Învățături despre compasiune și cele 9 Yanas (vehicule succesive)

Azi era ziua bunicii mele, ziua Victoriei. Sunt 30 de ani de atunci. Mai târziu avea să iasă curcubeul 🌈🌈 al MISA la Herculane.
Rest în peace, mamaie! Eu te iubesc.

“În tibetană, cuvântul pentru compasiune este nying-je”
Nu e! Insa nu pot sa scriu nimic pentru ca mai citesc misani pe aici si nu vreau sa ajunga la vreo invatatura la care sa inceapa sa copieze iar nesabuiti.

Ceea ce vorbeste Kenpo e indeajuns de bun de a-i trimite dupa cai verzi pe pereti.
Aceeasi Dharma si eterna de data asta.

P.S, Ma asteptam sa iasa cu Jigme Lingpa dar merge Pema pentru ca Bhutan.
Pema e de la Padma. ~ Pema siddhi hung!

Om Mani Padme Hung, Om Mani Padme Hung
Mantra pe gratis! Luati toti copiacii, luati mantra ca tot n-auziti si initiere ioc!

Pema Lingpa e butanez si terton. Jigme Lingpa e cu Longchenpa, si el terton.
“Longchen Nyingthig, the Heart Essence teachings of Longchenpa.”
Nying thig – heart essence.
Amandoi din Nyingma.
Jigme Lingpa e important pentru Madhyamaka, pe cand celalalt e cu Burning Lake.
Madhyamaka e deliciul si filozofeala celor care nu dau la drept. Pe cand avocatii toti se tavalesc si imbaiaza in Izvorul Tamaduirii. :))
Intri acolo cu lampa si aduci comorile la suprafata.
Sunt gata aici pe Duminica atunci cand MR se arunca in lac cu lampa sa nu uite cum arata lumina si aduce comorile la suprafata. Merge si Lacul Morii. :)) Merge si cu masina. )) Merge si av. Sosoaca daca vrea, :))

Da MR se duce si se bate cu balaurul. O sa fie galagie mare Duminica. Va sugerez antifonice.

Nici sa-i dai un pahar de vin nu poti ca se evapora, pardon sublimeaza tot pana sa ajunga la el.
El incearca dar nu reuseste. P3rfect adica sa ma faca sa-l gasesc. Ne-ne-ne-ne-ne!

Trebuie sa-l ungi continuu ca pe-un lingham.
In sticluta n-are pastile, ci argila sa mai taca din cand in cand.

Problema nu e cu el, problema e cu tine ca te priveste pe deasupra ochelarilor. Adica te citeste si fara ochelari.
D-aia n-am ce cauta acolo. 😛

Karma e pe mine pentru ca la mine în casa a fost prins un șoricel și frate-meu cu maică-mea n-au avut alta idee mai bună decât să-l arunce afară cu tot cu folia de care se lipise.
Se prea poate să primesc o reîncarnare inferioară pe chestia asta. Originatorul lui Mickey Mouse, egregorul șoriceilor s-a ridicat la mine înainte sau după ce a murit căutând eliberarea.
Așa ca acesta e adevarul în spatele visului.

Dimpotrivă!
Chiar dacă ai realizat natura minții, în momentul în care ieși din non-diferențiere, ai samsara iar. Să nu int3legem greșit! Natura minții nu este o stare de nemișcare și fixitate pentru că mintea este cele 5 elemente. Există și nu există. De aceea poate ar fi util că Rinpoche să dea inițierea unicului gust precum și alte inițieri în loc să se întreacă în speculații.
Avem shunyata și poate și aceasta trebuie explicată mai în clar că prin ea să înțelegem compasiunea de care am vorbit anterior. Nu e vorba de bodhichitta aici, încă de dedicația de a deveni bodhisattva pentru celelalte ființe simțitoare, ci simpla thuje de care am scris anterior.

Dacă n-ar există eliberare și șansă de eliberare, atunci n-am mai avea budism. Dacă Buddha nu s-ar fi eliberat, nu ne-ar fi arătat că este posibilă eliberarea.
“A vedea ieșirea din samsara” nu se poate realiza fără un maestru care să-ți arate clar și să te facă să experimentezi și doar pentru o foarte scurtă durata ce înseamnă natura minții.
Nu poți spune că ‘ai văzut’ ieșirea dacă nu știi prin experimentare directă ce înseamnă natura minții.

