Se considerã un politician care mizeazã, mai presus de toate, pe sinceritate. Un politician în afara sistemului pe care castele doresc sã-l marginalizeze. Denunþã minciunile ºi criza continuã impuse francezilor de 40 de ani încoace. Vine ºi cu soluþii concrete pentru rezolvarea crizei: renunþarea la euro ºi la Uniunea Europeanã, pe care o numeºte, cu convingere, „Uniunea Sovieticã Europeanã”. Considerã cã extinderile succesive ale UE, inclusiv cea care a adus România în UE, au fost niºte greºeli. Promite cã va desface deciziile tehnocraþilor de la Bruxelles care au preluat libertatea ºi specificitatea popoarelor europene. Pe ultima sutã de metri a campaniei pentru alegerile prezidenþiale din Hexagon (al cãrei prim tur se va desfãºura pe 22 aprilie), lidera Frontului Naþional – partid etichetat nedrept, spune ea, ca fiind de extremã dreapta – Marine Le Pen a explicat, pentru „Adevãrul” ce fel de viitor ar avea Franþa dacã ar fi alesã în funcþia supremã. A.: Dacã veþi fi aleasã, plãnuiþi ieºirea Franþei din zona euro ºi din Europa? M.L.P. Consider cã trebuie sã ieºim toþi, toate statele din euro. Cred cã la un moment dat trebuie sã ne privim toþi în ochi ºi sã încetãm sã ne spunem minciuni ºi sã recunoaºtem: experimentul euro a eºuat. Am dus continentul cãtre faliment în doar 15 ani. Euro a fost un mijloc de a ne forþa mâna pentru a pune pe picioare ceea ce eu numesc Uniunea Sovieticã Europeanã. O Uniune care se impune popoarelor contra voinþei lor. Scopul ei este sã ne ia toatã substanþa suveranitãþii. Eu spun de luni în ºir cã euro nu va rezista ºi mi s-a zis cã sunt nebunã, incompetentã, inconºtientã. ªi totuºi, totul se desfãºoarã exact cum am previzionat. ªi dacã tot suntem aici, vã pot anunþa cã ei vor arunca Grecia din zona euro, cu toatã drama pe care o presupune ieºirea din euro fãrã o pregãtire. Cred cã singura modalitate de a ne salva economiile, de a ieºi din acest costum prea mic pentru unii ºi prea mare pentru alþii, e sã ne aºezãm la aceeaºi masã ºi sã pregãtim întoarcerea la monedele naþionale, prin intermediul deprecierii iniþiale a euro. Pentru cã asta ne dinamiteazã competitivitatea, euro e prea puternic. Fie cã e vorba de Italia, Spania sau Portugalia, Irlanda, Franþa, se poate observa cã aceastã monedã e supraevaluatã cu procente între 25 ºi 40%. A.: Partidul din care faceþi parte e calificat de extremã dreapta, dar prin politicile pe care le promovaþi faceþi parte din aripa stângã. M.L.P.: Cred cã e o eroare de analizã, sã continuãm sã gândim în termeni de dreapta ºi stânga. În nicio parte din Europa, fractura asta nu mai are sens. Realitatea este cã fractura, am analizat asta ºi în care pe care am publicat-o – „Pentru ca Franþa sã trãiascã” – e de fapt între cei care mai cred în existenþa naþiunilor ºi cei care nu mai cred. Cei care cred cã structura naþionalã e încã cea mai în mãsurã pentru a proteja securitatea, prosperitatea identitatea popoarelor ºi cei care au renunþat la naþiune în favoarea unei structuri supranaþionale de genul Uniunii Europene sau guvern mondial. Existã o prãpastie ºi pe un mal sunt cei ca mine, care mai cred în Franþa ºi cei care nu mai cred. Iar Nicolas Sarkozy a spus ºi el într-o emisiune cã existã o fracturã între cei care cred în Europa ºi cei care nu cred. ªi e adevãrat cã sunt puþin cam singurã pe malul meu, dar mai sunt ºi oameni care vin de la dreapta ºi de la stânga, pentru cã sunt din ambele tabere oameni care se opun mondialismului. De aceea ºi existã asemãnarea dintre socialiºti ºi UMP pe marginea marilor subiecte.Sunt lansate tot felul de pocnitori pentru a ascunde aceste asemãnãri. Se iau la harþã pe tema cãsãtoriei între homosexuali, pe drepturile imigranþilor, pe chestii mãrunte care sunt doar accesori faþã de marile alegeri care trebuie fãcute. Abandonãm concepþia de naþiune, suveranitatea popoarelor? Sau considerãm cã de fapt suveranitatea e singurul viitor? Trebuie deci sã luptãm cu toate puterile pentru a elimina tot ce poate lua suveranitatea popoarelor europene ºi care le aparþine. Problema Mecanismului European de Stabilitate a fost de altfel extrem de grãitoare. A. Apãraþi toate câºtigurile sociale – cele 35 de ore de muncã pe sãptãmânã, pensionarea la 60 de ani. Credeþi cã în contextul actual al crizei, Franþa îºi poate permite sã pãstreze un asemenea sistem? M.L.P.: Asta e marea întrebare. Aceastã culpabilizare a poporului francez e una din marile escrocherii ale secolului probabil. În