Autor: Aurel Sergiu Marinescu Nota Redactie. La solicitarea doamnei Manon Marinescu, sotia regretatului nostru colaborator Aurel Sergiu Marinescu, republicam acest text; publicat in editiile tiparite ale ziarelor romanesti din SUA: New York Magazin si Curentul International, in anul 2004. Pentru a intelege rugamintea doamnei Manon Marinescu, de a fi republicat acest text, va rugam sa cititi articolul “Dezinformarea: <un caz socant>…” Din literatura românã clasicã, liceenii învaþã despre Duiliu Zamfirescu ºi ciclul sãu de romane: “VIAÞA LA ÞARÔ, “TÃNASE SCATIU”, “ÎN RÃZBOI”, “ANA”. În “TÃNASE SCATIU”, este prezentat ciocoiul tipic, setos de avere cu orice preþ ºi prin orice mijloace, viclean, rãu, semianalfabet (nu cunoºtea nici o limbã strãinã, ci doar româna vulgarã. Deoarece învãþase pe apucate, el avea faþã de boierii adevãraþi, intelectuali de rasã, un complex de inferioritate, bine mascat, dublat de o dorinþã pãtimaºã de a deveni ºi el boier. Tãnase Scatiu, prototipul ciocoiului vechi, era o copie de revoluþionar tip 1848, mai precis, un revoltat care îºi dorea parvenire. Tãnase Scatiu, însã, nu avea convingeri ferme, ci numai interese. El nu-ºi preþuia prietenii. Din nefericire pentru poporul român ºi pentru România, aceastã categorie ciocoiascã a existat dintotdeauna, ºi mai cu seamã azi, când a apãrut un alt tip: CIOCOIUL NOU-NOUÞ. El nu mai are complexul inferioritãþii. Trecut prin multe universitãþi ºi tot felul de alte studii superioare, deþinãtor de doctorate, el îºi închipuie cã întruchipeazã nu numai intelectualul sadea, ci, mult mai mult, oxigenul unei naþii. Ciocoiul nou nu recunoaºte cã ar fi un profitor al momentului, este fudul ºi convins cã acolo unde se aflã el este datoritã calitãþilor ºi meritelor sale excepþionale, nicidecum datoritã altor factori. El vorbeºte limbi strãine, ascunde ºiret panglicãriile demagogice ºi învârtelile obscure, se crede superior ºi invincibil. Fãcând o comparaþie cu vechea noastrã ciocoime, putem observa însã ºi unele asemãnãri: de pildã, Tãnase Scatiu adora sã fie primit cu lãutari, pâine ºi sare, dorea morþiº sã fie însoþit pretutindeni de un alai care, lãudându-l continuu, îi menþinea buna dispoziþie ºi încrederea în sine. La fel ºi ciocoiul nou! Atât Tãnase Scatiu cât ºi urmaºii lui nu cunosc sentimentul milei creºtine, nici compasiunea pentru cei aflaþi în sãrãcie ºi suferinþã. Din contra, sadici, prin îngânfare, ei cred în providenþialitatea lor. Ciocoiul nou cunoaºte stãri de comportament diferite, pare paºnic, jovial, dar numai ce-i sare þâfna, folosind un vocabular suburban, vulgar, þigãnesc uneori, afiºând aroganþã ºI mândrie nelimitatã, un parvenit orgolios, un veleitar. Ciocoiul vechi se visa, din arendaº, proprietarul moºiei. Ciocoiul nou, în general, se lanseazã în politicã, este oportunist, fãrã convingeri ferme, trece din partid în partid, la fiece schimbare de putere, credincios numai partidului acaparatorilor. Prezentãm acum ciocoiul nou numãrul 1 al României, NÃSTASE “SCATIU”, care, comparat cu ciocoiul de tip vechi, Tãnase Scatiu, pare un Goliat pe lângã un pitic ciocoiesc.   Tãrtãºeºti, începutul secolului XX La o distanþã egalã între Bucureºti ºi Târgoviºte existã un sat din negura vremurilor numit Tãrtãºeºti. A fost ºi este o aºezare de tip Bãrãgan, cu toate aspectele pozitive ºi negative ale satului românesc de câmpie. La marginea lui trãia o þigancã, mai focoasã decât alte þigãnci din sat. ªi tot în acele vremuri, în acelaºi Tãrtãºeºti, trãia un þãran necãjit, având doar câteva pogoane de pãmânt, pe numele de familie Dumitru. Acest þãran a prins drag de þigancã ºi – prin legãtura lor nelegitimã – oacheºa, pe numele de familie Nãstase, a nãscut un bãiat, cãruia i-a pus numele Marin. Cum în vremurile acelea la declararea naºterii unui copil trebuia prezentat actul de cãsãtorie, în lipsa acestuia, ofiþerul Stãrii Civile a trecut în certificatul de naºtere “copil din flori”, în locul numelui tatãlui. Deci Marin Nãstase era copil din flori, crescut de o mamã sãracã, probabil ajutatã cumva ºi de tatãl biologic. Þiganca Nãstase nu avea pãmânt, se întreþinea muncind cu ziua pe la alþii, mai înstãriþi. Tot în acele vremuri exista un obicei care a continuat pânã la instaurarea comuniºtilor la putere: acela al copiilor de trupã. Pentru a ajuta familiile sãrace cu mulþi copii, orfanii, vãduvele cu copii sau copiii din flori, unitãþile militare primeau fiecare câþiva asemenea copii. Din hainele militare reformate li se confecþionau ºi lor mici uniforme, iar la cazan se gãsea mereu o lingurã în plus ºi pentru ei. Erau un fel de soldaþi în miniaturã, care respectau regulamentele militare, disciplina, regimul cazon. Dacã mergeau la ºcoalã, tot regimentul le asigura cele necesare (cãrþi, caiete, rechizite). Unii erau trimiºi la ºcoli de muzicã ºi rãmâneau în Armatã, la fanfara regimentelor; alþii, la vârsta de 21 de ani, se angajau ºi deveneau cu timpul subofiþeri, iar cei mai dotaþi erau trimiºi la liceu ºi, mai departe, la studii militare superioare. Aºa s-a întâmplat ºI cu puradelul Marin Nãstase, care, fiind copil din flori, fãrã tatã legal, a fost acceptat copil de trupã la un regiment. Deoarece puradelul s-a dovedit foarte bun la învãþãturã, deºtept, inteligent ºi disciplinat, comandantul a hotãrât sã-l trimitã la Liceul Militar “Mãnãstirea Dealu”, pe cheltuiala regimentului. Marin Nãstase nu i-a dezamãgit pe cei care au investit în el, terminând în fiecare an de studiu primul ºi, ca ºef de promoþie, ciclul. Comandantul regimentului a hotãrât sã-l mai trimitã ºi la ªcoala de Ofiþeri de Artilerie, pe care Marin Nãstase a absolvit-o, tot ca ºef de promoþie, dupã ce an de an a fost primul, dovedind a fi foarte inteligent, cu memorie bunã ºi extrem de disciplinat. Este promoþia anului 1943 ºi, ca proaspãt sublocotenent, a fost invitat, împreunã cu toþi ceilalþi ºefi de promoþie ai celorlalte arme din promoþia 1943, la un dejun oferit de Regele Mihai, care a dãruit fiecãruia, cu aceastã ocazie, câte o sabie ºi tresele cuvenite. Dupã regulamentele atunci în vigoare, primii trei (ºeful de promoþie ºi urmãtorii doi) de la fiecare ºcoalã militarã aveau dreptul sã-ºi aleagã garnizoana. Sublocotenentul Marin Nãstase a dat prima mare loviturã a vieþii sale; în loc sã meargã pe front, ca ofiþer de artilerie, el a ales artileria antiaerianã ºi garnizoana