John si Maria

Maria îl cunoscuse pe John pe facebook. Dãduse accept cererii lui de prietenie mai mult dintr-un moft de fatã ce se simte admiratã de cohorta de bãrbați din lista ei. Dar lucrurile luaserã o întorsãturã serioasã când el a anunțat-o cã și-a cumpãrat biletul de avion pentru România. Emoționatã, a venit sã îl ia de pe Otopeni cu fratele ei, cu BMW-ul împrumutat de la cumnatul lor ce tocmai se întorsese din Italia. Dacia 1310 a familiei o ascunseserã în șurã, lângã vacã, sã nu creadã americanu` cã sunt niște amãrâți. L-au gãzduit în casa mãtușii, iar seara s-a adunat tot satul în bucãtãria acesteia, sã îl cunoascã pe american. Pânã și popa și-a fãcut drum, cu sfeștania, prilej de predicã și de ciocnit paharele dupã binecuvântare. Cum necum, dupã o sãptãmânã – în care el a mers cu ea și cu unul dintre verii ei la ambasada SUA din București, pentru vizã, au plecat în State, la pãrinții lui, sã o prezinte familiei. Vãrul Ionel, un bãiat trupeș, rumen la fațã, cãruțaș din tatã în fiu și tractorist de ocazie (când era sezonul), nu se mai putea opri din holbat la vederea autostrãzilor largi, cu poduri suspendate, a furnicarului de oameni de toate rasele și culorile ce treceau grãbiți pe trotuare, a zgârie-norilor strivitori, aruncați la tot pasul parcã de un gigant nebun. New York, inima capitalismului mondial, locul în care oricine este binevenit pentru a-și trãi visul american. Au ajuns în final în suburbii, la o casã imensã, construitã în stil victorian. Pãrinții lui îi așteptau emoționați în fața casei, urîndu-le bun venit, totul fiind desprins parcã dintr-un film hollywodian. Ea se sãrutã pe obraji cu viitoarea mamã soacrã, bâiguind într-o englezã cu puternic accent moldovenesc cele câteva cuvinte pe care le repetase în avion. Ionel se strãdui și el sã parã prezentabil, onorându-i cu un salut în rusã, limbã pe care o învãțase de la bunicu, prilej de amuzament pentru tatãl lui John. La masã, Maria s-a arãtat sfielnicã și tãcutã, trãgând pe furiș cu ochiul la portretele familiei, atârnate pe toți pereții, și la argintãria finã, moștenitã de generații în familia lui John. A fãcut impresie bunã, fiind apreciatã de mama lui John pentru privirile drãgãstoase aruncate acestuia. La final, bãrbații s-au retras în biroul tatãlui lui John, pentru un pahar de wiskey și un trabuc fin, iar ea a rãmas cu mama lui, prilej de apropiere între ele. Dupã douã zile, hotãrâserã deja data nunții, precum și amãnuntele legate de ceremonie, care urmau sã aibã loc la New York. Pãrinții lui John urmau sã se ocupe de toate detaliile, aveau sã trãiascã o nuntã ca-n povești. Familia lui John era destul de influentã (avea și un unchi senator), așa cã nu a fost prea greu sã obținã vizã pentru tot familionul Mariei, bașca prietenele din copilãrie, cu toții ca la vre-o 30 de persoane, care urmau sã soseascã cu avionul pus la dispoziție de tatãl lui John (un puternic președinte de Consiliu de Administrație într-o companie ce își permitea un jumbo jet pentru situații speciale…). Zilele au trecut ca într-un vis pentru Maria, cu probe de rochie, degustãri de torturi și alegeri de meniuri și bãuturi pentru petrecere. Veni și ziua mult așteptatã a nunții, oficiatã de cei doi preoți, cel ortodox de la biserica româneascã din zonã, și de preotul protestant local. Dupã schimbul de jurãminte, cuplul a primit felicitãrile tuturor și petrecerea a început. Surpriza serii a constituit-o taraful de lãutari (aflați întâmplãtor în turneu în zonã, au mai scos și ei un ban) aduși de unchiul miresei, care i-a impresionat puternic pe convivi prin vioiciunea bãtutelor moldovenești. Spiritele s-au încins spre searã, când lãutarii voiau sã plece, dar nașul mic nu le-a dat drumul, îndesându-le un pumn de euro în buzunare și îndemnându-i sã mai cânte. Atmosfera se încinsese de-a binelea de la zaibãrul adus de invitații din Moldova, când un incident a stricat toatã veselia nuntașilor. Gheorghe, cel mai tânãr dintre frații miresei, luã microfonul și într-o englezã stricatã (învãțatã la cules de cãpșuni în Spania), anunțã, cum e obiceiul la români, cã… S-A FURAT MIREASA ! Urmã un moment de panicã generalã în familia mirelui. Garda de corp a unchiului Senator American intrã în poziție defensivã, iar în urmãtoarele 5 minute grãdina familiei fu invadatã de trupele FBI-ului. Gheorghe abia apucase sã anunțe mirelui cã rãpitorii au trimis pantoful miresei – spre încredințare, și cã cer drept rãscumpãrare 10 lãzi de wiskey de 12 ani, cã deja în parcarea familiei sosiserã dubițele ABC-ului și CNN-ului, care transmiteau în direct povestea rãpirii miresei și revendicãrile teroriștilor. Oprah și-a întrerupt emisiunea pentru un breaking-news, iar președintele Obama a transmis familiei un scurt mesaj televizat, prin care arãta acesteia cã poporul american și președintele sunt alãturi de familia victimei și cã nu vor tolera nici un act de terorism și vor duce rãzboiul împotriva terorii pânã la capãt. Evident, cei doi veri care fugiserã cu mireasa s-au predat la prima secție de poliție, și pânã la lãmurirea situației, familia miresei a trebuit sã le plãteascã cauțiunea astronomicã fixatã de judecãtorul de caz. Totul s-a sfârșit în final cu bine, americanii înțelegâd și ei cã românii sunt un popor barbar, a cãrui sport național pe la nunți constã în rãpiri și solicitãri de recompense pentru restituirea miresei. Bine cã n-au aflat și de bãtãile tradiționale de la finalul nunții (dupã tipicul nunților moldovenești ”a fost o nuntã ca-n povești, numai bãtaia a ținut trei zile”), cã cine știe unde se ajungea… A transmis în direct Mihai Rapcea care apoi a încãlecat pe-o șa… și-a plecat în Grecia (și povestitorii trebuie sã se odihneascã în vacanțã, nu-i așa !?).