spiritul elitelor care ne conduc, li s-a explicat francezilor cã drepturile sociale de care beneficiau sunt prea mari. E marele bla bla liberal – cheltuim prea mult, sunt prea mulþi funcþionari, prea multã protecþie socialã…Or, eu spun cã banii francezilor au fost acaparaþi, în special prin legea din 1973 care a dat monopolul pieþelor financiare. Eu cred cã avem mijloacele pentru a întreþine acest sistem social, dar aceste resurse trebuie pãstrate pentru francezi, nu le putem da întregii lumi, adicã tuturor celor care vin ºi rãmân pe teritoriul francez legal sau ilegal. Dau o cifrã, pentru a mã justifica: în 40 de ani, am dat 1.400 de miliarde de euro constant ca dobândã pieþelor financiare, în timp ce datoria noastrã e de 1.700 de miliarde de euro. Cu alte cuvinte, dacã nu am fi dat acest monopol pieþelor financiare, dacã am fi lãsat Bãncii Franþei posibilitatea de a împrumuta Trezoreria fãrã dobândã, datoria noastrã ar fi de 300 de miliarde, ceea ce ar fi, evident, o sumã derizorie, þinând cont de PIB, de bogãþia produsã în Franþa. Aici am o concepþie radical diferitã de cea a adversarilor mei. Sigur cã mai trebuie fãcute economii, dar atâta timp cât vom continua sã îngrãºãm pieþele financiare în aceastã spiralã a îndatorãrii, nu vom putea sã ne dãm seama de justeþea austeritãþii care e pe cale sã ne fie impusã. Am fost prima ºi singura care a spus-o: alegerea fãcutã de Comisia Europeanã, Banca Centralã Europeanã ºi FMI – ceea ce numim Troica ºi e bine botezatã, pentru cã numele produce teamã – de a impune austeritate popoarelor e o absurditate economicã, o absurditate politicã ºi o ruºine umanã. Pentru cã în realitate e vorba de a face popoarele sã se întoarcã la Epoca de piatrã a economiei. E exact ce vedem în Grecia ºi în plus cu un rezultat de tot râsul pentru cã toatã austeritatea nu a reuºit sã scoatã þara care o suportã din aceastã spiralã, din contrã, au afundat-o în aceastã spiralã. Eu am o viziune radical diferitã, dar cea a lui Sarkozy ºi cea a lui Hollande sunt destul de asemãnãtoare. Amândoi vor sã salveze euro cu orice preþ, pe care eu îl consider însã exorbitant. ªi unul ºi celãlalt sunt de acord cu renunþarea la suveranitate ºi transferarea ei, prin intermediul MES, cãtre Comisia Europeanã ºi cãtre BCE, care vor impune sacþiuni obligatorii ºi care ar putea prelua frâiele din respectivele þãri dacã acestea nu respectã regulile. Or, eu sunt o apãrãtoare a naþiunilor libere deci nu mã pot supune acestor reguli. A.: ªi vreþi sã introduceþi noi mãsuri sociale în acest context? M.L.P.: Tot axul programului meu social se bazeazã pe ceea ce numesc „patriotism social”. Apãr douã idei mari: patriotismul economic, respectiv capacitatea unei naþiuni de a se reînarma în faþa globalizãrii, de pildã prin intermediul unor programe de genul „Buy american”, „Produire en France” etc ºi aplicarea unui protecþionism social. Asta înseamnã cã ne rezervãm dreptul de a apela la solidaritatea naþionalã pentru cei care au naþionalitate francezã. Ceea ce nu înseamnã cã vom interzice strãinilor sã vinã în þara noastrã. Însã cei care vin vor trebui sã se descurce cu propriile mijloace. Noi le vom explica foarte onest cã nu îi putem întreþine. ªi cum cred cã austeritatea e o absurditate, politica mea de rãspuns la crizã e exact inversã. Propun creºterea salariilor cu 200 de euro net, pânã la de 1,4 ori salariul minim. Dar nu prin creºterea salariului minim, care ar artrena o creºtere a poverii fiscale pentru companii, ci prin asumarea de cãtre stat a unei pãrþi din cotizaþiile salariale în valoare de 200 de euro. ªi asta se poate finanþa prin creºterea cu 3% a taxei pe importuri – pe toate bunurile ºi serviciile care sunt importate în Franþa. Dacã nu relansãm puterea de cumpãrare în Franþa nu putem menþine dinamismul economiei. În acelaºi timp, nu existã decât douã modalitãþi de a readuce competitivitatea. Fie austeritatea, adicã scãderea salariilor ºi a protecþiei sociale, fie prin acþiunea asupra monedei, adicã scãderea valorii ei. Iar eu consider cã supraevaluarea euro este unul dintre handicapurile majore cu care e confruntatã economia francezã. Suntem victimele a trei dumpinguri: un dumping social, unul legat de mediu ºi unul monetar. Pentru a rãspunde primelor douã, e nevoie de un protecþionism inteligent, pentru a rãspunde dumpingului monetar, trebuie sã preluãm autoritatea asupra propriei noastre monede ºi sã renunþãm la moneda comunã care a preluat suveranitatea ºi