În timp ce alte state iau în calcul dezincriminarea consumului ºi comerþului cu droguri uºoare, ca singurã soluþie pentru oprirea traficului, politicienii români rateazã încã o dezbatere serioasã. Miile de victime din Mexic din ultimul an, din care câteva sute de poliþiºti uciºi de traficanþi, sunt prea departe de Bucureºti pentru ca politicienii sã aducã în discuþie efectele dezastruoase ºi eºecul total al modului în care s-a purtat pânã acum rãzboiul împotriva dr

Departe de a fi confruntatã cu violenþa extremã asociatã traficului de droguri din alte state, dar ºi fãrã a purta pânã acum un rãzboi real împotriva acestuia, în care sã fie blocate definitiv rute de transport sau sã fie descoperite legãturi de corupþie la nivel oficial, România începe sã resimtã tot mai puternic efectele negative ale incriminãrii. Odatã afectatã o rutã, se deschide imediat una nouã, odatã lovitã o reþea de traficanþi se ridicã rapid alta ºi mai puternicã, odatã îngreunat accesul unui drog „clasic“ apare imediat altul nou, mult mai periculos, în timp ce consumul creºte în loc sã scadã. Mii de oameni prinºi cu o þigarã de marijuana (nu cu mult  mai periculoasã pentru sãnãtate decât una cu tutun, potrivit chiar unor studii oficiale) îºi continuã viaþa cu cazier, alþii surprinºi cu cantitãþi ceva mai mari asupra lor stau, pe banii celorlalþi contribuabili, în puºcãrie, alãturi de mult mai puþini traficanþi. Lãsatã în zona economiei subterane, piaþa drogurilor îºi racoleazã consumatorii din zona în care îi poate atinge rapid pe cei mai vulnerabili, fãrã ca legile sã poatã interzice ºi controla mãcar vânzarea cãtre minori, aºa cum se întâmplã în cazul alcoolului sau þigãrilor. Realizând cã dezincriminarea este rãul cel mai mic, SUA ºi mai multe state europene au fãcut deja paºi cãtre legalizarea consumului ºi comerþului cu droguri uºoare. Câºtigului principal obþinut prin reducerea violenþei în domeniu ºi a costurilor suportate de societate, i se poate adãuga, ca „bonus“, creºterea ve­niturilor la buget, prin ta­xare, ºi, în unele cazuri, a încasãrilor din turism. Capital încearcã sã deschidã o dezbatere asupra unor probleme serioase, care þin inclusiv de respectul legii pentru libertatea ºi responsabilitatea individualã, ignorate sau tra­tate neserios ºi demagogic de politicieni, cãutând argumente în mediul academic ºi în cel de afaceri. 0 este numãrul cazurilor de deces cauzate direct de consumul de canabis, constatate de Agenþia Naþionalã Antidrog, inexistente fiind ºi cazurile de internare la urgenþã 42% dintre bucureºteni au declarat, în 2007, cã îºi pot procura uºor droguri în 24 de ore, chiar dacã sunt ilegale, potrivit unui studiu ANA/DORDT. Accesul facil a fost recunoscut ºi de o treime din tinerii din toatã þara 1.430 de români au fost cercetaþi în 2007 doar pentru consum propriu de droguri (majoritatea consum de canabis), aproape 60% din totalul celor cercetaþi pentru activitãþi ilegale cu droguri Dupã o sutã de ani în care nu reuºit sã opreascã tra­ficul ºi consumul de droguri, mai multe þãri înþeleg cã le­galizarea este cea mai durã loviturã pentru aceastã industrie. Douã proiecte de lege pentru legalizarea marijuanei au fost introduse în dezbatere, luna aceasta, de un congresman american. Acesta a arãtat cã tratând consumatorii ca infractori se risipesc resurse care pot fi folosite în cazul unor crime serioase. SUA cheltuieºte doar pentru aplicarea legii împotriva consumului de droguri 13 miliarde de dolari, a fãcut cele mai multe arestãri legate de marijuana din lume – 20 de milioane de persoane din anii ‘60 pânã în prezent, majorita­tea consumatori, într-un singur an fiind reþi­nuþi mai mulþi fumãtori de iarbã decât arestaþi pentru toate infracþiunile violente (crimã, viol, tâlhãrie etc.). Rãzboiul purtat cu costuri uriaºe nu a împuþinat nici consuma­torii, nici producþia, reuºind doar, pe mãsurã ce devenea mai dur, sã împingã „afacerea“ drogurilor spre organizaþii din ce în ce mai violente dispuse sã-ºi asume riscul. De curând, ºi procurorul general al SUA, Eric Holder, a anunþat cã guvernul federal va înceta sã vâneze distribuitorii de marijuana în statele în care vânzarea în scop medical a fost deja legalizatã, dupã refe­rendum. Americanii au votat pânã acum în 13 state pentru legalizarea vânzãrilor de marijuana cu prescripþie medicalã, planta fiind folositã în tratamentul cataractei, artritei sau ca analgezic pentru bolnavii de cancer, care erau nevoiþi sã ºi-o procure ilegal. În California, guvernatorul Arnold Schwarzenegger merge ºi mai departe. A deschis dezbaterea pentru legalizarea comerþului cu marijuana în scop recreativ, nu doar medical, anticipând cã va încasa din taxe circa 1,3 miliarde de dolari pe an. Toleranþã mai mare în Europa Paºi pentru legalizare au fãcut deja ºi mai multe state europene, nemaipedepsind deþinerea unor cantitãþi mici de droguri. În Olanda, þara cu cea mai tolerantã atitudine, dupã promisiunile politice de reducere a numãrului de coffee-shopuri ºi bordeluri, autoritãþile din Eindhoven au realizat cã problemele legate de droguri pot fi rezolvate de fapt printr-o ºi mai amplã legalizare. Primãria doreºte, nici mai mult nici mai puþin, decât sã înfiinþeze propriile culturi de marijuana, astfel încât sã scoatã din piaþã reþelele de trafic. Acestea nu au putut fi eliminate din cauzã cã vânzarea unor cantitãþi mari de droguri uºoare ºi cultivarea au rãmas ilegale, furnizorii coffee shopurilor vânzându-le acestora canabis de peste 100 de milioane de euro pe an, pentru care nu plãtesc taxe. În Elveþia, þarã deja tolerantã cu consumatorii, în care 44% din tineri spun cã au fumat cel puþin o datã în viaþã marijuana, populaþia a acceptat la ultimul referendum administrarea de heroinã dependenþilor, respingând însã la limitã legalizarea comerþului cu marijuana în scop recreativ, pentru a nu înlocui modelul actual de turism, cu cel mai dificil de gestionat din Amsterdam. Indiferenþã în România Cu paºi mai mult sau mai puþin avansaþi spre legalizarea drogurilor, þãrile amintite au avut parte cel puþin de dezbateri publice serioase legate de necesitatea unei astfel de soluþii, pe care politicienii români le resping din start sau le îngroapã în ironii electorale. Mai mici decât în alte state care poartã de mulþi ani un rãzboi dur împotriva drogurilor, consecinþele negative ale prohibiþiei nu lipsesc în România doar pentru cã autoritãþile le ignorã. Potrivit Raportului mondial  privind drogurile 2009 (date pentru 2007), lansat sãptãmâna trecutã de Biroul Naþiunilor Unite pentru Combaterea Drogurilor ºi a Criminalitãþii (UNODC), România nu se numãrã printre statele cu cele mai ridicate niveluri ale consumului sau traficului. Datele comparative privind preþurile ºi evoluþia consumului în timp dau însã motive de îngrijorare. Dacã pentru drogurile uºoare preþul plãtit de consumatorii români este cel mai mare din sud-estul Europei ºi printre cele mai mari din lume la grade de puritate comparabile (între 8,2 ºi 9,6 dolari gramul de canabis, mai mult decât dublu faþã de þãri ca Turcia, Spania sau Grecia ºi triplu faþã de Croaþia sau Serbia), heroina, care creeazã dependenþã fizicã ºi prezintã un risc ridicat de deces prin supradozã, este mult mai accesibilã decât în alte þãri. Consumatorul român putea cumpãra un gram de heroinã, în 2006, potrivit UNODC, cu 50 de euro, mai ieftin decât în aproape toate þãrile Europei Occidentale. Lãsatã în zona economiei subterane, piaþa drogurilor îºi