Shamatha – calm abiding ajută la eliminarea de otrăvuri. Dar natura minții nu este despre otravă și antidot, ci de a avea clar acea experiență ca punct de referință.
De aceea el spune ‘a vedea’, dar nu este despre fizicul ‘a vedea’ și nici chiar de ‘a înțelege’, ci de a experimenta această non-existență. Degeaba vorbim, pentru că prin vorbe nu se poate trece nimic din ceea ce mintea altei persoane poate experimenta în mintea acelei persoane. Nu vine de la S/sine. Trebuie transmisă de persoană direct.
Asemănător este cu vacuitatea! Vorbim de shunyata, dar nu avem direct experiența vacuități. Avem o pseudo- percepție a conceptului conform definiției dar nu am experimentat clar ce este.
A flexa definițiile în fața altora este ok numai că pentru autenticitate este bine să le avem dublate de experiența personală a ceea ce sunt acestea sub îndrumarea unui maestru autentic.

Exact cum învățătoarea te lua la școală cu liniuțe și cerculețe ca să scrii, nu doar să citești ziarul, tot așa înțelegi să înveți despre conceptele budiste. Le înveți ca să evoluezi.
Acestea sunt pentru că diferența pornește de la chiar percepție. În acest sens este bine să avem și tantrele diferite de cele hinduse care se referă la un Sine existent, aș completa în samsara și în nirvana. Advaita Vedanta este filozofia indiana care nu își găsește echivalent în budism. Diferențierea pleacă de la diferențierea minții și percepției în hinduism versus budism. Într-un caz mintea include organele de percepție și elementele, în celălalt însă nu. De aici existența și credința falsă într-un Sine.
În hinduism apare acest Sine în care mintea se resoarbe, pe când în budism avem și păstrăm fluxul mental.

Poți distruge prin argumente și poți argumenta împotriva a orice cf. Nagarjuna, dar nu ai posibilitatea de a elimina și șterge ideea de eliberare și a existenței compasiunii din fluxul mental al cuiva care deja are inițieri. Vacuitatea există și din aceasta iese compasiunea ca zeitate.
Dacă toate ființele simțitoare nu ar avea compasiune, adică am exista într-o epoca a degenerării, Dharma (învățătura) trecând prin această perioadă de degenerare, cu atât mai valoroasă devine atunci. Promisiunea lui Chenrezig este cuprinsă în ruga care se spune în cazuri de dezastre naturale, cutremure, și oricând altcândva când pare că nu mai există cale pentru a readuce îndărăt ființele simțitoare pe calea spre eliberare.
Cine nu ar vrea să nu mai experimenteze iadul când iadul este așa suferință de mare?
Dar pentru a citi această învățătură, este necesar să primiți inițiere de la un maestru autentic.
Garchen R. că întruchipare a lui Manjushri este o bună sursă de exemplu.

2. Apoi o importantă diferențiere de hiduism este abordarea budistă cu privire la calea spirituală.
Au loc ritualuri printre care cel mai definitor este refugiul în învățătura lui Buddha. Calea luată devine în același timp mijloc/vehicol de eliberare. Nu poți urma și calea de eliberare și non-calea. Nu se poate să îndeși în prostie cele două una în alta.
Și apoi avem tantrele care vorbesc de ridicarea bazei (pardon, a Imparatiei Ceresti), adică de trecerea ființelor din samsara prin diferitele tărâmuri până la eliberare. De aceea se și spune să te așezi pe pernuța de meditație și prin calm-abiding să ajungi să observi si să înțelegi că acestea au loc.
Nu poți spune că toate mamele își urăsc copiii, când chiar la animale vezi că mama își îngrijește puiul. Aceasta are loc instinctual. Poate acolo trebuie căutat adevărul, în iubirea mamei pentru copil.

John 3:16 Că așa a iubit… Oh, come on! Ne tot pedepsește de cât ne iubește. Trebuie să faci sclavie.
Cum rămâne cu hermafrodiții? Sau androginalii la care cursul MISA ar tinde?
Deviațiile ele pe ele însele s-au născut? Trebuie omorâți cf. Celor 10 porunci? Cine dă porunca de omor când este în chiar cele 10 porunci cuprinsă interdicția? Cum rămâne cu iubirea de aproapele?
Sau e undeva codificat și posibilitatea de evoluție?