valoarea ansamblului monedelor naþionale. În cadrul acestei reîntoarceri la monedele naþionale, fiecare din monedele europene se va aprecia, una în raport cu cealaltã, o aratã ºi studiul bãncii japoneze Nomura. Marca se va aprecia în raport cu francul de pildã, iar francul ar avea bineînþeles o valoare superioarã drahmei sau lirei º.a.m.d. A: Vã veþi lovi de pieþele financiare. Cum veþi rezolva problema datoriilor? M.L.P.: Revenind la moneda naþionalã ºi anulând legea din 1973 care a fost de astfel înscrisã în Tratatul de la Maastricht ºi ne obligã sã ne înprumutãm de pe pieþe. Voi monetiza datoria francezã. Am scris asta ºi pe site-ul meu pentru cã am conceput un plan de eliminare a datoriei foarte precis. Am fãcut ºi modele pornind de la propunerile adversarilor mei, pentru a demonstra cã sunt incapabili sã-ºi þinã promisiunile. Voi monetiza 100 de miliarde de euro pe an – voi rezerva 45 de miliarde pentru rambursarea capitalului, 45 de miliarde pentru rambursarea dobânzii ºi 10 miliarde care vor fi reinvestiþi în economie pentru a o relansa. Adicã voi face pentru Franþa ceea ce alþii propun sã facã pentru Europa, prin intermediul BCE. Dar prin intermediul BCE nu merge, pentru cã pieþele financiare vor fi în spate ºi ne lovim de aceleaºi dificultãþi. Aºa a funcþionat Franþa timp de secole. Nu avem euro decât de zece ani, nu trebuie sã ne gândim cã e o fatalitate dacã dispare, ce a fost fãcut de om, poate fi desfãcut de om. Se poate aplica planul meu, de ieºire concertatã în euro, împreunã cu partenerii noºtri europeni ºi nu poate fi vorba de a plonja în haos economic ºi social. Obiectivul meu e tocmai evitarea haosului. Astfel pot rambursa datoria Franþei. A. Vedem cã forþele naþionaliste ºi extremiste capãtã forþã peste tot în Europa. ªi proiectul dv este calificat ca unul al extremei drepte în Europa. M.L.P.: Eu mã enervez constant din cauza asta. Eu însãmi sunt acuzatã tot timpul cã sunt de extremã dreaptã, dar termenul ãsta mi se potriveºte ca o nucã-n perete. Nu vãd ce anume din proiectul meu ar fi de extremã dreapta. Eu sunt pentru referendum, pentru alegeri proporþionale, pentru pluralism politic. Vãd cã aplicarea acestui termen de extremã dreapta e folositã pentru ansamblul partidelor politice patriote, naþionale din Europa pentru a le da deoparte, a le elimina din joc. Asta a stat ºi la baza polemicii dezgustãtoare care s-a iscat pe tema plecãrii mele în Austria la invitaþia FPO la balul din Viena. S-a spus cã m-am dus sã dansez cu neonaziºti. κi ºi imaginai bãrbaþi în uniformã nazistã dansând vals, dacã citeai presa. Le-am ºi spus jurnaliºtilor francezi, dar nu a fost decât o picãturã care s-a topit într-un torent de calomnii. Le-am spus cã, dacã ei considerã cã FPO este un partid nazist, trebuie sã oprim emisiunea ºi sã facem o alta, special pe subiectul ãsta. Pentru cã ar fi o mare problemã ca nazismul sã renascã în inima Europei. Vedem cã existã o diabolizare a oricãrui aspect care nu corespunde ideii de uniune euro-atlanticã. Toþi cei care nu se identificã cu modelul euroatlantic sunt daþi deoparte, stigmatizaþi. Uitaþi-vã ºi la mine. Am fost tratatã de presa francezã de o manierã absolut normalã pânã sã ajung la 20% în sondaje. Apoi, am redevenit nazistã. Îmi imaginez ce va fi când voi ajunge la 30%. O adeptã a lui Gaddafi probabil. A.: Dar nu credeþi cã existã o asemenea deplasare cãtre dreapa în Europa? M.L.P.: Ba da, sigur cã existã ºi e normal. E o miºcare în întreaga lume, nu doar în Europa. Cred cã eroare fundamentalã a guvernanþilor noºtri, o eroare geopoliticã, a fost de a considera cã s-a terminat cu statele ºi cã de acum vor lucra în cadrul unei lumi globalizate. Or, vedem peste tot renãscând naþiunile ºi identitãþile, dorinþa de suveranitate. ªi în þãrile din Magreb, în Europa, peste tot. În faþa acestei globalizãri care dezrãdãcineazã, bulverseazã, care impune legea comerþului ca pe Biblie, vedem un reflex de supravieþuire din partea popoarelor care se reorienteazã cãtre libertatea ºi suveranitatea lor. Eu refuz sã accept cã acesta e un pericol, pericolul adevãrat este lumea globalizatã. Mondialismul aduce tensiunile, conflictele ºi mâine poate rãzboaiele. Iatã ce vedem azi: Europa pãcii de care ni s-a tot spus, euro care ar fi trebuit sã aducã pacea. Euro a adus conflicte pe care nu le-am mai cunoscut de secole între naþiuni. Germanii sunt calificaþi ca egoiºti, italienii ca leneºi, grecii de hoþi, francezii ca asistaþi. Se întrec