la cazurile incipiente, la copii ºi la tineri. Iar la chimioterapie taie greaþa, bolnavul nu mai varsã ºi e mai puternic. Atenþie, nu este un medicament, ci doar completeazã medicamentaþia”, ne-a mai explicat doctorul Trãilã. ªi el bea zilnic apã, dimineaþa, în ceai. Ca sã aibã efect, trebuie sã bei fãrã pauze. Japonez îndrãgostit de apa miraculoasã: a luat 20 de tone Existã, însã, un japonez care se ºi îmbãiazã în “apã vie” cumpãratã din România. Avea un cancer esofagian ºi doctorii îi mai dãduserã câteva luni. Profesor universitar fiind, ºtia de apã. A luat avionul din Tokyo, s-a dus la Râmnicu – Vâlcea, s-a întors acasã cu promisiunea cã i se pun rapid 20 de tone pe vapor. Au trecut opt ani, omul se simte ca ºi cum n-ar fi fost bolnav niciodatã. “A ajuns cel mai înfocat fan al apei. Zice cã se îmbãiazã în ea fiindcã e bunã pentru epidermã, ba chiar îºi face ºi sake din ea”, râde profesorul Ioan ªtefãnescu, directorul institutului. ªi el bea de vreo 15 ani, la cafea. “Aproape toatã lumea din secþie consumã ºi de aia sunt toþi foarte zglobii ºi cu poftã de viaþã”, zice. S-au fãcut cercetãri pe ºoareci ºi pe gãini; rezultatul a fost cã cei adãpaþi cu apã vie au trãit mai mult ºi au fost mai sãnãtoºi. Deuteriul este un izotop al hidrogenului considerat responsabil pentru îmbãtrânire ºi nu numai. Cu cât ai mai puþin deuteriu în sânge, cu atât e mai bine, zic cercetãtorii. Doctorul dermatolog Ioan Nedelcu a folosit apa pe pacienþii sãi. A ºi creat o gamã de creme pentru întreþinere pe bazã de apã echilibratã în deuteriu. “Încetineºte îmbãtrânirea cutanatã, e spectaculoasã. ªi pentru acnee e grozavã, ºi pentru psoriazis. Mi-a luat patru ani sã realizez aceastã gamã, iar acum conþine 19 produse diferite pe bazã de apã. Produsele sunt unice, dar nu foarte cunoscute. Pentru a populariza linia este nevoie de multe sute de mii de euro, dar nu am aceºti bani”, spune doctorul Nedelcu.Mai demult au ajuns la institut ºi niºte cercetãtori de la NASA, dornici sã ia apa pe Marte, pentru “un transport de fiinþe vii”. Au studiat, s-au minunat, dar urmarea nimeni n-o ºtie. Asta s-a întâmplat dupã ce invenþia fusese copleºitã de premii ºi medalii, la Saloanele de la Bruxelles, Geneva, Londra ºi Budapesta. Ungurii cumpãrã jumate din producþie, japonezii – 15% Cum s-a “nãscut” apa? S-a întâmplat prin anii ’80 ºi a avut doi “tãtici”; unul este chiar directorul institutului de astãzi. Atunci ei studiau apa grea. La apa vie au ajuns fãrã sã vrea, cã intra în tehnologia de producere a apei grele. Abia dupã patru ani au obþinut… un litru de apã sãracã în deuteriu. “Primul nostru ºoc: nu avea nici un element de toxicitate, nici o urmã de nenatural. Prin ’86 am obþinut ºi brevetul, iar bolnavii au început sã curgã la uºa institutului”, zice profesorul ªtefãnescu. Afacerea a început odatã cu un anunþ – un ungur cumpãra sute de tone de apã. “Noi ne chinuiam cu un litru… ce sã facã, ãla, domne, cu sute de tone? Ne-a cumpãrat o tonã, a doua ºi am început sã ne dezvoltãm. Noi, pânã la el, nu ºtiam cã e atât de bunã pentru sãnãtate. Prin 2000 exportam pânã la 150 de tone pe an (adicã 150.000 de litri). El o cumpãra de la noi ca apã distilatã, îmbuteliatã sub un nume ales de el, ºi o vindea bolnavilor ca apã potabilã, terapeuticã”. Pe sticlã nu scria unde e fãcutã. Când ungurul n-a mai putut plãti, directorul ºi-a luat alt partener. Inginerul Cristian Mladin s-a angajat sã cumpere ºi sã plãteascã regulat. Directorul i-a fãcut ºi un transfer de brevet, legal, iar acum partenerul sãu este cel care o produce în institut ºi o vinde mai departe sub numele de Qlarivia. O jumate de litru costã 15 lei ºi conþine de cinci ori mai puþin deuteriu decât apa obiºnuitã. Cel mai mult o cumpãrã tot ungurii (40%-50%) ºi japonezii (10-15%). Restul se duce la românii bolnavi ºi la câþiva pacienþi din SUA, Germania ºi Turcia. Însã un american a cumpãrat 180 litri fãrã a fi bolnav, numai pentru întreþinere. “Ne aflãm exact unde trebuie. Procentul vânzãrilor în þarã e în creºtere, mergem cu paºi mãrunþi, pentru a testa piaþa. Exportãm maximum 150 de tone pe an fiindcã e încã afacere la scalã micã”, zice inginerul Mladin. E scumpã fiindcã se face puþinã apã, iar 60% din preþul de cost e energie purã. “Una e sã distribui cu furgoneta, alta cu camionul. E mai mult un hobby, deocamdatã trãiesc din alte afaceri”, zice stãpânul afacerii. Dacã respiri pe instalaþia de îmbuteliere, o speli opt ore La institut, apa se produce continuu, zi ºi noapte, într-un turn înalt de 30 de metri care “munceºte” 8.000 de ore pe an, cu cinci angajaþi. E ca un imens cazan: se pompeazã apã normalã de Bistriþa, urcã pe conducte pânã în vârf, este distilatã, curãþatã de deuteriu ºi revine jos, în jet anemic, pe un furtunaº. Se pune în niºte containere din plastic alb, se ozonificã, se decontamineazã, apoi merge în altã parte, la instalaþia de îmbuteliere. Asta e ca-n filmele SF, a costat 70.000 de euro – e un soi de vitrinã perfect curatã, cu comandã computerizatã ºi plinã de tot soiul de þevi, furtune ºi orificii. Vreo patru oameni îmbrãcaþi în alb, cu mãºti, miºunã concentraþi pe lângã ea. Dacã respirã vreunul pe instalaþie, dacã strãnutã sau dacã lasã o amprentã pe anumite piese, trebuie spãlatã toatã instalaþia! Iar spãlarea dureazã opt ore. În alt birou se face analizã izotopicã a apei, cu niºte aparate de o “tehnologie incredibilã”; niºte fire ultrasubþiri, de abia le vezi cu ochiul liber. Prin ele circulã tot felul de substanþe. Numai instalaþia asta a mai costat un milion de euro. Scump, dar meritã. Cãci “pãrinþii” apei vii sunt siguri cã invenþia lor va salva multe vieþi, de aici încolo. sursa: gandul.info