Am decis să scriu acest articol chiar astăzi, de ziua națională a României, din dorința de a marca un eveniment important în destinul țării noastre, un eveniment pe care unii îl vor uitat sau interzis. Masacrarea celor 14 lideri ai Mișcării Legionare în frunte cu conducătorul acesteia, avocatul deputat Corneliu Zelea Codreanu.
Corneliu Zelea Codreanu, căpitanul Mișcării Legionare (Legiunea Arhanghelului Mihail, ulterior Garda de Fier), a fost ucis în noaptea de 29 spre 30 noiembrie 1938, împreună cu 13 dintre cei mai importanți legionari (Nicadorii și Decemvirii), din ordinul direct al regelui Carol al II-lea, executat de jandarmerie sub comanda maiorului Eugen Dinu și cu implicarea ministrului de Interne Armand Călinescu.
Să rememorăm câteva repere istorice: În februarie 1938 Carol al II-lea instaurează dictatura regală, desființează partidele politice și interzice Mișcarea Legionară. În aprilie 1938, Codreanu este arestat prima dată, judecat în mai și condamnat la 6 luni pentru calomnie împotriva lui Nicolae Iorga. Pe data de 27 noiembrie 1938, Corneliu Zelea Codreanu este judecat într-o înscenare de proces, pentru „trădare” și condamnat la 10 ani de temniță grea. În aceeași perioadă, Nicadorii (cei 3 ucigași ai prim-ministrului I.G. Duca în 1933) și Decemvirii (cei 10 ucigași ai lui Mihai Stelescu în 1936) erau deja condamnați la muncă silnică pe viață.
Noaptea asasinatului – 29/30 noiembrie 1938
După pronunțarea sentinței, Codreanu și cei 13 legionari au fost scoși noaptea din închisori și lagăre (Râmnicu Sărat, Miercurea Ciuc etc.) sub pretextul transferului la închisoarea Jilava. Codreanu a fost urcat într-un camion al jandarmeriei împreună cu cei 13, mâinile și picioarele tuturor au fost legate cu sârmă de banchetele camionului. Camionul era escortat de jandarmi în frunte cu maiorul Eugen Dinu (comandantul Corpului 2 Jandarmerie).
Ordinul direct de asasinare a celor 14 a venit de la regele Carol al II-lea, transmis prin Armand Călinescu (ministru de Interne) și Gabriel Marinescu (prefectul Poliției Capitalei).
Carol al II-lea a scris în jurnalul său personal (intrarea din 30 noiembrie 1938): „Am dat ordin să fie executați imediat, ca să nu mai existe pericolul unei răscoale legionare.”
Armand Călinescu a confirmat ulterior în memorii că „regele a cerut lichidarea fizică a Căpitanului și a celor mai periculoși legionari”.
În realitate, asasinarea liderilor Mișcării Legionare a fost ordonată la influențele evreicei Elena Lupescu, care l-a convins pe Carol să ordone asasinatul pentru a preîntâmpina rejudecarea proceselor înscenate acestora, finanța evreiască fiind deranjată de poziția Mișcării Legionare față de acapararea vieții economice, sociale și politice de către evrei (vezi revolta studențească din anul universitar 1922-1923, lansarea Comerțului Legionar care amenința monopolurile evreiești, demascarea în Parlament a liderilor politici care se împrumutau de la băncile evreiești, favorizând marii industriași evrei în relațiile cu Statul, etc.).
La ora 2:20 noaptea, în pădurea Tâncăbești (lângă București, pe șoseaua București–Ploiești), camionul a oprit iar jandarmii au primit ordinul de a-i sugruma și apoi împușca în spate pe cei 14 deținuți, ca să se simuleze o tentativă de evadare.
Fiecare legionar a fost scos din camion, sugrumat cu o frânghie de către un jandarm (de obicei plutonierul Carei Ion și alții), apoi împușcat în ceafă sau în spate cu pistoale-mitralieră. Codreanu a fost ultimul. A fost sugrumat personal de maiorul Dinu, apoi împușcat de patru ori în spate.