Braºov, unde domneau pacea, liniºtea ºi nici un pericol. La Braºov, sublocotenentul Marin Nãstase a devenit afacerist, având timp mult liber, ºi aceastã nouã preocupare a fost a doua mare loviturã a vieþii sale: a “românizat” douã magazine evreieºti. Aici suntem obligaþi sã dãm câteva explicaþii: în regimul Mareºalului Ion Antonescu, una din legile cu caracter antisemit a fost interzicerea evreilor de a avea magazine. ªi cum românii, ca ºi evreii, au simþul dezvoltat al “ºmecheriei” s-a gãsit ºi soluþia: un român (de încredere) devenea legal proprietarul magazinului, cu numele sãu trecut pe firmã, ca proprietar de drept, dar, în fapt, magazinul aparþinea tot vechiului proprietar, nimic nu se schimba, noul proprietar-paravan nu se amesteca în comerþ, dar primea lunar o cotã de 25-40% din veniturile realizate. De la cele douã magazine de încãlþãminte, Marin Nãstase încasa, ca proprietar-fantomã, sume frumoase, lunar, afacerea fiind înfloritoare, ºi devenind, cu încetul, foarte bogat. Trebuie spus cã, între timp, þãranul Dumitru din Tãrtãºeºti s-a cãsãtorit oficial cu þiganca Nãstase – mama sublocotenentului Marin Nãstase. Din cãsãtoria celor doi, au mai rezultat doi copii: un bãiat, Constantin (Costel) ºi o fatã, ambii cu numele de familie al tatãlui – Dumitru. Sublocotenentul Marin Nãstase a cumpãrat câteva zeci de hectare de pãmânt agricol în Tãrtãºeºti, zeci de stupi de albine ºi oi, douã autoturisme, toate asigurându-i o viaþã trãitã din plin, ceea ce un ofiþer tânãr nu-ºi prea putea permite doar din soldã. El a dovedit un apetit de îmbogãþire greu de egalat. Nãstase Scatiu are o cãdere A venit 23 August 1944, cu toate nenorocirile aduse de armata roºie. Slt. Marin Nãstase, zis Titi, într-o zi, în Bucureºti, ºi-a parcat maºina pe o stradã oarecare ºi, când s-a întors, maºina ia-o de unde nu-i! Dupã câteva zile, a vãzut-o, cu un sovietic la volan. A þipat, a strigat “hoþu”, a fugit dupã maºinã ºi chiar s-a aruncat pe botul ei. A fost arestat de poliþiºti români ºi anchetat, sub stare de arest, în subsolul blocului Dragomir Niculescu (Romarta) de pe Calea Victoriei, bloc devenit al MAI. Nu a fost reþinut mai mult decât durata anchetei, l-au eliberat, dar maºina sa a trecut, pentru totdeauna, la sovietici. A doua maºinã ºi-a ascuns-o, de fricã, în ograda pãrinteascã, sub o ºirã de coceni de porumb, dar în urma unui denunþ i-a fost ºi ea confiscatã. Pãmântul l-a împãrþit formal între membrii familiei, ca ºi stupii, oile sau animalele de povarã, aºa, ca sã nu mai poatã fi acuzat de moºier ori chiabur. ªi, cum o nenorocire nu vine niciodatã singurã, în 1946 a fost epurat din rândurile Armatei (încã regale), devenind ºomer prin voinþa generalului Walter Neuländer, zis mai apoi Roman. Conform legilor de atunci, ofiþerii deblocaþi se mai bucurau de unele avantaje. Li se echivalau în majoritate examenele din ºcolile militare, urmând a susþine un numãr mic de examene de diferenþã, plus înþelegerea profesorilor universitari faþã de aceºti studenþi tomnatici. ªi astfel, foºtii ofiþeri de infanterie, jandarmi º. a. deveneau licenþiaþI în drept, iar foºtii ofiþeri de artilerie, geniu, aviaþie, marinã se transformau în ingineri. Astfel a devenit în 1947-48 ºi fostul slt. Marin Nãstase (Titi) inginer. Inginer Nãstase Scatiu , necazuri, bucurii, succese Inginer ca inginer, dar sãrac, Marin Nãstase primise o grea loviturã din partea regimului comunist chiar în trãsãtura lui esenþialã: aviditatea faþã de puterea banului. A început o viaþã precarã, cu un salariu modest, în urma averii pierdute, cãsãtorit ºi repede divorþat, avea de ce sã se considere un visceral anticomunist ºi antisovietic. Când discuta cu cei mai apropiaþi, sub impresia pierderilor suferite, devenea nervos, vânãt la faþã de urã ºi profera cele mai grave acuzaþii împotriva comuniºtilor locali ºi sovietici. În 1949, a cunoscut-o, întâmplãtor, pe aceea care îi va fi soþie pânã la moarte, domniºoara Elena Dragomirescu, din Bucureºti, fiica lui Gheorghe Dragomirescu, salariat la “Griviþa Roºie”, ºi a Amaliei, nãscutã Gush, de origine germanã, din Bucovina. Elena Dragomirescu era forte frumoasã. S-au întâlnit-vãzut-plãcut-iubit, cãsãtorindu-se în acelaºi an. Elena Nãstase, finã, delicatã, orãºeancã, nu cunoscuse muncile agricole, a fost repede transformatã în mânã de lucru, ea, sclavã, ºi el, Titi, tiranul. Încã de la începutul cãsãtoriei s-a purtat abuziv; vara o ducea la Tãrtãºeºti, la muncile casnice ºi ale câmpului, sã facã mãmãligã într-un ceaun uriaº pentru lucrãtorii zilieri ai pãmânturilor împãrþite formal între rude, sub supravegherea de cerber a soacrei tuciurii, din cale-afarã de rea. În 1950, la un an de la cãsãtorie, s-a nãscut primul copil, Adrian, alintat Ady de cãtre pãrinþi. Apoi, dupã alþi doi ani. |n 1952 s-a nãscut sora lui, Dana. Desigur, se ºtie cât de greu se trãia în acei ani. O mamã cu doi copii mici nu putea obþine un serviciu, iar soþul, deºi inginer, primea un salariu care nu îi asigura o viaþã prosperã. Noroc cu ceva zarzavaturi ºi alte alimente venite de la Tãrtãºeºti. Iniþial, au locuit pe Colentina, în casa cumpãratã de Nãstase când activa ca ofiþer la Braºov, pe numele surorii sale, dupã legalizarea relaþiei tatãlui sãu cu þiganca Nãstase, dar sora lui Marin a decedat, tânãrã ºi nemãritatã, dupã care proprietarul real a intrat în posesia imobilului. Comportarea lui ca soþ a fost mizerabilã. Dimineaþa, toatã viaþa sa, lãsa o infimã sumã de bani pentru hrana din acea zi, încât copiii au crescut cu cartofi prãjiþi ºi ciorbã de fasole. Frumoasa lui consoartã a purtat o hainã de iarnã timp de 20 de ani, îmbrãcãmintea ei fiind de-a dreptul sãrãcãcioasã. Niciodatã nu au intrat împreunã la vreun restaurant sau spectacol. Chiar mai târziu, când a devenit cadru universitar la nou înfiinþatul Institut de Petrol ºi Gaze Bucureºti, financiar sau material, nu s-a schimbat nimic în viaþa de familie, decât cã Marin Nãstase, care era fumãtor, a trecut de la þigara “Carpaþi” la “Kent” ºi a continuat sã ia prânzul la cantina institutului, la “Coº“ sau la vreun restaurant întâmplãtor. Aproape a uitat cã are o soþie, pe care o neglija total. Dacã aceasta încerca sã-l mângâie cumva sau mãcar sã-l atingã, el o lovea. Foarte violentã aceastã corciturã þigãneascã, mereu irascibilã faþã de soþie. A lovit-o ºi a bãtut-o, de zeci de ori, pentru motive nãscute