De aici, din iubirea de aproapele extind iubirea mea asupra celor stigmatizați si uitați de însăși Creator. Nu este vina lor ca s-au născut așa. Viața lor este o suferință. Ca eu să contribui la suferința lor, nu va ieși vreun bine din aceasta. Cel mai bine este să fie lăsați în pace și să fie lăsați să își trăiască viața.
Cum sunt ei acum, voi ajunge eu.

sweet pea
https://th.bing.com/th/id/OIP.sd-DFaLP4JaYWntXE-9zygHaE8

Gasim despre Platoul Farashin:
“The Farashin Plateau in Turkey has been a site of historical significance. One notable location there is the Mor Gabriel Monastery (also known as Dayro d-Mor Gabriel or Deyrulumur).
In the 14th century, it faced tragedy when 440 monks were killed by invading Mongols.
In 1991, remains of monks killed by Timur (Tamerlane) were discovered in caves beneath the monastery, dating back to 1401.
During the Seyfo genocide, the monks were massacred by Kurds, and the monastery was occupied for four years until its return to the church in 1919.

Sa fie cumva Turcia care dicteaza numirea Firei in functia de primar al Bucurestiului?

“Un alt act adoptat în întregime la data de 9/21 mai 1877 a fost transferarea celor 914000 lei, reprezentând „Darea către Înalta Pórtă” (așa era trecut tributul în buget), în bugetul cheltuielilor curente ale armatei” …
Armata română a asigurat traversarea Dunării de către ruși prin bombardamentele din 14-16 iunie asupra pozițiilor otomane.
Rușii au beneficiat din plin de sprijinul artileriei române și, după un atac energic, au cucerit pe 4 iulie cetatea Nicopol…
La conferința de pace de la Berlin din 1878 s-a decis ca Rusia să recunoască României independența, să cedeze teritoriile Dobrogei și Deltei Dunării, inclusiv portul Constanța, și mica Insulă a Serpilor. În schimb, Rusia prelua județele din sudul Basarabiei (Cahul, Ismail, Bolgrad).

Dintr-un anumit unghi, rusii s-au batut cu otomanii, dar vesticii erau in comanda. Acum rusii nu mai accepta sa fie comandati? Hm! Teribila karma pentru ca vor fi atacati din toate partile!

Desigur ca MR – Mihai Rapcea – abia astepta sa calc gresit ca sa ma toarne cui poate.

Tragi in mine, tragi in fabrici si uzine. 😛

Ceea ce am constatat pe ziare, pe site-uri este ca voi nu puteti gusta o bucurie, sau mai multe in modul sau natural de prezentare derivata din realitatea pe care o aveti fara a fi revoltati de ceva care tine de voi sa va schimbati, dar de care va incapatanati sa nu incepeti vreo modificare. Toleranta si calmul de sine.
Este o atitudine de coagulare de grup specifica in care v-ati bucura, dar aveti regresul de care tineti foarte tare ca sa aveti coeziune si pierdeti din acea bucurie din cauza fortei perversitatii de grup de a corupe pe celalalt.
Ajungeti ca masculii sa va bagati nasul in ceea ce nu va priveste, adica per se sa investigati voi insiva situatiile intime ale celor gay fara a lua in seama faptul ca legislatia in alte tari nu permite aceste fapte. Va duceti peste ei in alte tari sa ii luati la mascareala. Este dreptul la intimitate al oricarei persoane. In aceste revolte ale voastre nu mai tineti cont de libertatile individuale ci direct atacati revoltati si sfidati si maltratati pe ceilalti.
Asa, cu astfel de purtari, de atacuri negarantate de Constitutiile nici a voastra si nici ale statelor individuale din Europa, va veti scoate complet din Europa. Nu numai ca Ciolacu are o aparitie de satir salbatic, dar intregul popor are aspect de borfasi mai degraba decat de crestini, de mierduitori decat de barbati, de ciumece decat de femei, de buruieni decat de progenituri.
V-am spus sa stiti ca va duceti in vrie incat nici bucuria nu mai stiti sa v-o gustati corect din lipsa de traditie, derivata din gesturi bruscate, din coborare rapida din minciuna pe niste jalnice argumente. Voi pe voi va contraziceti. Va creste pulsul, va scade, aceeasi stare de revolta si furie va otraveste viata. Si din ce? V-a fortat careva pe voi sa fiti gay? Incredibil!