toþi sã îºi vorbeascã de rãu vecinii. Dacã asta e Europa pãcii…îmi pare rãu, dar eu vãd o Europã a rãzboiului. Eu cred însã cã respectul pentru toate naþiunile, pentru voinþa popoarelor, e singurul mijloc de a regãsi calea seninãtãþii ºi a dreptãþii. A.: Aveþi puncte în comun cu ceea ce spune preºedintele ceh. M.L.P.:Da, existã puncte comune. Fiecare e marcat de istoria sa, de specificitatea sa, de cultura sa. Iar bogãþia Europa stã în specificitatea popoarelor care o compun, nu e uniformizarea impusã de Adidas, hamburger ºi Coca Cola. Dar în acelaºi timp cred cã temerea de o imigraþie masivã, care azi e folositã pentru a scãdea salariile, care dilueazã identitatea naþiunii prin conflictele multiculturalismului, teama de Uniunea Europeanã care ne restrânge progresiv libertãþile, aceste lucruri sunt probabil împãrtãºite ºi de alþi oameni ºi de alte partide. Este motivul pentru care am aderat la Alianþa Europeanã a Libertãþilor, alãturi de UKIP din Marea Britanie, FPO din Austria. Tocmai pentru cã avem mai multe puncte comune în ceea ce priveºte lupta pentru valorile noastre – cele europene, cele democratice. Dacã voi fi aleasã preºedinte, voi construi o altã Europã ºi va avea probabil ºi un alt drapel, unul construit din steagurile tuturor naþiunilor care o compun, va fi foarte simbolic spre deosebire de cel actual, unde sunt adunate câteva stele de acelaºi fel ºi caare nu au niciun sens. În drapelul pe care îl vom avea, fiecare naþiune îºi va recunoaºte specificitatea. A.: Cum credeþi cã ar trebui procedat în aceastã lume nouã pe care o propuneþi faþã de o Chinã a cãrei putere continuã sã creascã? Cum ar trebui Europa sã reacþioneze? M.L.P.: Trebuie sã pornim de la prezumþia cã lumea e deja multipolarã pentru cã unii refuzã sã vadã aceastã realitate. În al doilea rând, consider cã ºi China are nevoie de noi. Nu ne putem pune mereu pe poziþia unui biet animal neajutorat, aºa cum ni se explicã zilnic – „Franþa nu poate face asta..; Italia nu poate face asta…suntem þãri minuscule, singure, nu putem þine piept marii Chine..”. Valery Giscard d’Estaing a spus consilierilor sãi, când i-au spus cã reprezentãm doar 5% din populaþia lumii, cã în Australia existã 20 de milioane de oameni ºi 20 de miliarde de iepuri ºi totuºi nu iepurii conduc lumea . Puterea nu se stabileºte în funcþie de mãrime sau de populaþie, ci în funcþie de raportul de forþe. Or, eu cred cã China nu va supravieþui numelui sãu, pe plan economic. Deci în loc de a ne supune în permanenþã politicii lor, care constã în apãrarea propriilor interese (ºi nu le putem reproºa asta!), ar trebui sã începem sã ne apãrãm ºi noi interesele. Eu una nu reproºez SUA cã apãrã interesele americane sau China cã apãrã interesele chineze, dar reproºez Uniunii Europene cã nu apãrã interesele þãrilor care formeazã UE. Când UE se duce în China ºi vrea sã fabrice maºini acolo, China îi rãspunde „niet, eu vreau sã construiesc o industrie chinezã de automobile”. Noi în schimb ne deschidem larg graniþele ºi fiecare poate veni produce ºi vinde ce doreºte ºi noi nu reuºim sã instalãm arme contra mondializãrii de care se folosesc deja SUA, Canada, Brazilia, Argentina, China etc. Viitorul este protecþionismul inteligent. Dacã suntem singurii care apãrã dogma imbecilã a ultraliberalismului înseamnã cã suntem singurii care greºesc iar toþi ceilalþi au dreptate. A.: Care ar fi prima decizie pe care aþi lua-o ca preºedintã a Franþei? M.L.P.: Sã numesc un ministru al Suveranitãþii. Ar fi o funcþie pe transversalã, iar ministrul ar trebui sã se implice în toate domeniile, inclusiv sã renegocieze tratatele europene pentru a ne reda suveranitatea bugetarã, fiscalã, legalã, teritorialã. Eu nu recunosc ca suveran legitim decât poporul. A.: Ce înseamnã „teritorialã”? M.L.P.:Înseamnã cã refuz Uniunii Europene orice drept de a acorda „cartea verde”, de a autoriza imigranþi sã vinã pe teritoriul meu naþional pentru a munci sau pentru a trãi. Poporul francez e singurul care trebuie sã decidã cine intrã ºi cine rãmâne în Franþa. A.: Îi includeþi aici ºi pe ceilalþi europeni? M.L.P.:Da, bineînþeles. Cred cã fiecare stat are dreptul sã fie stãpânul propriilor frontiere. Asta nu înseamnã cã nu vor putea exista tratate bilaterale între þãri pentru a facilita circulaþia persoanelor sau obþinerea de vize sau eliminarea vizelor. Dar trebuie sã ai puterea de a decide, însã astãzi nu avem aceastã putere. Schengen ne impune un set de reguli. Aceste reguli