Apoi cadavrele au fost transportate la Închisoarea Jilava și au fost stropite cu acid sulfuric ca să fie mai greu de identificat, după care au fost aruncate într-o groapă comună săpată anterior în curtea închisorii Jilava, peste ele turnându-se 7 tone de beton, formând o placă groasă de 1 metru.
La ordinul Guvernului, presa a relatat că „În timpul transferului, Codreanu și ceilalți 13 legionari au încercat să evadeze și au fost împușcați.” Nimeni nu a crezut versiunea oficială, dar presa era cenzurată, iar legionarii rămași în libertate erau vânați.
Răspunsul legionar a venit abia la 21–22 septembrie 1939, când 9 legionari (echipe de răzbunare) l-au asasinat pe Armand Călinescu. Ca represalii, autoritățile au ucis atunci 252 de legionari în toată țara (câte 3 în fiecare județ + mulți alții în București).
După abdicarea lui Carol al II-lea (6 septembrie 1940) și venirea la putere a lui Ion Antonescu (statul național-legionar), Horia Sima a ordonat deshumarea celor 14.
Astfel, la 26 noiembrie 1940 placa de beton de la Jilava care acoperea groapa comună în care fuseseră aruncate trupurile celor 14, a fost spartă. Au fost găsite cele 14 trupuri mutilate de acid, dar identificabile după înălțime, haine și obiecte personale. Codreanu a fost recunoscut după statura înaltă (1,87 m), după crucea de lemn de la gât și după dinții foarte albi. La autopsie s-a constatat că toți aveau gâtul rupt (prin sugrumare) și plăgi prin împușcare în spate/ceafă.
Cadavrele au fost expuse public la Snagov, apoi reînhumate cu ceremonie impresionantă la Casa Verde (sediu legionar) pe 30 noiembrie 1940, exact la doi ani de la asasinat.
Cele 14 trupuri au fost reînhumate în cripta-mausoleu special construită sub sediul legionar „Casa Verde” (construită pe o parcelă donată de prințul Zizi Cantacuzino, de pe strada Gutenberg nr. 3–5, București, zona actualului parc Bazilescu). Mausoleul era o construcție de beton armat cu 14 sicrie de stejar masiv, fiecare având o cruce metalică mare deasupra.
Autorii cumplitului asasinat au primit ceea ce meritau: Maiorul Eugen Dinu a fost condamnat la muncă silnică pe viață în 1945 și a fost executat în 1949 la Jilava. Plutonierul Carei Ion a fost prins și executat în 1941 de legionari. Toți ceilalți implicați pe linie de comandă, Colonelul Gherovici, colonelul Ionescu-Micandru, maiorul Ștefănescu etc. au fost condamnați în 1945–1946.
Unde se află trupurile celor 14?
Versiunea oficială a comuniștilor este că în noaptea de 20 spre 21 noiembrie 1944, o echipă formată din jandarmerie, pompieri și muncitori, sub comanda colonelului Elefterescu și a maiorului comunist Dumitru Sargețiu, a intrat în Casa Verde și a distrus mausoleul: sicriele au fost scoase din criptă, trupurile unele dintre ele mumificate, au fost scoase din sicrie, au fost stropite cu benzină și incendiate în curtea interioară a Casei Verzi. După ardere, oasele carbonizate ar fi fost strânse și măcinate cu barosul iar resturile ar fi fost încărcate în două camioane și aruncate anonim în groapa comună a cimitirului evreiesc de pe Șoseaua Giurgiului (azi în zona Progresul), împreună cu deșeurile și gunoiul cimitirului.
Cât despre Casa Verde, clădirea a fost confiscată de regimul comunist în 1945 și transformată ulterior în sediu al Regiei CFR și școală de șoferi. În 2022, imobilul a fost demolat fără autorizație, deși era în procedură de clasare ca monument istoric.
Legendele despre locul real unde s-ar afla ascuns trupurile celor 14 martiri continuă să circule pentru că mulți oameni refuză să accepte că regimul comunist a reușit să profaneze chiar și moartea Căpitanului până la dispariție totală.