Tu n-ai vazut ca nu-l tinea motorul? Trebuia sa vii cu ciorba la el, cu sarmale, bucata de lemn sa aiba ce arde.
E din Karma Kagyu si astia strang sume imense de bani cand se pun. Se plimba cu Boeing-ul.
Mai e si piperat bine de tot. Si paros!
Lasa-l pe Khentrul ca isi balangane capul ca un pendul si sta doar in eschive!
Mergi dupa asta! Ia-ti refugiu cu el in Karma Kagyu si sa vedem cine o sa-ti fie root guru!
Fa pasul asta, nu sta!

Am avut un vis in care eram intr-un turn cu scari urcand in spirala. Pe scari asteptau in sir indian, una in spatele celuilalte, femei tinere fiecare cu o lumanare aprinsa in maini. Asteptau sa urce sus in intuneric pe scari tinand lumanarea.
Iar eu am vrut sa trec prin dreapta lor sa ajung sus. Si imi ceream scuze si treceam dar nu toate ma lasau. Erau si femei care glumeau si se prindeau de mine si nu ma lasau sa trec. Dar eu trebuia sa ajung sus sa imi impachetez lucrurile pentru ca urma sa plec impreuna cu un grup din acel loc. Si apoi am primit donatie de la matusa mea, ea e mai la vest. Si eu ma uitam in gramada primita si ma gandeam la ce trai bun a avut matusa mea. Si am lasat acelea si pe varul meu vorbind in urma si am mers, nu stiu cum am avut acces sa-mi iau lucrurile din Romania sa le impachetez pentru ca se pare ca in vis inca mai puteam sa intru si sa iau “ca la mine acasa”. Si ma uitam si sortam din ochi, asta nu, asta nu, asta nu, si nu prea aveam ce lua cu mine.
Am iesit si unchiul meu si el dorea sa intre in aceeasi masina mica si sa plecam. Eram cu 4 perne mari in mana care deja umpleau din portbagaj si imi spuneam ca unde ne mutam trebuie sa am pe ce dormi. Si nu aveam unde pune toate cate voiam sa le iau cu mine, obiecte frumoase/ functionale. Si spuneam soferului sa mai stea ca sa mai impachetez. Si acesta era stresul ca voia sa plece si eu inca nu sortasem si impachetasem toate cate le aveam.
Poate din cauza multiplelor tornade am simtit astfel de nevoi interioare.
https://www.youtube.com/watch?v=p0Mtj4030hI
https://www.youtube.com/watch?v=_orPfaj4nmk
Si stirile continua sa vina.

Biblia publicată în România are gust de BOR, de aceea am alta Biblie, a lui XXX ca să pot să am mai mare aderenta cu romanii, cu OCA, decât cu dogma BOR.
Și cu aceasta am voie să mă retrag din coșmarul acesta numit România pe ducă, o profeție care numai de bun augur nu e, cu o tara plina de lipsuri, de certuri, țâfna, încăpățânare, intoleranta si mediocritate, da?
Prefer calitatea vieții așa cum îmi este oferită.
Sper ca este sign off aici pentru mine.
Dacă intrați în război, oricum nu pot face nimic pentru ceea ce voi cu încăpățânare ați căutat. Nu e problema mea ce gândiți voi și cum va priviți viața, ce valori aveți.
Rapcea traducătorul va poate explica mai bine nuanțele traducerii.

@Ecce Kurrupt:
S-ar putea sa ai slightly dreptate. In Cartea junglei Baghera era determinat pantera, iar Baloo determinat urs.

Dar atunci cand ne gandim la familia cu doar un parinte, si aceastea rezulta din ce ai enuntat, ca … da cu eroare de executie.

Iti aduci apoi aminte de fuga in Egipt sau si pe tine te mana ura? Dar atunci cand Iosif a vrut s-o lase pe Maria?
Avem un crestinism cam sufocat de Dumnezeu insusi. Cam ca atunci cand a dat comanda sa fie ucisi batrani, femei, copii in cetatea cucerita. Bineinteles ca n-am voie sa comentez asa ceva.

Dar tu proceseaza ca de aceea ai compilator!
Oaia din balada si Domnul e scaparea mea.