racoleazã consuma­torii în zona în care îi poate atinge rapid pe cei mai vulnerabili, riscul activitãþii ilegale determinând traficanþii sã stimuleze vânzarea substanþelor care creeazã cea mai mare dependenþã, deci cea mai mare cerere sigurã viitoare. În plus, orice intenþie a autoritãþilor de a avertiza publicul asupra riscurilor diferite pe ca­re le prezintã diversele droguri sau substanþele în care acestea sunt dizol­vate (adesea mai pericu­loase decât drogul în sine, ca benzoca­ina folositã în amestec cu cocaina) ar fi zãdãrnicitã, atâta timp cât obligaþia de a pedepsi consumul oricãrui drog nu lasã loc pentru „protecþia consumatorului“. Vânzãtorul legal de marijuana din coffee shopul olandez, care recomandã clientului „începãtor“ iarba cu cea mai micã „tãrie“, este departe de traficantul ilegal de la colþul strãzii. Ilegal nu înseamnã inaccesibil Incriminarea anumitor substanþe încurajeazã ºi crearea altora noi, de sintezã, pe care autoritãþile nu le descoperã imediat, ºi ale cãror consecinþe consumatorii le aflã când este prea târziu. Luna trecutã, poliþiºtii au anunþat o noutate absolutã ºi pentru piaþa româneascã: intrarea unui nou drog halucinogen. Legile dure împotriva consumului  nu reuºesc sã opreascã sau sã controleze vânzarea cãtre minori, aºa cum se întâmplã în cazul alcoolului sau þigãrilor. Un sondaj recent realizat printre elevii de generalã ºi liceu (ºcoli din judeþul Buzãu)aratã cã, în ilegalitate, piaþa drogurilor îºi cautã clienþii ºi printre grupele vulnerabile de vârstã. Potrivit sondajului, singurele droguri oferite gratuit minorilor, chiar la ºcoalã, sunt cele ilegale (de la marijuana sau haºiº pânã la mult mai periculoasa heroinã). Comercianþii de alcool ºi tutun nu au nevoie sã facã un astfel de „sampling“ ilegal, atâta timp cât îºi gãsesc suficienþi clienþi aflaþi la vârsta la care au discernãmânt. Potrivit Agenþiei Na­þi­onale Antidrog (ANA), pre­valenþa consumului de droguri ilegale de-a lungul vieþii în rândul elevilor de 16 ani a crescut în ulti­mii ani, ajungând la 14,5% în 2007. Iar ilegali­tatea nu a fãcut automat drogurile ºi in­accesibile, o treime din tinerii din þarã (ºi 40% din bucureºteni) afirmând cã ºi le pot procura uºor în 24 de ore. Singurul succes pentru reducerea consumului de canabis vine dintr-o zonã surprinzãtoare, cea a unei substanþe rãmase legale, dar pentru care campaniile de informare ºi educare au început sã aibã efect: tutunul. Atât UNODC, cât ºi Observatorul European pentru Droguri ºi Toxicomanie (OEDT) au constatat o scãdere a consumului de canabis în statele dezvoltate, OEDT gãsind ºi o explicaþie: scãderea consumului de tutun, cu care marijuana este adesea amestecatã. O schimbare de atitudine obþinutã la nivel cultural, care aratã o destinaþie mai eficientã ce poate fi datã, prin programe de educaþie ºi sãnã­tate, fondurilor uriaºe cheltuite acum în vânãtoarea inutilã de consumatori ºi comercianþi de droguri. În România, sunt cercetate doar pentru consum în fiecare an peste 1.400 de persoane, dar nu existã o evaluare a cheltuielilor publice totale angrenate de incriminarea drogurilor. Cât de mari pot fi acestea o aratã estimãrile unor state mai interesate de statistici. OETD apreciazã la 28-40 miliarde de euro cheltuielile publice anuale din UE, adicã 60 de euro din banii fiecãrui cetãþean al Uniunii. Statul bri­tanic cheltuieºte peste 20 miliarde de euro, cel italian, 6,4 miliarde de euro, pentru a opri o piaþã pe care consumatorii consumã de „numai“ patru miliarde de euro. Câºtig pentru buget ºi economie Posibilitãþii de a direcþi­ona aceste sume în programe mai eficiente sau în lupta cu infracþiuni violente contra persoanei ºi proprietãþii, legalizarea i-ar adãuga încasarea unor sume