din firea lui agresivã. Când se enerva, mai din nimic, se îngãlbenea ºi tremura de furie. Rar, la câte 6 luni, ba chiar un an, îºi mai aducea aminte cã trebuie sã fie ºi bãrbatul soþiei sale. Atât! Ciudat! Niciodatã Elena Nãstase nu ºi-a explicat de ce Titi al ei este aºa de rece cu ea ºi de ce timpul liber ºi-l petrece cu “prietenul” sãu bun, prezentat familiei ca un fost ofiþer, camarad ºi amic de-al sãu. Întâmplãtor, odatã, un cumnat, cãutându-l la “prieten” acasã, l-a surprins pe Titi în pat cu amicul sãu bun, însã nimeni nu-ºi putea închipui în naivitatea ºi în necunoaºterea de atunci sau în lipsa de educaþie sexualã crasã cã ar putea exista relaþii amoroase între bãrbaþi. Deci Marin Nãstase – Titi, zis Þapu, de cãtre unii cunoscuþi sau cunoscãtori, era… BISEXUAL. ªi-a mai fãcut un pas: a vândut casa din Colentina, s-a mutat cu chirie într-o locuinþã pe strada 7 Scaune ºi ºi-a cumpãrat o maºinã. ªi încã un pas: dupã puþini ani, s-a mutat iar într-un apartament confortabil, dintr-un bloc cu 4 etaje care, naþionalizat acum, aparþinu-se Fundaþiei “Elias”, bloc situat pe o stradã perpendicularã pe Calea Moºilor, foarte aproape de aceasta, cât ºi de Piaþa Moºilor. Fiul lui, Adrian, a urmat cursurile Liceului “Sfântul Sava” (devenit Nr.1) din Bucureºti ºi a fost un elev mediocru în primele clase. Vacanþele de varã ºi le petrecea la Tãrtãºeºti, unde Marin Nãstase îºi ducea întreaga familie, an de an. Acolo îl chema casa pãrinteascã, renovatã ºi mãritã, acolo îi erau pãrinþii, unchii, mãtuºile, veriºorii. Doamna Elena Nãstase muncea din greu, Ady zburda împreunã cu alþi copii din sat, adicã prietenii copilãriei sale: Toma Zaharia (devenit general în regimul Iliescu-Nãstase); Gabriel Bivolaru (gangsterul deputat PDSR, care, împreunã cu escroaca Mona de Frejes, originarã din Bacãu ºi devenitã cetãþean englez, au furat statului 2300 miliarde lei); Marin Bucur (noul proprietar de formã al faimosului restaurant CAPªA, fost naþionalizat). Ady se juca voios cu prietenii lui, varã de varã, printre tot felul de nebunii copilãreºti, pãºteau vitele împreunã, furau fructe din livezile oamenilor ºi toate celelalte. Când a ajuns mare om politic, Ady nu ºi-a uitat prietenii: pe Toma Zaharia, poliþaiul corupt, care ºi-a construit o vilã de miliarde la Tãrtãºeºti l-a fãcut general, mai marele poliþiºtilor pe capitalã; pe Marin Bucur, rudã cu familiile Nãstase ºi Zaharia, l-a folosit drept paravan la cumpãrarea restaurantului CAPªA. Aceastã metodã de camuflare a proprietarului adevãrat a utilizat-o ºi Marin Nãstase, folosindu-ºi rudele când a divizat suprafaþa de teren agricol, stupii de albine ºi oile cumpãrate din biata lui soldã de sublocotenent, ca sã nu fie trecut la “chiaburi”. Metoda aceasta de camuflare a adevãratului proprietar va fi perfecþionatã de Ady în cariera sa financiarã ºi politicã. În cazul lui Grigore Bivolaru, când a fost descoperit ca “inginer financiar” pãgubind statul cu 2300 miliarde lei ºi a fost invitat la Procuraturã, deºi era deputat PDSR, în opoziþie, Ady, prietenul din copilãrie ajuns preºedinte de partid ºi senator, a organizat la repezealã un marº la Procuraturã, cu circa 40 de deputaþi ºi senatori PDSR, unde a protestat, considerând actul ca persecuþie politicã. Dupã ani de tergiversãri ºi dispariþii de probe din dosare, în domnia bunului plac a lui Ady, Gabriel Bivolaru s-a ales cu o condamnare de 5 ani închisoare, în vreme ce un hoþ de gãini primeºte 2 ani. Ce naºte din pisicã ºoareci mãnâncã sau aºchia nu sare departe de trunchi Anii au trecut în goana lor nebunã, Ady a crescut ºi a ajuns elev în cursul superior al aceluiaºi liceu, Nr.1, fost Colegiul Naþional “Sfântul Sava”. Viaþa familiei Nãstase a mers în acelaºi fel pânã prin 1963-64, când Marin Nãstase, anticomunistul convins ºi antisovieticul ºi mai convins, a hotãrât sã se înscrie în rândurile PCR, spunând celor apropiaþi chiar aºa: “Îmi dau seama cã viitorul este al comunismului, mã înscriu în PCR ºi la fel îmi voi înscrie ºi copiii în partid”. Marin Nãstase s-a þinut de cuvânt, s-a înscris ºi a devenit membru PCR. Din acel moment, viaþa lui ºi a copiilor sãi a luat o nouã direcþie, aceea a imposturii, deoarece el nu a urmãrit decât avantajele materiale imediate, nici vorbã de vreo motivare ideologicã! Alesul Românilor pentru Preºedintele lor Pe mãsurã ce creºtea, Adrian (Ady) afiºa evident caracteristicile rasei bunicii lui de la Tãrtãºeºti: viclean ºi hoþ ; în schimb, sora lui, Dana, semãna cu mama ei: blândã, naivã, chiar prostuþã. La 12 ani, Ady ºi-a descoperit, subit, bucuria de a se juca la vãrul sãu mai mic cu 6 ani, ºi de aceea îl vizita aproape zilnic, dupã ºcoalã. Dar nu ca sã se distreze altfel decât cu timbrele poºtale din cele trei clasoare ale unchiului sãu. ªi astfel, zi de zi, cum apãrea, dupã ce mãtuºa sa îl trata cu sandviºuri, el cerea clasoarele cu timbre, “ca sã se joace”. Dupã câteva sãptãmâni, matuºa a observat cã nu mai exista nici un timbru în cele trei clasoare. Aºa a început, cu furtiºagul, sã colectioneze mãrci poºtale. ªi, de atunci, i s-a dezvoltat dorinþa de a colecta, mai ales prin acaparare ºi furt. Odatã cu noua poziþie privilegiatã a lui Marin Nãstase (Titi), nu numai de membru de partid, cât ºi de colaborator al securitãþii, sunt indicii cã ºi Ady a fost, încã de pe atunci, din ultimele clase de liceu, “adoptat” de Securitate. Deodatã a devenit elev fruntaº, iar atunci când la liceu venea vreo delegaþie de strãini din þãrile capitaliste, întotdeauna cuvântul de “bun-venit”, în limbile englezã sau francezã, era rostit de elevul Nãstase M. Adrian. Când era în ultima clasã de liceu, în revista “Magazin istoric” au apãrut, sub semnãtura lui, unele comunicãri sau precizãri privind evenimente ori conducãtori din istoria medievalã a României, în special din zonele Banatului ºi Transilvaniei. Unele comunicãri erau inedite, rodul “cercetãrilor” elevului Nãstase M. Adrian, uneori precise puneri la punct. Probabil cã atunci mulþi s-au mirat sau l-au lãudat pe autorul unor asemenea studii serioase, cu toatã vârsta sa adolescentinã. Nimeni însã nu a ºtiut cã de fapt contribuþia lui Adrian – elevul minune – nu era decât semnãtura, cãci autorul adevãrat era “iubitul” lui, fostul profesor de istorie Ion D. Suciu, de la Universitatea din Bucureºti, epurat din cadrele universitare în 1946, condamnat politic de