Săgeți ascunse venite de la persoane care nu au curaj să aibă o identitate:

“Daca o persoana vorbeste murdar, urat de Dumnezeu si de cele sfinte, de sarbatori, injura, blesteama, dracuie persoane, lucruri, dar nu ii este frica si dracuie si cele sfinte ce pateste? Face asta deja de multi ani.
Daca indrazneste sa ii spuna finut cineva ca ar fi bun un ajutor de specialitate, intoarce totul si zice ca aia care spun sunt nebuni, blesteama, reactioneaza la extrem, reactioneaza deosebit de violent fizic si verbal, ameninta continuu.
Personajul este extrem de agresiv cu rudele f. apropiate desi ii vor binele, nu ii spun nimic, dar i se nazare din senin. Din somn se scoala si incepe desi e singura aceasta persoana in camera, dar urla, racneste, transteste usi, geamuri, tot si nu stii ce se intampla ca vorbeste singura. Te si sperii cand stiti ca nu e nimeni altcineva in camera si o stiti dormind si deodata face asa. Parca e posedata. Fereasca Dumnezeu de asa ceva! E ingrozitor prin ce sunt nevoiti sa treaca cei din jur.”

Mama îmi spune să nu ma adun cu orfani pentru ca sunt copii rai care neavând de mici unul din părinți nu prea sunt supravegheați și au mecanisme vicioase prin care se vindeca.
Ei se vor pune pe ei pe primul loc și mereu vor trage pătura de pe celălalt care s-a deschis spre ei ca expunându-i să se bucure ca le fac rău și ei suferă. Sunt sadici!
Așa este și Bivolaru care fără părinte/părinți care să-i ofere o familie, unilateral și-a pus în minte să fie cel mai bun în religie, în orice, numai să arate ca e special fata de ceilalți.
Tot din tăierea sursei de alimentare este și aceasta atitudine care de cele mai multe ori trece neobservată. În lipsa unui educator, a unui supraveghetor, copiii respectivi vor încerca să facă ei pe ghizii și învățătorii cu ei și cu alții. Ce altceva le rămâne după dezastru de făcut decât să scurme cu bățul în cenușă?
Nu spun ca se ia orfanatul pe altii, dar ambiția și incapatanarea lor ii duce în extrem la atitudini distrugătoare asupra altora pentru ca nu exista elementul corectiv și atunci ei iau în lipsa de corecție, obiceiul greșit drept acțiune corecta.
Da, trăim și cu astfel de persoane intre noi. De fapt trăim cu o grămadă de jivine fără coloana vertebrala care nu știu când prea mult e prea mult.

Scrie stiri pe surse ca “Apărătorii părților civile au argumentat că, la data de 22 decembrie 1989, Gelu Voican Voiculescu nu deținea nicio funcție oficială și era o persoană civilă.”
Deci se separa acuzarea lui Gelu Voican Voiculescu de cea a lui Iliescu pentru ca la data de 22 decembrie, GVV nu detinea nici-o functie oficiala.
Nu stiu daca e ceea ce voiai MR, dar vei putea argumenta misanilor ca ei nu au avut niciodata de a face cu GVV sau cu Iliescu. Cred ca e mai bine asa.
Ramane Tid sa-l sustina pe Iliescu fondatorul PSD, iar misanii raman cu GVV fondatorul fondatorului MISA.

Acum odata cu despartirea Marii Rosii de la sine in 2: cu GVV pe un mal si Iliescu pe celalalt mal, simt si eu ca am neutralitate si ca in sfarsit toate bucatile de puzzle cad cum trebuie!
Cred ca trebuie sarbatorit. – poate dupa lucru.

M-am chinuit atat sa-i separ! Daca nu era Andronic sa-i ia interviu lui GVV sa il vedem cum se deschide in toata maretia sa… si varsa adevarul pe masa… Ce mai? Merit un pahar de vin rosu!

Eu zic ca il merit pentru ca l-am ajutat pe GVV sa scape de povara Iliescu. Asta numai un budist putea sa faca… “pe interesantul” adica.
Din care rezulta ca i-am ajutat pe misani. Poate merit 2 pahare, mai stii?

Munca trebuie să fie organizată.

Şi nu poate fi organizată decât de către un om care cunoaşte scopul ei şi problemele care pot apare pe parcurs, care cunoaşte metodele şi care a trecut, la rândul său, printr-o asemenea muncă organizată.

