Astãzi, cu prilejul sãrbãtoririi zilei Sfinþilor Împãraþi Constantin ºi a mamei sale, Elena, Patriarhia Românã a organizat un marº destinat comemorãrii împlinirii a 300 de ani de la momentul în care drept-credinciosul domnitor român Constantin Brâncoveanu a refuzat sã se converteascã la Islam, alegând sã rãmânã fidel credinþei în Iisus Hristos – cu preþul decapitãrii sale – a celor patru fii ai sãi(Constantin, Ștefan, Radu și Matei), ºi a sfetnicului Ianache Vãcãrescu. Iatã cum descrie Gheorghe Șincai martiriul voievodului: „Odatã cu Brâncovanul au pierit cei patru feciori ai lui, cãrora el le-a grãit astfel în ora morții: „Iatã, toate avuțiile și orice am avut, am pierdut! Sã nu ne pierdem încai sufletele… Stați tare și bãrbãtește, dragii mei! sã nu bãgați seamã de moarte. Privițla Hristosși cu ce moarte de ocarã a murit. Credeți tare întru aceasta și nu vã mișcați, nici vã clãtiți din credința voastrã pentru viața și lumea aceasta…”. Acestea zicând el, porunci împãratul de le tãiarã capetele, întâi ale feciorilor, începând de la cel mai tânãr, și mai pe urmã a tãiat capul lui Constantin Brâncovanu, și aruncarã trupurile în mare. Și creșla Patriarhie.” —Gheorghe Șincai – Cronica românilor și a mai multor neamuri^[9] Un astfel de exemplu de mãrturisire creºtinã nu poate fi decât rememorat mereu ºi mereu, pentru a fi pildã vie de rezistenþã pentru generaþiile viitoare. Brâncoveanu ºi familia sa îºi puteau salva viaþa dacã s-ar fi convertit la mahomedanism, însã ei au preferat sã moarã creºtini decât sã trãiascã în altã religie, despãrþiþi de Hristos. Astãzi, exemplul lor este mai actual decât oricând, cãci omul modern este supus unor presiuni mult mai mari ºi mai insidioase pentru a se lepãda de valorile creºtine. Creºtinul de astãzi este pus în faþa unor alegeri delicate, cãci lepãdarea de Hristos nu mai vine direct, explicit, ci pe nesimþite, tiptil. Ieri, paºaportul biometric, azi legitimaþia de serviciu cu cip RFID, mâine buletinul cu cip. Ieri – dezincriminarea penalã a homosexualitãþii, azi parade gay, mâine educaþie homosexualã în ºcoli, cãsãtorii ºi adopþii homosexuale. Tocmai de aceea, m-am bucurat cã am avut prilejul de a aduce le aduce acestor adevãrate modele de urmat, un pios omagiu prin participarea la acest marº al Sfinþilor Martiri Brâncoveni. Am urmãrit înfiorat de emoþie sutele de preoþi ºi cãlugãri, miile de mireni ce au condus pe traseul cãtre ctitoria Brâncoveneascã – Biserica Sfântu Gheorghe Nou din Bucureºti, moaºtele celor ce au fost familia Brâncoveanu. Dumnezeu sã îi odihneascã în pace ºi sã le primeascã rugãciunile pe care le înalþã cãtre Tronul Ceresc pentru noi, cei ce trecem încã prin încercãrile grele ale acestei lumi pãmântene.  ]]>