au permis Italiei ºi Spaniei, ca, în curs de cinci ani, sã regularizeze 1.500.000 de imigranþi clandestini. Aceºti clandestini au devenit cetãþeni legali în spaþiul Uniunii Europene ºi pot veni, bine mersi, sã se instaleze în Franþa. Or, cum e Franþa e þara cea mai atractivã din Uniunea Europeanã…Când am fost pe insula Lampedusa, imensa majoritate a tinerilor imigranþi aflaþi acolo voiau sã vinã sã trãiascã în Franþa. A.: Dar ce veþi face cu libertatea de circulaþie, regulã cu care Franþa a fost de acord? M.L.P.: Vom renegocia toate tratatele pe care le consider un pericol pentru interesele vitale ale þãrii mele. A.: Aþi fost europarlamentar. Nu credeþi cã e nevoie de asemenea forumuri, instituþii unde oamenii din diferite naþiuni europeni sã poatã vorbi, dezbate la aceeaºi masã? M.L.P.: În Europa naþiunilor pe care vreau s-o construiesc va exista o structurã consultativã. E important sã existe un loc unde reprezentanþii naþiunilor sã se poatã întâlni, sã discute problemele comune – de pildã poluarea, ameninþãrile sanitare. A.: Vã referiþi de fapt la Consiliul Europei M.L.P.: Din pãcate, da. Pentru cã din pãcate, acum, Comisia Europeanã, tehnocraþii au preluat puterea, nu trebuie sã ne amãgim. Am vãzut de altfel foarte bine cum au intervenit politic în Grecia. Atât Papademos, cât ºi Monti, ºi Draghi sunt foºti angajaþi ai Goldman Sachs, a cãror venire la putere refuz sã o consider o întâmplare. A.: Consideraþi cã ultima extindere a Uniunii Europene a fost o greºealã? M.L.P.: Da. Consider cã toate extinderile au fost niºte greºeli pentru cã ºi din cauza euro, economiile nu erau egale ºi cã zona monetarã nu era una optimã, deci catastrofa era previzibilã. Am gãsit de altfel un jurnal al Frontului Naþional de acum zece ani, în care se se explicã de ce euro se va prãbuºi. Era deci previzibil ºi existã o mulþime de economiºti care au anticipat asta. Astãzi ne prefacem cã descoperim o noutate, dar de la naºterea sa euro a fost criticat. Iar extinderea, o Europã care vrea sã se facã tot timpul mai mare, precum broasca care se umflã ºi vrea sã fie mai mare decât boul, a fost ºi ea criticatã. Iar Nicolas Sarkozy a suprimat obligativitatea unui referendum pentru orice nouã extindere. Aceste extinderi ar fi trebuit sã primeascã aprobarea poporului francez. Deci democraþia nu se îmbunãtãþeºte, ci regreseazã. A.: Deci o Europã cu 15 membri ar fi în ordine? M.L.P.: Eu sunt pentru Europa naþiunilor ºi prin urmare nu îmi pun problema extinderii. Europa naþiunilor poate merge pânã la Rusia, înþelegeþi? În situaþia în care suntem în cadrul acordurilor strategice, al tratatelor bilaterale , trilaterale, a priori nu existã o limitare a numãrului de naþiuni europene care sã participe. A.: Dar pentru ca asta sã funcþioneze nu ar fi nevoie ca ºi ceilalþi parteneri europeni sã fie de acord cu acest proiect? M.L.P.: Nu. Poporul meu trebuie sã fie liber ºi sã decidã ca un popor liber. Nu trebuie sã cerem acordul acordul partenerilor europeni pentru a fi liberi. Altfel, ne întoarcem la Uniunea Sovieticã Europeanã. ªi atunci ar trebui sã li se spunã oamenilor cã sunt în Uniunea Sovieticã ºi cã nu mai au nici libertatea de a-ºi recâºtiga libertatea. Proiectul Uniunii Europene este unul care e pe viaþã ºi noi nu vrem aºa ceva. Cred cã atâta timp cât existã popoare, va exista dreptul ca ele sã îºi recapete suveranitatea. Au existat decizii, renunþãri la aspecte ale suveranitãþii care au fost luate pe ascuns, fãrã acordul popoarelor ºi eu felicit poporul francez cã a votat „nu” la referendumul privind Constituþia europeanã. Voinþa nu i-a fost respectatã, iar acum se pregãtesc sã îl modifice din nou fãrã acordul popoarelor. A.: Împãrtãºiþi viziunea ministrului de Interne Claude Guéant a spus deja cã nu toate civilizaþiile sunt egale? M.L.P.: Nu, mai degrabã pe cea a lui Lévy Strauss, care considerã cã civilizaþiile sunt egale. Ceea ce nu mã împiedicã sã fiu îndrãgostitã nebuneºte de civilizaþia mea ºi din acest motiv îmi doresc sã reziste în timp. Vã mãrturisesc cã afirmaþiile domnului Guéant au avut intenþia de a provoca ori omul a uitat complet cã este ministru de Interne ºi s-a pus în poziþia de simplu susþinãtor al unui candidat la prezidenþiale. Toate afirmaþiile care sunt fãcute au un scop electoral, e simplu. Nu existã convingeri. Ca ºi în cazul alegerilor proporþionale, care trebuie sã fie integrale. Sarkozy promite ºi acum asta, dar cum nu va fi reales…Însã alegerile proporþionale integrale trebuie sã existe, e nevoie ca fiecare voce sã conteze. E absurd, mulþi cetãþeni de-ai noºtri tocmai din cauza acestei absenþe a reprezentativitãþii. Mulþi voteazã, dar nu ajung sã fie reprezentaþi. Adevãrul: Porniþi de la prezumþia cã veþi fi prezentã în primul tur. Dar dacã nu veþi fi, ce candidat vã veþi sfãtui simpatizanþii sã voteze? Marine Le Pen: Mi s-a mai pus întrebarea asta ºi am rãspuns tot timpul cã vor fi prezentã în al doilea tur.