Lucrul începe de obicei într-un grup mic, iar acest grup este în legătură cu o întreagă serie de grupuri analoage, de diferite niveluri, care, toate împreună, constituie ceea ce se poate numi “o şcoală pregătitoare”.

Prima trăsătură caracteristică a grupelor şi cea mai importantă dintre ele este aceea că ele nu sunt constituite după dorinţa şi preferinţele membrilor lor.

Grupurile sunt constituite de maestru, care alege tipurile de oameni capabili, din punctul de vedere al scopului urmărit, să se facă utili unii altora.

Nici o muncă de grup nu este posibilă fără un maestru.

Şi o muncă de grup condusă de un maestru nepregătit nu poate conduce decât la rezultate mediocre.

A doua trăsătură importantă a muncii grupelor este că acestea pot fi în relaţie cu un scop despre care cei care încep lucrul nu-şi pot face nici cea mai mică idee, şi care nu le poate fi explicat înainte ca ei să fi înţeles esenţa, principiile de lucru şi toate ideile care se leagă de acestea.

Dar acest scop către care ei se îndreaptă şi căruia îi servesc fără să-l cunoască este principiul echilibrului, fără de care munca lor nu ar putea exista.

Primul pas este de a înţelege acest rol, adică rolul maestrului.

Atunci când ei au înţeles acest rol – deşi la început nu poate fi vorba despre aceasta decât parţial – propria lor muncă devine mai conştientă şi, în consecinţă, poate să dea rezultate mai bune.

Dar, cum am spus deja, se poate ca uneori scopul pe care-l urmăreşte maestrului să nu poată fi explicat de la început.

Deci, primul scop al omului care începe căutarea esenței fiinţei sale trebuie să fie de a forma un grup.

Studiul sinelui nu poate avea loc decât în grupe bine organizate.

Un singur om nu se poate analiza obiectiv pe el însuşi.

Dar un anumit număr de persoane asociate în acest mod îşi vor fi chiar fără să vrea, de mare ajutor reciproc.

Una dintre trăsăturile tipice ale naturii umane este că vede întotdeauna mai uşor defectele altora decât pe ale sale.

În acelaşi timp, pe calea studiului sinelui, omul învaţă că el însuşi posedă toate defectele pe care le observă la ceilalţi.

Ori, există multe lucruri pe care nu le vede la el însuşi, pe când la alţii începe să le vadă mult mai repede.

Totuşi, cum tocmai am spus, el ştie acum că aceste trăsături sunt şi ale sale.

Astfel, ceilalți membri ai grupului îi servesc drept oglinzi în care se vede pe sine.

Bineînţeles, pentru a se vedea pe el însuşi în greşelile colegilor săi trebuie, fără îndoială, să fie atent şi foarte sincer cu el însuşi.

Omul nu are un mare “Eu” unic, ci este scindat într-o mulțime de “eu”-ri.

Dar fiecare dintre ele este capabil să se autoproclame ca fiind “Esenţa”, să acţioneze în numele Esenţei, să facă promisiuni, să ia decizii, să fie sau nu de acord cu ceea ce un alt “eu” ar avea de făcut.

Aceasta explică de ce oamenii iau atât de des decizii pe care le îndeplinesc atât de rar.

Un om decide să se trezească devreme începând chiar cu a doua zi.

Un “eu” sau un grup de “eu’-uri iau această decizie.

Dar trezitul devreme este treaba unui alt “eu”, care nu este deloc de acord şi care se poate să nici nu fi fost informat.

Natural, omul nu va dormi mai puţin dimineaţa şi seara următoare va decide din nou să se trezească devreme.

Aceasta poate să antreneze puternice consecinţe dezagreabile.

Un mic “eu” accidental poate face într-un anumit moment o promisiune, nu lui însuşi, ci oricui altcuiva doar din vanitate, sau pentru a se amuza.

Apoi el va dispare.

Dar omul, adică ansamblul celorlalte “eu”-uri care sunt perfect nevinovate, va trebui să plătească toată viaţa pentru această glumă.

Aceasta este tragedia ființei umane, ca oricare “eu” micuţ are puterea de a semna tratate, ca după aceea omul, adică Esenţa, să fie cel care trebuie să facă plătească.

Vieţi întregi se irosesc astfel pentru a plăti datorii contracarate de mici “eu”-uri accidentale.