trei ori ºi binecunoscut ca homosexual, dar ºi ca un specialist în istoria medievalã a Banatului ºi Transilvaniei. Aºchia nu sare departe de trunchi Legãtura lor a fost de lungã duratã, ba chiar au purtat ºi verighete. Deºi Ionicã Suciu era mult mai în vârstã, legãtura a fost pasionalã, ºi astfel a apãrut ºi aceastã moºtenire de la tatãl sãu – bisexualitatea. Într-o searã, Adrian a plecat, beat de amor ºi de alcool, de la Suciu. Aproape de casã a cazut pe trotuar, poziþie în care l-a gãsit taicã-sãu. Acesta, în loc sã reclame cazul la miliþie sau sã-l confrunte pe Suciu, i-a dat doar un telefon, rugându-l sã-i lase bãiatul în pace. ªtia el ce ºtia! Adrian a intrat apoi la Facultatea de Drept ºi, ca student, ºi-a continuat viaþa sexualã dublã. Deseori, invita la el acasã studenþi negri, cu care se închidea în camerã, spunându-i mamei sale sã nu-i deranjeze, cã studiazã. ªi biata mamã, în naivitatea femeilor generaþiilor trecute, nu avea decât cuvinte de laudã pentru fiul ei aºa de studios. Încã de pe la 14-15 ani, Marin-tatãl l-a format pe Adrian prin “spãlarea creierului”, în mod constructiv, spunându-i de o mie de ori cã este superinteligent ºi cã va ajunge mare, dar cã trebuie sã se cãsãtoreascã cu o fatã din înalta nomenclaturã comunistã. Probabil cã aºa sunau indicaþiile de sus. La rândul sãu, Marin a mai dat o loviturã importantã a vieþii sale – a încercat, mai întâi la Timiºoara, sã-ºi ia un doctorat, dar nu a reuºit. Atunci a pus în miºcare toatã mierea stupilor din Tãrtãºeºti, pe care a vândut-o, alãturi de alte produse agricole ºi – cu banii adunaþi, plus “o vorbã bunã” de la “Secu” – ºi-a luat titlul de doctor în “izotopi radioactivi”, la Bucureºti. Aºa cã a devenit Doctor Inginer Marin Nãstase, fãrã sã ºtie ceva despre izotopii radioactivi. Nu cã i-ar fi fost foarte necesar acest titlu în cariera sa de cercetãtor ºtiintific sau în cariera universitarã – el habar n-avea de fizicã atomicã. A procurat doar o carte din strãinãtate, pe care a tradus-o. Titlul i-a trebuit sã justifice cã nu-i un oarecare ingineraº, ci un om de ºtiinþã, adicã un doctor-inginer sadea. ªi în aceastã calitate a fãcut, ulterior, parte din mai multe delegaþii de oameni de ºtiinþã români, care au mers în strãinãtate, ca invitaþi la diferite ocazii. Iar Marin Titi Nãstase participa ca “ochiul ºi urechea” vigilentei Securitãþi, fãrã teama ca un ditamai doctor-inginer sã fie bãnuit de turnãtor. A fost în delegaþii în Cehoslovacia, China, Franþa, Suedia (6 luni), ºi alte þãri; ca rezultat al acestor plecãri, situaþia familiei nu s-a schimbat cu nimic; banii primiþi pentru deplasãri în strãinãtate, în valutã, i-a cheltuit pentru sufletul sãu, pentru tabieturile sale: maºina, þigãrile “Kent”, mesele la restaurant. Soþia, biata lui consoartã, a purtat acelaºi palton (fãcut dintr-o manta militãreascã transformatã ºi vopsitã) peste 20 de ani. ªi tot cartofii ºi fasolea au fost hrana ei ºI a copiilor. În toþi aceºti ani de urcuº vertiginos al semi-þiganului Marin Nãstase, el ºi-a mai pregãtit o loviturã de “imagine”, care i-a adus bani, glorie, grade militare succesive de rezervist (pânã la cel de general) ºi a fost înmormântat, cu onoruri militare, la Cimitirul Ghencea-militar. Cum comuniºtii au cãutat cu insistentã sã-ºi aibã eroii lor antifasciºti, Marin Nãstase ºi-a ticluit o poveste mincinoasã, pe care nimeni n-a verificat-o; dealtfel era ºi greu de verificat, dupã aproape 40 de ani de la sfârºitul rãzboiului. Basmul bulibaºei suna cam aºa: a fost odatã, ca niciodatã, în Braºov, ºi se fãcea cã un tânãr ofiþer de antiaerianã, care ºoma, din lipsã de activitate militarã, rãtãcea de unul singur, a doua zi imediat dupã 23 August 1944, pe una din strãzile oraºului; deodatã a apãrut o coloanã germanã de camioane cu soldaþi ºi armament, care se retrãgea de undeva, în confuzie ºi mare grãbire. Comandantul coloanei, un ofiþer superior, vãzând un chipeº ofiþer român, fost camarad de luptã (teoretic), a oprit coloana ºi, politicos, l-a întrebat pe ofiþerul român, care s-a întâmplat sã fie chiar Marin Nãstase, care e direcþia spre vest, spre Cluj. Proastã inspiraþie a ofiþerului german, care, în loc sã aleagã un locuitor al Braºovului, oraº care avea pe atunci o bunã populatie sãseascã, l-a preferat pe ofiþerul român ce nutrea în ascuns sentimente de urã faþã de fasciºti ºi de mare admiraþie faþã de armata ºi poporul rus “libertate ne-a adus”. Ca urmare, ofiþerul român i-a indicat o direcþie contrarie, care mergea spre Moldova, ºi care ducea, de altfel, spre o fundãturã, drum bine ºtiut de bulibaºa artileristã. Deci coloana germanã a plecat în direcþia indicatã de ofiþerul Nãstase ºi s-a înfundat undeva, unde a fost pe de-a-ntregul capturatã de Armata Roºie, biruitoare. Prin anii 80, dupã aceastã poveste, s-a turnat un film, inspirat din lupta contra fascismului. Nãstase a fost consilierul regizorului ºi a încasat nu numai onorariul pentru munca sa, dar ºi o primã suplimentarã ºi decoraþii. Nimeni nu s-a întrebat în anii turnãrii acestui film fantezist dacã sublocotenentul Nãstase chiar a sãvârºit asemenea faptã ºi, dacã a fãcut-o, atunci de ce în anul 1946 totuºi a fost epurat din armatã – fiind în asemenea grad devotat de timpuriu partidului ºi comunismului – sau, dacã a fãptuit acest lucru, de ce l-a þinut secret circa 40 de ani? Sfânta imposturã! În acei ani s-a considerat el oare curat ca lacrima faþã de partid ºi devotat instituþiei cu care colabora? Într-adevãr, a avut grija ca, dupã izgonirea Regelui, în 1947, sã arunce în Dâmboviþa sabia pe care a primit-o în 1942 din mâna Regelui, ºi cu asta a considerat cã nu a mai ascuns nimic tovarãºilor, nici mãcar averea de la Tãrtãºeºti. Dupã terminarea Facultãþii de Drept ºi obþinerea licenþei, Adrian Nãstase (Ady) a lucrat undeva, la Preºedinþia Consiliului de Miniºtri, repartizat… ºtiþi de cine. Dar a mai deþinut o funcþie: a fost cooptat ca membru al Asociaþiei de Strângere a Relaþiilor cu Strãinãtatea, respectiv al Asociaþiei de Prietenie Româno-Americanã, Româno-Englezã, Româno-Francezã, etc., etc. Astfel, el avea avantajul privilegiat al pãtrunderii fãrã fricã (în misiune) în ambasadele acelor þãri, cu ocazia sãrbãtorilor lor naþionale sau la alte manifestãri social-culturale. Acolo se bucura de dublu avantaj, datoritã pãtrunderii ºi cunoºtinþelor sale în limbile englezã ºi francezã, învãþate