Încerc sã evit capcanele de acest fel, rãmân o ipotezã. Am spus tot timpul ºi o spun ºi acum: Nicolas Sarkozy ºi François Hollande apãrã aceeaºi politicã, cel puþin în alegerile care sunt fãcute, în ceea ce pirveºte abandonarea Franþei pentru deceniile ce vor urma. Deci când mi se pune întrebarea dacã am vreo preferinþã pentru vreunul dintre ei, rãspund cã pentru mine sunt ca niºte gemeni, chiar siamezi din punct de vedere politic. Eu îi tratez ca pe o fiinþã politicã unicã, una cu douã capete. Nu am renunþat la prezenþa mea în turul al doilea. ªi þinând cont de violenþa care se dezlãnþuie împotriva mea, cã e din partea dreptei ori a stângii, ori din partea sindicatelor cu care sunt mânã în mânã, trecând prin extrema stângã, ministrul de Interne, cred cã sondajele mã avantajeazã mult mai mult decât ce se publicã din ele. Pentru cã altfel nu înþeleg de ce sunt deodatã victima unui asemenea tir. A.: În ceea ce priveºte referendumul, ºtiþi deja ce îi veþi întreba pe francezi? M.L.P.: Voi propune în primul rând o reformã a Constituþiei. Pentru cã modalitatea de a schimba Constituþia în Parlament este contestabilã. Voi insera o serie de propuneri, printre care ca Republica sã nu recunoascã nicio comunitate, pentru a lupta împotriva comunitarismului, care e un pericol grav pentru societatea noastrã. Voi propune ºi alegerile proporþionale, prioritãþile naþionale – accesul egal la un loc de muncã, la locuinþã socialã pentru cei care au naþionalitate francezã. Dar mai presus de toate, voi instaura modalitatea referendumului ca iniþiativã popularã. Atunci când existã 500.000 de semnãturi, sã poatã fi organizat un referendum, pe subiecte importante care privesc interesul francezilor. Trebuie sã vã spun însã cã referendumul pe care îl propune Sarkozy este o mare escrocherie – e nevoie de patru milioane de semnãturi plus autorizarea din partea a 170 de deputaþi. Adicã e imposibil de realizat. A. Ce pãrere aveþi de mariajul politic dintre Nicolas Sarkozy ºi Angela Merkel ºi participarea acesteia la campania electoralã a preºedintelui? M.L.P.: Eu când vorbesc de naþiuni, nu mã refer la guvernele lor. O naþiune este suveranã, reprezintã un popor ºi nici mãcar Merkel nu va putea merge veºnic contra voinþei poporului ei. Chiar dacã nu s-a stabilit organizarea unui referendum în Germania, vedem foarte bine cã poporul german e pe cale sã-ºi schimbe opinia, are o viziune destul de lucidã ºi asupra euro ºi sunt pe cale sã îi întoarcã spatele. Sunt contra planurilor de salvare pentru cã îºi dau seama cã nu vor mai vedea niciodatã aceºti bani luaþi cu împrumut pentru a fi împrumutaþi altora. ªi e normal sã nu aibã chef sã se împrumute pentru a vãrsa banii într-un fond comun. Acum la putere e Merkel, dar poate cã mâine nu va mai fi, aºa cã eu voi discuta cu toþi reprezentanþii naþiunilor. Consider cã eroarea de a o lua pe Merkel ca director de campanie îi aparþine lui Nicolas Sarkozy. Nici nu cred cã e o idee foarte bunã pentru a revigora campania lui Sarkozy. Acest tip de campanie este unul al loviturii mediatice. Ceea ce te izbeºte în cazul lui Sarkozy e absenþa totalã de viziune, de construcþie, de strategie. Nu ºtii niciodatã spre ce se îndreaptã. Nu existã o coloanã vertebralã în termeni de convingere politicã iar felul în care face politicã e grãitor pentru ansamblu. A.: Care e poziþia dumneavoastrã în ceea ce priveºte modelul „celor 35 de ore de muncã”? ªi pledaþi pentru o întoarcerea la pensionarea la 60 de ani? M.L.P.: Eu am fost întotdeauna împotriva legii privind cele 35 de ore de muncã pe sãptãmânã, am considerat tot timpul cã a fost o decizie proastã. Dar o decizie ºi mai proastã ar fi sã suprimãm o anumitã lege într-un moment prost. Cred cã aplicarea legii a dus la o dezorganizare masivã a serviciului public, la bulversãri grave în companiile private. Dar a elimina brutal legea ar recrea aceleaºi bulversãri, în sensul invers. Adicã, în momentul în care economia noastrã e slãbitã considerabil, ar fi o loviturã foarte grea. Sunt