Invăţăturile orientale sunt pline de alegorii care se străduiesc să descrie, din acest punct de vedere, natura ființei umane.

După unele dintre ele omul este comparat cu o casă fără stăpân sau intendent, ocupată de o mulţime de servitori.

Aceştia şi-au uitat complet datoriile; nimeni nu îşi mai îndeplineşte munca sa; fiecare se chinuie să fie stăpân, fie şi doar pentru un minut, şi, în acest gen de anarhie casa este ameninţată de cele mai mari pericole.

Singura şansă de salvare este ca un grup de servitori mai cu judecată să se unească şi să aleagă un intendent temporar, adică un intendent deputat.

Acest intendent deputat poate atunci să-i pună la punct pe ceilalți servitori şi să-l constrângă pe fiecare să-şi facă munca: bucătăreasa la bucătărie, vizitiul la grajd, grădinarul la grădina de zarzavaturi ş.a.m.d.

In acest mod, “casa” poate fi pregătită pentru sosirea adevăratului intendent care, la rândul său, va pregăti sosirea adevăratului stăpân.

Compararea omului cu o casă în aşteptarea stăpânului este frecventă în învăţăturile Orientului, care au păstrat urmele cunoaşterii străvechi şi după cum ştiţi, această idee apare de asemenea, sub forme variate, în numeroase parabole din Evanghelii.

Chiar dacă omul va înţelege clar posibilităţile sale, nu va putea progresa nici măcar un pas spre realizarea lor.

Pentru a fi în măsură să realizeze aceste posibilităţi, trebuie să aibă o dorinţă foarte ardentă de eliberare, el trebuie să fie gata să. sacrifice totul, să rişte totul pentru eliberarea sa.

—

Fragmente dintr-o învăţătură necunoscută – P.D. Ouspensky

““Nu sunteți conştienţi de situaţia în care vă aflaţi.

Sunteţi în închisoare.”

Auzi MR?
Suntem in inchisoare. Asa ni se vorbeste: pe ton raspicat, de sus.
Hai sa sapam in Budismul Japonez poate asa scapam de urmaritori!

“se straduiesc”

Conjugarea verbului a stradui:
eu strădui
tu strădui
el/ea străduie
noi străduim
voi străduiți
ei/ele străduie —>> STRADUIE, nu straduiesc!

Eu zic sa fugim de cei care nici gramatica n-o stapanesc.
Si eu care ma pregateam sa-i cer sa isi arate semnele majore si minore ale unei fiinte eliberate… ha!
iar el imi flutura cardul de identitate “T-rex ID”.
Cam nehotarat si nestapan pe materie!

Pentru ca ne ia iar de la capat sa ne f*** creierii cu Gurdjieff si Ouspensky cand exista Shinran si SotoZen si alte si alte secte in politicoa-sa Japonie.

Am gasit “Pure Land Buddhism – Zen Buddhism – Tendai / Esoteric Buddhism” invataturi online pe 19, 20, 27 iunie ’24, 2024 fiind anul dragonului.

Shinran (1173-1262), este fondatorul Jōdo Shinshū (cunoscut ca Budismul Shin.
In lectie se descriu notiuni ca legamantul original al Buda Amida. Avem legat de Buda Amida, Nianfo, https://en.wikipedia.org/wiki/Nianfo prin care se ajunge in Taramul Pur al lui Buda Amithaba.
Salvarea se face prin credinta. Se recita mantra pana se ajunge in acel taram.
Pentru ca Georgel de mai sus voia sa ajunga intr-un taram pur al urii, Dumnezeu i-a ascultat dorinta si l-a dus spre ceea ce predica el acum.

Mai departe in Budismul japonez,
Rennyo a fost cel care a meditat asupra scrierilor lui Shinran si a ajuns la 252 de scrisorele pe care el ca si mare preot le-a trimis celor din subordinea sa cat si gruparilor particulare de worshippers.
Avem aici notiuni precum “anjin” adica “conștientizare pașnică” adica un cal/strut/camila sau toate la un loc, notiuni diferite de zbuciumatul Gurdjief sau celalaltul invocat, Ouspensky.