suplimen­tare la buget. În 2007, s-au confiscat în România 2,12 to­ne de canabis ºi sute de kilograme de droguri de sintezã. La buget au intrat însã mai puþin de 33.000 de euro din valorificarea altor bunuri confis­cate de la traficanþi. Statele care iau în calcul legalizarea anticipeazã, din taxare, venituri de ordinul sutelor de milioane sau miliardelor de dolari, dupã mãrimea pieþelor. Un câºtig suplimentar îl poate aduce în turism atitudinea tolerantã faþã de droguri. „Pentru a deveni oportuni­tate pentru un turism civilizat nu este însã suficientã simpla legalizare. Ca sã atragi turiºti de calitate, ca în Amsterdam, nu ca în America de Sud, unde ai acces uºor ºi la droguri ºi la prostituþie la orice colþ de stradã, e nevoie de integrarea într-un concept de imagine bine structurat“, spune Ciprian Enea, consultant Best Turism, precizând cã e necesarã o infrastructurã specialã, greu de obþinut într-o þarã care se descurcã greu ºi cu modele de turism mai puþin sofisticate, de genul „pe urmele lui Dracula“. Pentru Olanda, tradiþia unui astfel de concept turistic, asociat valorilor de libertate in­di­vidualã preþuite de populaþie, înseamnã o cifrã de afaceri de aproape 380 milioane de euro pe an pentru cele peste 700 de coffee shopuri (pot vinde legal maximum cinci grame de canabis unui client ºi pot pãstra stocuri de cel mult 500 de grame), plus miliarde de euro cheltuielite suplimentar de turiºti în þarã. 45% din consumatorii de canabis fumeazã doar ocazional, potrivit datelor folosite de UNODC în estimarea cererii globale, folosind 0,6 grame pe an, din care pot pregãti maximum 2-3 þigarete 71mil. de europeni, adicã circa 22% din populaþia adultã, au consumat canabis cel puþin o datã de-a lungul vieþii, potrivit OEDT. În ultimul an, au consumat canabis 23 de milioane de europeni adulþi 190 mil. de persoane din întreaga lume au consumat canabis în ultimul an, adicã 4,4 % din populaþia totalã a globului cu vârste între 15 ºi 64 de ani, potrivit celei mai mari estimãri UNODC Consecinþele prohibiþiei, efectele legalizãrii Radu Nechita, Lector dr. Universitatea „Babeº-Bolyai”, Facultatea de Studii Europene Legalizarea producerii, comercializãrii ºi consumului ar fi cea mai durã loviturã datã acestei „industrii“. Libertatea de intrare pe piaþã ar duce la prãbuºirea preþurilor pânã aproape de costul de producþie, care reprezintã un procent infim din preþul de vânzare cãtre consumatorul final. Resursele „baronilor“ drogurilor s-ar diminua ºi, odatã cu ele, capacitatea de a corupe societãþile în care opereazã. Este probabilã ºi reorientarea consumatorilor cãtre drogurile mai „uºoare“ ºi „naturale“ de la cele concentrate ºi/sau chimice. Existã riscul ca preþul mai redus sã conducã la creºterea consumului, supraestimat însã în dezbaterea publicã: în SUA, ponderea consumatorilor de cocainã e azi similarã cu cea de dinaintea interzicerii. Pentru a contracara riscul, e obligatorie educaþia antidrog ºi programe medicale. Costul ar fi mai mic decât cele 40 mld. dolari cheltuite anual doar de SUA în in­terminabilul ºi ineficientul rãzboi împotriva drogurilor. Citeºte, pe larg, opinia lui Radu Nechita. Mihail Radu Solcan, Prof. dr. Facultatea de Filosofie, Catedra de Filosofie Politicã ºi Moralã Pot fi trataþi indivizii maturi precum copiii mici? Trebuie sã le fie supravegheate ºi corijate modurile de a se distra? Dacã admitem cã indivizii maturi sunt liberi ºi responsabili pentru acþiunile lor, atunci statul nu are cum sã fie pus în postura de pedagog. Oricât rãu ºi-ar face sieºi cineva consumând narcotice pentru a se distra, nu existã temeiuri pentru a-l trata ca o fiinþã imaturã. Ceilalþi pot sã-i interzicã sã se urce la volan, sã manevreze macarale sub influenþa