Istoria Troiței de lemn de la Tîncăbești
Prima troiță a fost ridicată în decembrie 1938 – ianuarie 1939, în secret, de un grup foarte mic de legionari bucureșteni (printre care ing. Gheorghe Clime și Viorel Trifa). Era o cruce simplă de lemn, fără placă, înfiptă direct în pământ la marginea pădurii, la câțiva metri de șosea și a fost distrusă de jandarmerie în primăvara lui 1939.
A doua troiță a fost amplasată la data de 30 noiembrie 1940, la exact doi ani după asasinat, după instaurarea Statului Național-Legionar, fiind ridicată de Horia Sima personal, împreună cu o echipă de legionari din Comandoul „Moța-Marin”. Era o cruce mare de stejar (aprox. 4 metri înălțime), cu plăcuța: „Aici au fost martirizați în noaptea de 29/30 noiembrie 1938 Căpitanul Corneliu Zelea Codreanu și cei 13 legionari”. A rezistat până în ianuarie 1941 (după rebeliune), când a fost smulsă și arsă de armată.
Alte troițe sau cruci au fost amplasate în anii 1970–1980, în clandestinitate. În timpul comunismului au mai fost puse ilegal câteva cruci mici de lemn sau fier, de obicei noaptea, de legionari bătrâni sau tineri neolegionari, dar toate erau distruse în câteva zile de Miliție/Securitate.
În 1994, un grup de legionari din bătrânii supraviețuitori ai temnițelor comuniste dar și din străinătate, au amplasat pe locul execuției din Pădurea Tîncăbești o cruce simplă din lemn, întru pomenirea celor 14 uciși acolo. Crucea respectivă a suferit nenumărate vandalizări, fiind înlocuită de mai multe ori, până la ridicarea troiței din anul 1999.
Actuala troiță a fost amplasată la 30 noiembrie 1999, fiind ridicată de sculptorul Cristian Ivanof (un artist specializat în sculptură religioasă și monumentală) împreună cu Ștefan Georgescu (fost luptător anticomunist, exilat în Occident și comandant legionar). Era o troiță monumentală din lemn sculptat, cu elemente artistice și religioase elaborate având inscripționate numele lui Corneliu Zelea Codreanu și al celor 13 legionari (Nicadorii: Nicolae Constantinescu, Ion Caranica, Doru Belimace și Decemvirii: Ion Caratănase (șeful grupului Decemvirilor), Iosif Bozântan, Ștefan Curcă, Ion Pele, Grigore Ion State, Ion Atanasiu, Bogdan Ion (Gâsca), Radu Vlad, Ion Trandafir și Gavrilă Ion (Bădulescu).
Sculptorul Cristian Ivanof a obținut toate autorizațiile legale de la Primăria Buftea (pe teritoriul căreia se află pădurea Tâncăbești) și a concesionat terenul (un mic perimetru de teren forestier) pentru a ridica monumentul. Amplasarea s-a făcut în perfectă legalitate, ca un act de comemorare privată, marcată ca spațiu dedicat memoriei execuției din 1938. Ivanof a emis chiar apeluri publice în anii 2010 împotriva tentativei Institutului „Elie Wiesel” de a o dărâma, invocând aceste documente oficiale.
La 28 noiembrie 2025 (cu două zile înainte de comemorarea de 87 de ani), troița a fost tăiată cu drujba de la bază de persoane necunoscute și înlocuită grotesc cu o perie de toaletă. Poliția din Snagov (Ilfov) a deschis o anchetă pentru distrugere, dar autorii nu au fost identificați încă.
Din informațiile apărute în mediul online, unul dintre autorii acestui gest abominabil este se numește Cristian Florin Todor, acesta postând pe pagina proprie de instagram imagini cu tăierea troiței. Din imaginile surprinse, rezultă că autorii sacrilegiului s-au deplasat cu un autoturism Dacia de culoare albă, având numărul de înmatriculare IF-15-NDZ.
Pe 29 noiembrie 2025, o cruce nouă simplă din lemn a fost instalată provizoriu de Fundația „Ion Gavrilă Ogoranu” (prin Florin Dobrescu) și Fundația „Buna Vestire”, pentru a permite comemorările din 29 și 30 noiembrie 2025. Pe 29 noiembrie a avut loc pomenirea (parastasul) făcut de membrii Fundației Ion Gavrilă Ogoranu iar pe 30 noiembrie cel organizat de Șerban Suru.