cu meditatori, avea posibilitatea sã vâneze victime, atât pentru securitate cât ºi pentru el. Atunci el a lucrat pentru DIE, serviciul strãinilor în trecere prin teritoriul român, adicã pe un american, de exemplu, îl cunoºtea la Ambasada SUA, unde Ady era invitat cu ocazia sãrbãtoririi Independenþei SUA, 4 Iulie. Adrian, amabil ºi serviabil, americanul, fericit cã a întâlnit un localnic cu care se putea înþelege. Adrian îl invita la Operã, la Athenée Palace, ºi în alte locuri frumoase, pentru ca, în acest fel, sub masca amiciþiei, sã afle scopul precis al vizitei americanului la Bucureºti; putea constata orice din întrebãrile puse, ce-l interesa. Afla dacã intenþiona sã întâlneascã o anumitã persoanã, cetãþean român ºi, în acelaºI timp, gãsea ºi partenere ori parteneri pentru relaþiile sale bisexuale. La un moment dat, s-a pricopsit cu o suedezã, pe care chiar a gãzduit-o acasã, în familie; cum putea oare mama lui, în aceastã situaþie, sã-l bãnuiascã pe Adiºor al ei cã fãcea ceva împotriva firii, mai ales cã ea nu statea decât acasã ºi cunoºtea doar drumul spre piaþã. Nu avea prietene, nimeni nu o vizita. Relaþiile cu familia ei erau rupte, la cererea soþului, ca fiind neconforme cu noua lui linie de impostor-colaboraþionist. Tot pe la ambasade, la cea a Franþei de data aceasta, a cunoscut un francez distins, partener homosexual, care l-a invitat la Paris (individul fiind o personalitate), aºa cã Adiºor, pe post de fetiþã, a primit imediat paºaportul ºi a plecat pe malurile Senei, unde a avut o “lunã de miere” de toatã frumuseþea; franþuzul amorezat l-a plimbat prin toatã Franþa ºi l-a fãcut pe deplin fericit. Întors în þarã, el a intrat într-o altã aventurã, de data asta ca bãiat. La Ambasada USA a întâlnit o tânãrã naivã, americancã, ai cãrei pãrinþi, evrei, pãrãsiserã România în 1951, stabilindu-se la New York, unde tatãl profesa medicina. Tânãra, studentã, pregãtea o lucrare despre România, iar Ady s-a oferit imediat sã o ajute, fapt pentru care a gãzduit-o mai multe luni ºi cu care a întreþinut nu numai relaþii sexuale normale, dar a ºi întocmit planuri serioase de cãsãtorie. Pe vremea aceea, Adrian Nãstase nu nutrea încã dorinþe de a fi conducãtor al României, i-ar fi plãcut sã trãiascã în America, sub capitaliºti. Tânãra newyorkezã era atât de prostuþã încât a citit notele informative despre ea, fãcute de iubitul ei, care, din neglijenþã, le-a uitat în camerã. Când l-a întrebat despre ele, el a liniºtit-o cã aºa trebuie procedat prin lege când gãzduieºti cetãþeni strãini ºi a convins-o sã nu se alarmeze. Între timp, fata s-a îndrãgostit cu adevãrat de el, dar tatãl ei a aflat motivul prelungitei sale ºederi în þarã ºi cine este cel care voia sã-i fie ginere, ºi ºi-a chemat fata urgent la New York, i-a spus totul ºi a trimis-o în Franþa, la studii, aºa cã þesãtura lui Ady s-a destrãmat. Ea a apucat sã-i comunice ceea ce ºtia tatãl ei. Reacþia imediatã a lui Adrian faþã de un prieten a fost: “De unde ºtie el? A fost la c… meu?”. Probabil cã au mai apãrut ºi alte asemenea “iubiri”. Iar despre cei descusuþi informativ se va afla doar dacã vreodatã vor fi date publicitãþii dosarele ºi dacã vor mai exista aceste dosare ale lui Nãstase (de activitate asiduã în cadrul DIE ºi ale procesului Suciu). Când, cu câþiva ani în urmã, a izbucnit scandalul Priboi, presa întreagã a înregistrat acþiunile furioase de apãrare a lui Priboi de cãtre primul ministru al României, Adrian Nãstase. Ce legãturã poate fi (cã de rudenie nu este) între un pretins intelectual de rasã, doctor în drept, profesor universitar ºi un ofiþer torþionar, dovedit semidoct ºi semianalfabet original, recrutat din drojdia societãþii ºi instruit în ºcolile poliþiei politice, unde a învãþat ura de clasã, ura de oameni, deci o brutã? Priboi i-a botezat lui Nãstase primul copil. Priboi a fost ridicat de Nãstase în ritmul urcuºului sãu politic: purtãtor de cuvânt, deputat PSD, consilier personal. ªi nimeni nu s-a întrebat de ce Nãstase urãºte ideea deconspirãrii securitãþii ºi s-a opus cu vehemenþã ca dosarul lui Priboi sã fie fãcut public. Explicaþia este simplã: Priboi a fost legãtura lui Nãstase cu Securitatea, a fost îndrumãtorul lui. Dacã Priboi este descoperit ºi, eventual, adus în faþa justiþiei, atunci el va vorbi ºi de Adrian Nãstase ºi de colaborarea lor. Or, în acest caz, urmeazã prãbuºirea de pe înaltul soclu pe care ºi l-a construit. Presa din þarã a anunþat cã la examenul de bacalaureat pãrinþii au fost de acord sã se facã publice rezultatele obþinute de elevi, cu o singurã excepþie: pãrinþii elevului Andrei A. Nãstase (Adrian ºi Dana) de la Liceul “Jean Monet”. Iniþial s-ar putea aprecia modestia ºi dorinþa de a pãstra un secret familial. Dar n-a fost sã fie aºa! La finalul examenului de bacalaureat s-a anunþat, de data asta, cã odrasla premierului a obþinut cea mai mare notã ºi pe liceu, ºi pe Bucureºti. ªi atunci unde ar fi modestia? Faptul a reamintit celor ce cunosc amãnuntele o altã asemenea situaþie, petrecutã cu câteva decade înainte, dar cu alþi actori pe scenã. Dana, sora lui Adrian, a dat examen de admitere la Facultatea de Filologie (secþia englezã) ºi a cãzut la examen, fapt pentru care plângea acasã în hohote, cu toate consolãrile mamei sale. Tatãl, Marin Nãstase, nu era acasã. Când a venit, el ºi-a gãsit fiica în lacrimi. A aflat cauza, ºi-a îmbrãcat pardesiul imediat ºi a ieºit în rãcoarea serii de toamnã. Dupã o orã s-a întors ºi vesel i-a spus fetei: ai reuºit! A doua zi, pe listele celor reuºiþi la admiterea la limba englezã a apãrut ºi numele Nãstase M. Dana. Este de bãnuit cã tãticul a fãcut un târg acolo unde s-a dus, fiindcã la absolvirea facultãþii Dana nu a fost angajatã ca profesoarã, ci ca salariatã a unei firme de comerþ exterior. Or, se ºtie de cine aparþineau Comerþul Exterior, Externele, Turismul, º.a. Dana a fost trimisã imediat în Siria, apoi în Norvegia ºi Olanda (în coasta NATO). Dupã 1989, a avut servicii numai în contact cu strãinii, la Sofitel, Soros ºi la mulþi alþii, la fel de importanþi. Aºa cã istoria s-a repetat, între douã examene: tatãl a avut timpul sã aranjeze ca fiul sãu sã cunoascã subiectele (sau altã metodã) pentru evitarea oricãrei surprize. Alte câteva eºecuri Au urmat o serie de evenimente care, analizate acum, dupã scurgerea timpului, apar nu tocmai plãcute familiei Nãstase “Scatiu”. Cu tot doctoratul în izotopi radioactivi, cu toatã practica de asistent la Institutul de Petrol ºi Gaze, pentru a fi pãstrat în Bucureºti (la mutarea din capitalã a acestui institut) sau din alte raþiuni, dr. ing. Nãstase a fost trimis pe postul de director al învãþãmântului profesional din Ministerul Învãtãmântului, un post de birocrat, care ar fi putut fi obþinut de oricare alt inginer, nu de un doctor inginer “specialist” în izotopi radioactivi, deci nu un post de mare prestigiu ca profesor universitar. Prin 1973-1974, prof. dr. ing. a avut din nou o “problemã” cu fiul sãu, care ºi-a continuat vechea relaþie cu I. D. Suciu. De data asta, acest viciat mergea cu Adiºor la porþile fabricilor ºi, cu tehnica specificã tuturor corupãtorilor, ademenea tineri muncitori, atraºi ºi de titlul sãu de fost profesor. La aceste racolãri a participat ºi acela care, peste ani, avea sã pretindã sã conducã România ºi pe care, din laºitate, chiar ºi fostul rege l-a declarat cea mai importantã persoanã a anului 2003. Tinerii racolaþi, aduºi în casa lui Suciu, se întreceau în beþii ºi orgii, printre partide de sex ºi perversiuni sexuale. Cum a aflat Miliþia, rãmâne (încã) o mare enigmã. S-o fi lãudat vreunul dintre tinerei? Vecinii au raportat activitãþi suspecte sectoristului? Sau Suciu era deja cunoscut secþiei de Moravuri? Cert este cã miliþienii au a cãzut în mijlocul unui asemenea dezmãþ, dupã ce înainte, de pe o scarã a unei maºini de pompieri, se fotografiase pe fereastrã totul. A urmat ancheta, în care vinovaþii principali erau I. D. Suciu ºi Adrian Nãstase, ca racolatori ºi corupãtori. Pânã în seara procesului, aºa s-a ºtiut, dar a doua zi a urmat bomba: acuzat – Ion D. Suciu, martor al acuzãrii – Adrian Nãstase! I.D. Suciu, pentru inversiuni sexuale ºi corupere a unor bravi fii ai clasei muncitoare, a fost condamnat la 8 ani. Dupã executarea pedepsei, au urmat alþi 6 ani deportare în Bãrãgan, Suciu fiind considerat un pericol social. Îngerul pãzitor, fie el Priboi sau altul, l-a fãcut pe Adrian Nãstase curat ca lacrima, într-un proces cu uºile închise, deci fãrã public, cu numai ceva “lucrãtori” de miliþie ºi securitate, proces þinut prin 1973. Dar ºi “favoritul zeilor” Nãstase a avut cumva de suferit. În mod discret, el a fost scos de la Preºedinþia Consiliului de Miniºtri ºi expediat ca cercetãtor la Institutul de Drept Penal. Toatã aceastã întâmplare a constituit un semnal de alarmã pentru Marin Nãstase tatãl. ªi, în liniºtea nopþii, a plãnuit sã-l cãsãtoreascã pe Adrian, sã-i dea o identitate socialã nouã, nimeni nemaiputându-l acuza de “invers”, sperând în acelaºi timp sã-i gãseascã o viitoare soþie tot aºa de naivã ºi necunoscãtoare cum îºi alesese el. Problema era însã mai complicatã, deoarece, conform dorinþei tatã-fiu, viitoarea doamnã Adrian Nãstase mai trebuia sã fie ºi fiicã de nomenclaturist, care sã punã umãrul ºi la prestigiul familiei ºi la ridicarea politicã a progeniturii þigãneºti, Adrian Nãstase. Norocul i-a zâmbit din nou lui Marin Nãstase. La Direcþia învãþãmântului profesional, pe care o conducea, se afla, ca ºefã de cadre, soþia fostului ministru de Externe, comunistul ilegalist Grigore Preoteasa, mort în accidentul de avion din 1957 de la Moscova. Tovarãºa Preoteasa avea o fiicã, studentã la filologie, în anul 3 sau 4, la Universitatea Bucureºti. Marin Nãstase, directorul, a fãcut pe peþitoarea, a convins-o pe tovarãºa sã-ºi mãrite fata, el fiind “motorul” care a reuºit sã-ºi însoare/mãrite bãiatul, desigur, pãstrând secretul despre fiul sãu, pãstrându-l pânã la moarte ºi faþã de soþia sa care, dacã l-ar fi cunoscut, ºi-ar fi explicat mai bine propria ei viaþã conjugalã. Sforile au fost trase, tinerii se zice cã s-au plãcut, se zice cã s-au ºi iubit chiar, oricum, cãsãtoria lui Adrian cu domniºoara/tovarãºa Preoteasa-fiicã s-a aranjat. De toate sforãriile tatãlui sãu, Adrian s-a þinut departe, dar s-a conformat, ca fiu ascultãtor. ªi, cum ambele familii erau “comuniste”, s-a aranjat numai cãsãtoria civilã, nu ºi cea religioasã. Pe vremea aceea, Adrian nu ºtia sã-ºi facã nici semnul Crucii, nu frecventa bisericile la slujbele religioase, aºa cum o va face peste 30 de ani. Cãsãtoria civilã a avut loc la Primãria din Piaþa Amzei, în prezenþa unei echipe de þãrani secui (tov. Preoteasa-mama era unguroaicã, din secuime), îmbrãcaþi în hainele lor de la þarã tradiþionale ºi a altor câtorva persoane, selecþionate cu grijã de Marin (Titi) Nãstase, din partea familiei lui: doar fratele sãu cu soþia, iar din partea Elenei Dragomirescu-Nãstase (mama ginerelui), doar o sorã cu soþul. Dupã încheierea ceremoniei ºi oferirea unei cupe de ºampanie cu biscuiþi, a urmat un prânz, la “Coº”, dar socrul, Marin, s-a îngrijit sã elimine dintre invitaþii prezenþi la Starea Civilã pe fratele sãu cu soþia (fost comerciant, naþionalizat în anul 1948) ºi pe sora bunã a mamei-soacre a lui Adrian, cu soþul, fost deþinut politic, deºi ar mai fi avut trei fraþi ºi pãrinþii în Bucureºti, nechemaþi, pentru a nu da explicatii tov. Preoteasa despre aceºti “duºmani de clasã” pe care îi invitase (doar ca decor) la ceremonia cãsãtoriei, unde nu atrãseserã atenþia nimãnui. A doua zi dupã cãsãtoria civilã, Adrian Nãstase s-a mutat sã locuiascã în casa tov. Preoteasa, din Parcul Primãverii, îndeplinindu-se dorinþa combinatã (a tatãlui sãu ºi a lui) de a deveni soþ de fiicã de nomenclaturist. Totul dovedea cã planurile lui Marin-tatãl s-au realizat ºi cã mergeau pe drumul dorit de el. Dar n-a fost sã fie aºa! Dupã câteva zile de om cãsãtorit cu o tânãrã frumoasã, atractvã ºi foarte simpaticã, într-o searã, pe la orele 11, cineva a sunat la uºa familiei Nãstase. La întrebarea doamnei Nãstase “cine este?” a rãspuns fiul Ady. A urmat un dialog scurt: “Ce s-a întâmplat, Adiºor, mamã?” Rãspunsul: “Mamã, dacã nu mã primeºti în casã, lasã-mã sã dorm în hol, nu vreau sã mã mai întorc la ea!”