drogurilor º.a.m.d., dar nu sã se distreze pur ºi simplu. Este perspectiva unui liberal, dar nici pentru un democrat statul-pedagog nu poate fi justificat. Pentru democrat, statul trebuie sã fie sub controlul indivizilor, nu indivizii sub controlul statului. Or, statul-pedagog presupune un sistem de supraveghere ºi intervenþie care nu urmãreºte sã sesizeze starea opiniei publice – pentru a-i da ascultare -, ci „starea de spirit a populaþiei“, pentru a o îndrepta. Citeºte, pe larg, opinia lui Mihail Radu Solcan. Octavian-Dragomir Jora, Lector Univ. ASE, Facultatea de Relaþii Economice Internaþionale Dacã (prin prohibiþie n.r.) autoritatea publicã amestecã potirele moralei ºi dreptãþii, provoacã un multiplu stres social: a) alimentea­zã un climat de infracþionalitate care nu ar fi avut aceeaºi magnitudine în absenþa aparent necesarei prohibiþii; b) pentru a aplica prohibiþia (ºi combate infracþionalitatea autenticã provocatã de ea), mobilizeazã coercitiv resurse suplimentare din economia productivã, împovãrând-o, ºi în loc sã fie folosite doar în apãrarea integritãþii persoanelor ºi proprietãþilor, le iroseºte în acþiuni ce alimenteazã cer­cul vicios al infracþionalitãþii (ridicã bariere, traficanþii se repliazã, canalele de distri­buþie se adapteazã, cresc riscurile ºi deci ºi  costurile dejucãrii prohibiþiei, dependenþii au o facturã mai mare de plãtit ºi unii aleg sã devinã infractori pentru a o achita). Funcþia legii este de a pune ordine între oameni, nu în oameni. În societate, nu drogurile sunt rã­ul paradigmatic, ci frauda, tâlhãria, violul, omuciderea. Citeºte pe larg opinia lui Octavian-Dragomir Jora. Cosmin Marinescu, Conf. Univ. Dr. , Catedra de economie ASE Bucureºti, Coordonator al Centrului pentru Economie ºi Libertate (ECOL) Când drogurile sunt aduse în legalitate are loc eliminarea riscurilor cu producþia ºi contrabanda, a costurilor cu mituirea oficialilor din poliþie ºi politicã. Preþurile drogurilor vor fi semnificativ mai mici, ºi tot mai mici vor fi ºi faptele antisociale ale dependenþei. Mulþi se tem sã vadã în jurul lor oameni a cãror judecatã ºi ale cãror acþiuni sunt alterate de „prafurile interzise“. „Liberul arbitru“ ºi acþiunile oamenilor sunt însã „alterate“ continuu ºi prin diverse alte „bunuri“: alcool, tutun, jocuri de noroc, dragoste, obosealã etc. De aici nu rezultã cã acestea ar trebui, ori ar putea fi, interzise. Faptul cã, având un cuþit în posesie, oricând cineva ar putea deveni infractor nu ne poate folosi, sub nicio formã, pentru a interzice producþia ºi comercializarea cuþitelor. ªi cu atât mai puþin pentru a-l aresta pe acest cineva – traficant, consumator de droguri ori purtãtor de cuþit – pentru pericolul potenþial pe care îl reprezintã. Citeºte pe larg opinia lui Cosmin ªtefan Marinescu. Bogdan Glãvan, Conf. Univ. Dr. Universitatea Româno-Americanã, membru fondator ECOL, deþinãtor site www.logec.ro Un mare numãr de economiºti, inclusiv lau­reaþi Nobel, s-au pronunþat pentru legalizarea drogurilor. Principalele efecte ar fi:  Scãderea preþului acestora ºi, în consecinþã, scãderea criminalitãþii asociate în prezent cu traficul de droguri. Creºterea transparenþei comerþului ºi ate­nuarea sensibilã a problemelor informaþionale cu care se confruntã consumatorii. Printre altele, îmbunãtãþirea calitãþii drogurilor (prin certificare) ar elimina o serie de riscuri la care se expun cumpãrãtorii, precum riscul de supradozã sau problema puritãþii incerte.  Reducerea cheltuielilor publice asociate cu combaterea traficului de droguri, eliberându-se astfel fonduri pentru educarea publicului ºi pentru asigurarea tratamentului medical în cazul celor dependenþi. Citeºte pe larg opinia lui Bogdan Glãvan. sursa: capital.ro