pentru negociere, în cadrul companiilor sau a ramurilor din economie, pentru a ne reîntoarce progresiv la cele 39 de ore. Evident, va trebui sã existe ºi o creºtere a salariilor, nu poþi munci 39 de ore ºi sã fii plãtit ca pentru 35. Salariile din Franþa sunt deja extrem de mici în raport cu costul vieþii. Dar consider cã trebuie sã lãsãm libertatea companiilor ºi ramurilor economiei sã negocieze acest aspect. În ceea ce priveºte pensionarea la 60 de ani, aceasta poate fi finanþatã. Eu am o poziþie cunoscutã la acest aspect. Sunt suficienþi 40 de ani de muncã pentru a avea o pensie completã. Noi avem azi de trei ori mai mulþi oameni care sunt în ºomaj ca în urmã cu 30 de ani. Pentru a avea 40 de ani în total de cotizare e deja extrem de dificil, deci cei care vor beneficia de o pensie completã vor fi extrem de puþini. Dacã mai creºti ºi vârsta de pensionare la 65 de ani, cu un stagiu de cotizare necesar de 40 de ani, înseamnã cã oamenii ar intra în pensie la 70 sau 72 de ani. Am avut ºi în Franþa fenomenul „baby boom”. Am vãzut ajungând la vârsta pensionãrii o generaþie foarte importantã numeric. Generaþia care vine nu e atât de mare. Drept urmare, conform calculelor foarte serioase pe care le-am fãcut, putem finanþa pensionarea la 60 de ani ºi 40 de ani de cotizare. Dacã vrei sã te pensionezi la 60 de ani fãrã a avea stagiul de 40, atunci vei avea o pensie mai micã, iar dacã te vei pensiona când ai împlinit 40 de ani de cotizare, vei avea o pensie mai bunã. A.: Cum calificaþi bilanþul mandatului de cinci ani al lui Nicolas Sarkozy? M.L.P.: Asta e foarte simplu. Nicolas Sarkozy a ignorat, în toate domeniile, promisiunile pe care le-a fãcut pentru a fi ales. Mai rãu, a procedat chiar invers faþã de cum a promis în multe cazuri. Este cazul „republicii ireproºabile” – am trecut printr-un ºir de conflicte de interese, de reþele de amiciþii, de nerespectare a paritãþii bãrbaþi-femei la guvernare. E valabil ºi pentru imigraþie, deoarece numãrul de imigranþi a crescut cu un procent important sub mandatul lui Nicolas Sarkozy. E valabil ºi pentru puterea de cumpãrare pentru cã acesta s-a prãbuºit – Nicolas Sarkozy a introdus 24 de taxe în cinci ani ºi pentru valoarea muncii pentru cã a avantajat clasa bogaþilor în defavoarea clasei mici ºi mijlocii. Ce e incredibil de cinic ºi ar trebui sã rãmânã în cãrþile de istorie este cã acum, pentru a fi reales, Sarkozy face aceleaºi promisiuni pe care le-a trãdat în cei cinci ani. Dacã va uitaþi azi la vreo promisiune de-ale lui, nu mai ºtiþi exact ce datã e: 2007 sau 2012. Aceleaºi promisiuni, aceleaºi cuvinte, aceleaºi posturi. ªi asta ne face sã ne dãm seama ºi de calitatea umanã, pentru cã o alegere prezidenþialã nu înseamnã un proiect, e ºi femeia sau bãrbatul care îl aplicã. A.: Dacã nu veþi fi prezentã în primul tur, care ar fi atunci legitimitatea preºedintelui ales? M.L.P.: Niciuna. L-am auzit pe ministrul de Externe Juppé explicând doct pe o televiziune criptatã cã toatã aceastã poveste (dificultatea pentru Marine Le Pen de a strânge cele 500 de adeziuni ale primãriilor necesare pentru intrarea în cursa prezidenþialã) e scandaloasã, cã toate opiniile trebuie reprezentate la prezidenþiale. M-am liniºtit apoi pentru cã mi-am dat seama cã vorbea de Senegal. (Râde). Dar aici, un om care are între 15 ºi 20% din intenþiile de vot riscã sã nu fie prezent în primul tur. Simplul fapt cã existã un risc e deja un scandal. Dar asta nu pare sã îi deranjeze, pentru cã par a se afla într-o viziune post-democraticã. ªtiam asta din 2005 ºi 2008, când poporul francez a spus „nu” Constituþiei europene ºi apoi i s-a încãlcat opinia. Iar astãzi, acest scandal. Franþa adorã sã dea lecþii de democraþie, lecþii de moralã statelor lumii, dar moralul lor e destul de slab, trebuie spus asta. A.: Dar aveþi deja cele 500 de adeziuni? M.L.P.: Sper cã le vom avea, depunem toate eforturile ca sã le obþinem. Dar suntem în momentul delicat al transformãrii promisiunilor în susþineri concrete. Deci trebuie sã mai aºteptãm sã vedem câþi primari îºi respectã cuvântul. A.: De ce nu ºi-ar respecta cuvântul? M.L.P.: Pentru cã le e fricã. Pentru cã suntem într-o þarã în care aleºii nu mai sunt liberi. Pentru cã intercomunalitãþile, comunitãþile de comune, aceastã centralizare face ca primarii de comune, care înainte erau complet liberi sã nu mai fie liberi sã facã o alegere. Le e teamã cã nu vor mai primi subvenþii, le e teamã de criticile din comunitãþile