. ªi mama a mai întrebat apoi: “De ce, mamã, este o fatã bunã, frumoasã?” Rãspunsul a fost: “Eu vreau sã studiez, sã citesc, ºi ea mã solicitã prea mult!” A doua zi, tov. ministru Preoteasa a vizitat, cu mare scandal, familia Nãstase, spunându-le, fãrã alte explicaþii inutile, cã, în noaptea anterioarã, Adrian ºi-a pãrãsit tânãra soþie, sãrind pe fereastrã, bineînþeles fãrã ºtirea cuiva din casã. Au continuat discuþiile “între patru ochi”, între Marin (Titi) tatãl ºi tov. Preoteasa – mama tinerei doamne Nãstase. Nu vom ºti niciodatã dacã tãticul lui Adiºor i-a dezvãluit mamei “victimei” devierea sexualã a fiului. Nu s-a putut gândi cã Adiºor al ei îºi va schimba “gusturile amoroase” atât de repede. A urmat apoi divorþul. Ceva mai târziu, fiica tov. Preoteasa s-a recãsãtorit. Adrian ºi-a continuat viaþa lui de burlac, cu aventurile, bucuriile, necazurile ºi, mai ales, cu mari succese profesionale, fiind sprijinit, desigur, de “îngerul cu epoleþi”, pãzitorul grijuliu, ºi ajutat, bineînþeles, pentru randamentul lui. Ascensiunea spre puterea supremã Ca elev ºi student, Adrian Nãstase a fost întotdeauna scutit de muncile agricole “voluntare” ori “patriotice”, în timp ce colegii lui erau obligaþi sã presteze acele servicii, neplãtite, pentru “edificarea societãþii comuniste”. |n acele perioade ale anului, el se ocupa cu studiul intens al limbilor francezã, rusã ºi englezã. Îngerul lui pãzitor, Priboi, veghea asupra lui, îl proteja ºi avea, de atunci, de timpuriu, planuri mari cu Nãstase. Dupã licenþa în drept ºi episodul I. D. Suciu (descris în partea a doua a acestei serii de articole), a lucrat ca cercetãtor la Institutul de Studii de Drept Penal, vreme de 17 ani. În declaraþiile sale încep confuziile: afirmã (ca sã-ºi justifice cariera viitoare de diplomat) cã de fapt a lucrat la Departamentul de Drept Internaþional, care, pe atunci (institutul) aparþinea de Academie, fãrã sã numeascã anume care dintre ele: Academia Românã? Academia Comercialã? În realitate, el evitã sã declare ziariºtilor cã aceastã Academie se numea ªtefan Gheorghiu ºi aparþinea nemijlocit de PCR. Acolo a obþinut un doctorat în Drept Internaþional. Necazurile ºi bucuriile familiei Nãstase Din punct de vedere financiar, Marin ºi Adrian Nãstase au prosperat. În primul rând, ºi-au cumpãrat locuinþã la aceeaºi adresã: tatãl – un apartament; fiul – o garsonierã în Str. Naum Romniceanu, nr. 2, bloc 5, et.3, apt. 13 (ºi la etajul I), Bucureºti. Este o stradã perpendicularã pe Dorobanþi, pe partea dreaptã, în sensul spre Arcul de Triumf, circa 400 m. de Dorobanþi. Dintr-o cerere fãcutã de Adrian Nãstase, la 23 iunie 1988, cãtre tov. ministru Ana Mureºan, reiese cã susnumitul locuia în str. Jean Texier nr. 4 ºi cã încã de pe de atunci era nomenclaturist: “Subsemnatul dr. Adrian Nãstase, cercetãtor ºtiinþific la Institutul de Cercetãri Juridice, vice-preºedinte al Asociaþiei de Drept Internaþional ºi Relaþii Internaþionale (ADIRI), domiciliat în Bucureºti, Str. Jean Texier nr. 4, sector 1, telefon 79.39.26., vã rog sã binevoiþi a-mi aproba cumpãrarea cu prioritate ºi cu plata integralã a unui autoturism TRABANT 601 (limuzinã). Acest autoturism mi-ar fi deosebit de util pentru numeroasele deplasãri pe care le presupun activitãþile ce le desfãºor în cadrul ADIRI, (ca preºedinte al Secþiei de Drept Internaþional) în cadrul Academiei de ªtiinþe Sociale ºi Politice (ªtefan Gheorghiu, nu?) a Universitãþii din Bucureºti, ca lector al CC al PCR, ca membru al Consiliului Juridic al MAE, ca secretar de redacþie al publicaþiei ‘Revue roumaine des sciences sociales, serie de sciences juridiques’ etc.” (ce o însemna oare acest etc?). În urma acestei intervenþii, putem trage câteva concluzii: A. În acele vremuri, “visul” lui A. Nãstase – Scatiu’ nu era un Mercedes, BMW sau Rolls, echipate cu girofar, nici mãcar o Dacie, ci un amãrât de Trabant; C. Cererea demonteazã una din marile minciuni ale lui Adrain Nãstase care, atunci când ºi-a prezentat guvernul în faþa parlamentului, a debitat-o aºa cum manipuleazã poporul român, bãtându-ºi joc de inteligenþa românilor. Acest Nãstase a declarat atunci cã “nu a fãcut parte din nomenclaturã”. Or, cu activitãþi la Academia partidului (“ªtefan Gheorghiu”) ºi lector al CC al PCR mai poate exista îndoialã cã nu a fost în nomenclatorul CC al PCR? C. În sfârºit, pe cererea sa pentru Trabant, în colþul din dreapta gãsim urmãtoarele rânduri: “Tovarãºã ministru Ana Mureºan, vã rog respectuos sã binevoiþi a aproba aceastã cerere, Ambasador A. Miculescu” (Angelo Miculescu-nota autorului). Demn de reþinut este cã, în acel moment, Adrian Nãstase, vânãtorul de mireasã nomenclaturistã, care îºi încercase norocul ºi ca sã devinã ginerele lui Nicolae Ceauºescu (curtând-o pe Zoe), gãsise în fine partida râvnitã, fiica nomenclaturistului Angelo Romeo Constantin Miculescu. ªi iatã-l cãsãtorit cu Daniela (Dana) Miculescu, locuind la o nouã adresã. Sistemul “intervenþiilor ºi pilelor” socrului începuse sã funcþioneze pentru el. Dupã prima încercare nereuºitã de a fi ºi soþ, ambiþiosul Adrian Nãstase-Scatiu’ nu ºi-a pierdut speranþa de parvenire pe cale matrimonialã; învârtindu-se la ceaiurile ºi petrecerile date de fiii ºi fiicele aristocraþiei nomenclaturiste – cum de altfel proceda de mulþi ani – acolo a întâlnit-o pe fiica ministrului Agriculturii ºi Industriei Alimentare, fost ambasador în China, membru CPEx, Angelo Miculescu. ªi cãsãtoria s-a aranjat în mod foarte precipitat. Supãrarea pândea Dana Maria Nãstase, sora lui Adrian, în cele din urmã, s-a îndrãgostit. Mare dragoste mare, planuri de nuntã spectaculoase în care scop viitorul ginere, cu garanþia viitorului socru, viitorului cumnat ºi viitoarei soþii – toþi colaboratori apreciaþi ai Securitãþii – a obþinut paºaport sã meargã în R.F. Germania, pentru cumpãrãturi de nuntã. Nu cunoaºtem încã cine a avut aceastã idee nefericitã, deoarece atât de îndrãgostitul ginere, odatã ajuns în Germania, a uitat de nuntã, de mireasã ºi a rãmas acolo, cerând azil politic. Evenimentul s-a petrecut în anii luminã ai lui Ceauºescu. Durerea ºi ruºinea celei care trebuia sã fie mireasã, devenitã oaie neagrã a familiei, au afectat cu putere de cutremur pe toþi cei din jur, la care s-a adãugat, desigur, suspiciunea, dezaprobarea ºi probabil neîncrederea periculoasã a Securitãþii. Îngerul Priboi a reparat cumva prejudiciile apãrute. Dupã un timp, Dana Maria Nãstase, sora lui Ady, s-a consolat în mai multe braþe, ca sã se opreascã în ale unuia pe nume Barb, cu care s-a cãsãtorit ºi au avut o fiicã. Dupã care, la câþiva ani, au divorþat ºi, dupã cum ºtim, a rãmas singurã, cu toate încercãrile reunite ale ei ºi ale fratelui ei de a gãsi un soþ, bineînþeles un “miliardar de carton”. Asta nu înseamnã cã duce o viaþã de abstinenþã. Din contra! Pentru