În ciuda afirmațiilor rău-voitoare ale lui Miron Manega, Florin Dobrescu nu a monopolizat, confiscat sau interzis în nici un fel participarea la comemorare, îndemnând doar la decență și pioșenie și atrăgând atenția asupra pericolului politizării comemorării, mesaj pe care l-au transmis de-a lungul timpului atât bătrânii legionari cât și autorul și proprietarul troiței, sculptorul Cristian Ivanof și care este în deplin acord cu versurile profetice ale celui care a fost poetul Radu Gyr, scrise în închisoarea Aiudului:
”Dar de-or veni, cândva, cu pasi usarnici,
la groapa ta, miseii si viclenii,
si se vor bate’n piept cu pumni fãtarnici,
slãvind lumina sfintelor vedenii,.
Mormântul tãu, gemând, sã se ridice
si duhul tãu, tâsnind din vesnicie,
într’un nãpraznic fulger sã despice
pângãritoarea lor nimicnicie!.”
(Mormântul Căpitanului – de Radu Gyr)
Comemorarea din 30 noiembrie 2025 a avut loc cu prezența a zeci de persoane dar sub supravegherea intensă a poliției și jandarmeriei, din cauza interdicțiilor legale privind simbolurile legionare.
La o zi distanță după tăierea troiței de la Tâncăbești, vandalii de la Antifa au distrus și crucea de pe mormântul familiei Codreanu. În fiecare an, pe 25 septembrie (ziua de naștere a Căpitanului) și în preajma Sfântului Andrei (30 noiembrie stil vechi) se face parastas și se pun flori și candele. Deși sunt unii care pun la îndoială distrugerea crucii de pe mormântul familiei Codreanu, pretextând că crucea ar fi fost dată jos de pe soclu deoarece era șubredă, este totuși ciudată coincidența cu momentul doborârii crucii de la Tâncăbești.
REACȚII
Așa cum era de așteptat, mediul ”suveranist” nu a avut nici o reacție la aceste acte de veritabil terorism politic de sorginte neomarxistă, adeverindu-se astfel cuvintele lui Petre Țuțea, care spunea că “Patriotismul este cel mai mare dușman al naționalismului, pentru că i se substituie, dezdumnezeind-u-l“.
Nici Biserica Ortodoxă Română nu a manifestat vreo reacție la distrugerea celor două simboluri creștine funerare (Troița de la Tâncăbești și crucea de pe mormântul familiei Codreanu).
Grupurile politice ”suveraniste” au manifestat un complet dezinteres față de incident, liderii AUR, POT și SOS România trecând sub tăcere acest abominabil act de sălbăticie, acoperit de preocupările specifice Zilei Naționale a României.
Marile site-uri și bloguri naționaliste (ActiveNews, Saccsiv, IncorectPolitic, R3Media, Flux24, National, Cotidianul, etc.) nu au suflat nici măcar un cuvințel pe subiectul respectiv.
Nici măcar prezidențiabilul Călin Georgescu nu a menționat acest act de anulare violentă a memoriei victimelor de la Tâncăbești, timorat probabil de acuzațiile de legionarism și extremism de dreapta care i se aduc, unele dintre ele făcând obiectul dosarelor penale instrumentate împotriva lui după încercarea de a candida la președinția României.
În aceste condiții, un mic grup de naționaliști au decis reconstruirea Troiței de la Tâncăbești din lumina candelelor aprinse în memoria celor 14 legionari uciși, transferând astfel comemorarea de la Tâncăbești în fața clădirii Guvernului României, din Piața Victoriei.
Forma troiței de la Tâncăbești a fost reprodusă prin amplasarea pe sol a 250 de candele, la o scară de 10 ori mai mare decât troița originală, ca pe un acte de reparație morală și vizibilitate a martiriului celor 14 legionari uciși de regimul samavolnic carlist.
În prezent, grupurile naționaliste organizează refacerea troiței de la Tâncăbești.