de care aparþin. E o problemã de fond pe care a remarcat-o ºi Sarkozy în 2007, dar nu ºi-a þinut nici aceastã promisiune. Au cerut ºi primarii, am cerut ºi eu anonimatul acestor susþineri la Consiliul Constituþional ºi mi-a fost refuzat. A.: Deci semnãturile…de ce aveþi mai multe probleme în a le strânge decât a avut tatãl dvs? M.L.P.: Pentru cã am ajuns la 20% în sondaje, pentru cã reprezint un pericol pentru sistem. Pot trece oricând în faþa lui Nicolas Sarkozy, dar ºi în faþa lui François Hollande. Campania nu s-a terminat, nu putem ºti ce se va întâmpla, oricare dintre candidaþi se poate prãbuºi. Când chiar ºi institutele de sondare a opiniei recunosc cã au dificultãþi mari în a evalua nivelul electoral la care mã aflu, e sigur cã UMP a avut tentaþia sã facã tot ce îi stã în puteri pentru a mã împiedica sã fiu candidatã, decât sã-ºi asume riscul democraþiei ºi deci riscul de a fi învinºi. A.: Aþi avut însã un sprijin din partea socialiºtilor pentru a obþine adeziunile? Un pact pentru a încerca eliminarea lui Sarkozy în primul tur? M.L.P.: A, nu. Exact pe dos. Nu, ori au fãcut ºi ei presiuni asupra primarilor ori nu le-a pãsat deloc de acest aspect. A.: Ce veþi face totuºi dacã veþi pierde alegerile? M.L.P.: Nu mã transpun în aceastã stare de spirit. A.: Existã o alegere în privinþa felului în care vã prezentaþi ca om? Bayrou îºi face vacanþele în familie, dumneavoastrã în Marea Britanie strângând scoici. M.L.P. Da, e adevãrat, existã o alegere. Cred cã deriva cãtre latura „people” a vieþii politice a fãcut mult rãu. Obiºnuiesc sã spun cã nu din cauzã cã imi place foie gras mã interesez de viaþa raþei. Sunt aici pentru a face politicã ºi nu înþeleg pentru ce copiii mei ar trebui sã devinã cunoscuþi publicului. Cred cã trebuie delimitatã clar viaþa privatã de viaþa politicã, iar utilizarea partenerilor, a copiilor, a intimitãþilor în campania prezidenþialã mi se pare cã a mers prea departe. Rezist unei asemenea idei. În rest, puteþi judeca mai bine decât mine felul în care presa trateazã campania prezidenþialã. E evident cã nu e tratament echitabil. Simpla manierã în care sunt intervievatã e radical diferitã de cea în care sunt intervievaþi adversarii mei. Pe douã mari canale de televiziune – TF1 ºi France 2, am avut 3% timp de antenã ºi 4% pe France2, conform datelor Consiliului audio vizual. Deci efectiv spaþiul care îmi e acordat e prea puþin, dar eu sunt un candidat în afara sistemului. Eu am în cartea mea o tezã: spune-mi cine eºti, de unde vorbeºti ºi în interesul cui vorbeºti. Eu nu apãr decât interesul poporului francez. Alþii, în faþa mea, apãrã interese care sunt mai degrabã comerciale, mai complicate. ªi cred cã toatã lumea se coalizeazã pentru cã sunt singura care sã poatã schimba radical modelul economic în care am fost aruncaþi de mai bine de 30 de ani. A.: Poate sunteþi victima propriului succes. Încercaþi sã dediabolizaþi Frontul Naþional. Lumea se comportã cu dv ca ºi cu un cadidat normal. M.L.P. Diabolizarea aceea a fost o injustiþie. Aceastã de dediabolizare existã în poporul francez. Diabolizarea persistã însã în cadrul elitelor. Imediat ce e vorba de un anumit nivel – casta politicã, mediaticã, care în Franþa au legãturi – au fãcut aceleaºi studii, îºi duc copiii la aceleaºi ºcoli, se cãsãtoresc unii cu ceilalþi. Politica francezã e fascinatã de aceastã laturã „people” -unul se cãsãtoreºte cu o cântãreaþã, altul cu o jurnalistã, altul cu o artistã, existã o fascinaþie reciprocã între aceste douã lumi. În aceastã lume, în aceastã lume a oligarhiei, diabolizarea persistã, incontestabil. Dar nu ºi la nivelul oamenilor normali. E din cauzã cã eu nu fac parte din sistem, nu vreau sã ma topesc în el ºi sã îl ameliorez, consider cã e mort. A.: Care ar fi cea mai mare diferenþã între dvs ºi tatãl dvs? M.L.P.: Nu avem aceeaºi vârstã, nu am avut acelaºi parcurs, nu avem nici mãcar aceleaºi referinþe. Nu am trãit aceleaºi experienþe. Tatãl meu are cu 40 de ani mai mult ca mine. Deci nu am avut niciodatã aceeaºi viziune, la fel cum se întâmplã peste tot – copiii nu au aceleaºi pãreri ca pãrinþii lor. Putem împãrtãºi câteva mari opþiuni precum suveranitatea naþiunilor, un stat puternic ºi strategic pentru a lupta contra inegalitãþilor. Avem poate acelaºi drum, dar nu îl facem poate în acelaºi fel. Nu avem aceleaºi mijloace de transport. Avem personalitãþi diferite, iar politica pe care o face cineva depinde de personalitatea lui. sursa: Adevarul ]]>