a ilustra încã ºi mai bine profilul moral al lui Marin Nãstase (tatãl), redãm un episod din activitatea lui împotriva chiar a membrilor familiei sale prin alianþã (cãsãtorie). Soþia lui Marin Nãstase are patru fraþi în Bucureºti (în acele timpuri tulburi) din care unul, cel mai mare, fost arhitect – deci, cumnatul lui Marin Nãstase. Acest arhitect, în anii studenþiei sale, prin ’50, a fost arestat de Securitate pentru cã în sala de cursuri s-a gãsit scrisã o lozincã anticomunistã. Cu el au mai fost arestaþi câteva zeci de studenþi. Dupã câteva luni întregi de anchete sãlbatice, bãtãi ºi toatã gama de schingiuiri, la Uranus, a fost pus în libertate, anchetatorii gãsindu-l nevinovat. Probabil cã ei “descoperiserã” fãptaºul printre studenþii arestaþi. Ajuns arhitect, s-a dovedit a fi un profesionist de certã valoare; a condus un atelier de 12 arhitecþi ºi proiectanþi; a proiectat laminorul de la Galaþi, din Tulcea ºi alte obiective industriale importante ºi, deºi era atât de priceput ºi apreciat, nu putea fi numit oficial ºef de atelier, deoarece nu era membru PCR, salariul fiind mai mic, funcþia echivalând cu aceea de ºef de atelier. Trebuia sã se înscrie în PCR ºi, pe motiv de salariu, ºi a întocmit o cere în acest sens, de admitere în rândurile partidului. Pentru referinþe, cum se cerea, a indicat câþiva cunoscuþi, printre care ºi pe cumnatul sãu, Marin (Titi) Nãstase. Aceastã acþiune s-a petrecut prin anii ’80, adicã la circa 25 de ani de la arestarea sa ca total nevinovat. Cererea de primire în PCR i-a fost respinsã ºi, dupã cum a aflat ulterior, cumnatul lui, Marin-Titi Nãstase, a dat cele mai dezastruoase referinþe despre el; niciodatã însã nu a aflat ce a putut inventa acel balaoacheº atât de grav, numai ca sã demonstreze partidului loialitatea sa ºi credinþa peceristã, demascându-ºi chiar ºi familia. O afacere murdarã Dar cea mai perfidã faptã fãcutã sub îndrumarea lui Marin Nãstase ºi finalizatã de fiul sãu, Adrian, care mai demonstreazã ºi cât credeau aceºti oportuniºti în permanenþa regimului comunist, a fost acapararea prin viclenie a vilei naþionalizate din strada Aviator Petre Creþu nr. 60, nu departe de Biserica “Caºin”. Aceastã vilã, aflatã într-unul din cele mai selecte cartiere, a aparþinut de fapt ºi de drept familiei Mihai ºi Elena Ciolan, posesorii actului de vânzare-cumpãrare al terenului de 576 m.p. Nr. 32570/14 noiembrie 1930. Mihai Ciolan a fost un strãlucit inginer, cu studii la Charlottenburg, în Germania, iar soþia sa, casnicã. Mulþi ani, pânã la instaurarea comunismului, a ocupat funcþia de director al tracþiunii CFR. Ei au construit pe acest teren o vilã (subsol+parter+etaj) de circa 450 m.p. locuibili. În mod abuziv, în 1950, imobilul a fost naþionalizat, prin Decretul nr. 92/1950. Foºtilor proprietari li s-a permis sã locuiascã în douã camere din fosta lor casã. N-ar fi inutil sã mai afirmãm cã era singura lor proprietate imobilã, consideratã “construitã pentru a fi exploatatã”, iar inginerul specialist M. Ciolan dat afarã din serviciu de la CFR a cunoscut apoi tot felul de privaþiuni, persecuþii, trãind din vânzarea bunurilor diferite, ca mobilã º.a. Statul-proprietar a închiriat restul de spaþiu locuibil. Familia Ciolan nu a avut copii. Dupã câþiva ani, Mihai Ciolan a murit. El nu a avut alte rude decât pe fratele sãu, Antonin Ciolan, dirijor, compozitor ºi profesor la Cluj, care nici el nu a avut copii. ªi Antonin Ciolan ºi soþia sa, au decedat la puþinã vreme de la moartea fratelui ºi cumnatului lor. Elena Ciolan a avut însã un frate în Bucureºti, pãrinte a 5 copii, 3 fete ºi 2 bãieþi. Cea mai mare dintre fete s-a întâmplat sã fie Elena Dragomirescu, cea care, din 1949, devenise soþia lui Marin Nãstase-Titi (zis ºi Þapu în familie). Datoritã lipsurilor ºi mizeriei, sãnãtatea Elenei Ciolan s-a deteriorat în decursul anilor ºi senilitatea i-a avansat. Aflatã în incapacitate mintalã totalã, nepoata Elena Nãstase, dirijatã de soþul ei, o izoleazã pe mãtuºã de vecini, prieteni de-o viaþã, de restul familiei ºi, în 1989, o pune pe mãtuºa senilã, deci inconºtientã, sã semneze un tesatament prin care o lasã pe nepoata sa, Elena Nãstase, moºtenitoare universalã a proprietarei. Astfel, sub îndemnul soþului – vicleanul ºi atavicul bolnav de avere Marin Nãstase – soþia lui devine proprietara unei vile naþionalizate de regimul comunist, în regimul comunist. La 5 mai 1990, Elena Ciolan a decedat, în vârstã de 92 de ani. Nepoata Elena Nãstase ºi soþul au þinut în secret decesul ei, ocupându-se de procedurile funerare, ieftin ºi rapid, prin incinerare la Crematoriul “Cenuºa”. Nici un alt nepot dintre ceilalþi 4 ai Elenei Ciolan nu a ºtiut nimic, nici mãcar despre dispariþia ei pãmânteascã. Desigur, este o faptã imoralã, condamnabilã ºi nedemnã aceea de a profita în defavoarea celorlalþi fraþi ai Elenei Nãstase, fostã Dragomirescu, care ºi ei ar fi avut, din punct de vedere juridic, acelaºi drept de moºtenire. Dar acesta este stilul de a face avere ºI “a lua cu japca” al tatãlui Marin ºi fiului Adrian Nãstase-Scatiu’. Testamentul semnat de bãtrâna în incapacitate mintalã are data autentificãrii Nr. 12008/12/10/1989. Noua proprietarã, Elena Nãstase, obþine un certificat de moºtenitor, cu Nr.1240 din 7 august 1990. Dupã 4 ani, conform strategiei celor doi mari rechini, tatã ºi fiu, Marin ºi Adrian Nãstase, proprietara de drept (de fapt, proprietar Adiºor) dã statul în judecatã, revendicând vila (dosar civil cu Nr. 3706/1994). Judecãtoria Sectorului I, într-un mod nemaiîntâlnit de rapid (doar solicitanta era mama fostului ministru de Externe ºi Preºedinte al Camerei Deputaþilor) pune în posesiune, prin sentinþa civilã Nr. 3842 din 14 aprilie 1994 pe Elena Nãstase, cu drept de recurs în 15 zile ºi, bineînþeles, ICRAL nu a fãcut recurs. ªi astfel, clanul nãstãºeºtilor lacomi a acaparat vila. Este de remarcat faptul cã, dupã hotãrârea judecãtoreascã având la bazã testamentul autentificat 12008/12/10/89, în 1997 întreg dosarul nr.3706/1994 nu era de gãsit la arhiva judecãtoriei – testamentul a dispãrut. Se pune întrebarea fireascã: nu cumva ºi semnãtura de pe testament a fost în fals? ªi ºtiind cã ºi de la o altã judecãtorie a dispãrut de mult dosarul procesului I.D. Suciu/A. Nãstase, putem concluziona cine a fost autorul sustragerilor în scopul de a dispãrea orice urmã! (vezi partea a II-a)]]>