Sa nu uitam ca japonezii il au si pe Dogen! Do, do, Dogen! Cat si o istorie diferita de a Romaniei.
Avem film cu Dogen pe youtube care a meditat pana a murit meditatia. Nu a venit nimeni pe el sa-i f*** creierii cu diagnostice din domeniul medical nesolicitate.

http://wp.production.patheos.com/blogs/americanbuddhist/files/2016/05/dogen.jpg
Pana si mainile ii straluceau de cat meditase. Si ***pa de asemeni sub el. Avem si scrisul specific, caligrafic, de sus in jos, de la zeiesc la uman.
Cu Dogen da, te poti afunda cat vrei in meditatie! Nu ai nici-un pericol pentru ca el deschide calea.
Cu MISA insa ajungi pe fringes chiar si in cercul imediat extern organizatiei, ca si cu Ouspenski sau Gurdjieff.

La MISA aterizeaza toti tantarii care ori se reproduc in public ori fac pe desteptii sa se urce precum cainii pe ceilalti sa-i clasifice ca arogandu-se pe ei separati sa urle ceva perceput ca general acceptat in arealul lor.
Atunci cand realitatea devine franjuri, cand acestia exploreaza zonele mai adanci ale meditatiei si ale investigarii, apare acea componenta grosiera de sex, de balacareala, etc.
Romania nu stie ce este meditatia. Romania stie doar ce este insolenta.

Dar daca dai grupul de ciocanitori la o parte, descoperi aceste “frumoase” de fapt luminoase individualitati ale civilizatiei umane.

exmisa tanjeste de cata facaiala a fost cu ea si in ea. Si-au carat unii altora lovituri cu cizmele pana au ramas doar ezpresiile agresive: “la greu”, “a pune botul”, “la mansarda”, “tiglele pe acoperis”, etc. Acum asteapta sa fie udati din exterior. Si nu ii va uda nimeni. Nu are nimeni interes sa ii reinvie. Sa le fie tarana usoara!

Motivul este clar. Nu se admite cenzura gandirii! S-o faca la ei acasa cu femeile lor, in misa lor! Sa le mute fata de cat le bat si le invinetesc! Chiar nu ma intereseaza daca in salbaticia, barbaria si cruzimea lor isi pun bocancul pe fata vreuneia antrenate de ei iar ea ramane cu urme de bocanc intiparite pe fata ei pentru tot restul vietii sale.

De aceea ii si spune casnicie. “Se ajuta” unul pe altul pana moartea ii va desparti. Iar eu nu am nimic a face cu aceste violente ale lor. “Casa de piatra” le urez, culcus trainic oului spre care spermatozoidul care alearga fericit de ura sa dea cu capul in el, sa-l faca zob.

Georgel in sine are fericirea instalata inca de la nastere (fericire 2.0++) caci e cyborg indo-european, adica arian. Sistemul sau traduce ura ca fiind dadatoare de fericire, nu dezbaterea, nici conferinta pe care ne-o time.
El uraste dragonul care era anterior cu gheare si piele groasa, si din care a evoluat.
Nu stie sa-i arda karma, dar il uraste.
Georgel uraste sexul opus, pe cei de sex incert, pe oricare se diferentiaza de sine, il uraste pe Atman trecand prin curtea Madhyamaka.
Cu ura merge inainte si mai departe si ii darama pe toti. E hotarat prin shamatha. O va face calm.
Pana vede femeia alaptandu-i copilul. Si pruncul sugea fericit. Atunci Gerogel ia foc.

– Pai ce-i asta? Tii cu dusmanul?
Ar continua,
– Nu ma mai iubesti pe mine? Nu asculti porunca ce coa mele vrea?

Si da sa aduca atunci jertfa zeului creatura, progenitura sa precum Abraham pe Issac.
De aceea i se si spune zeu abrahamic. E pentru ca la Abraham s-a dovedit definitia fericirii.
In engleza “proved” de la dovedirea aluatului de paine.

Ii citesc pe moldoveni.
“fiindcă astăzi George Simion în România face politica Rusiei, este foarte periculos ca într-o țară cum e România, care a avut atât de mult de suferit de pe urma Uniunii Sovietice, a Rusiei, astăzi să apară un partid cu 20% care să sprijine Rusia și să își dorească ca Rusia să fie vecină cu România”
https://www.g4media.ro/breaking-fost-sef-al-serviciului-secret-sis-din-moldova-george-simion-a-nimerit-cumva-sub-vizorul-serviciilor-speciale-rusesti-sau-materiale-compromitatoare-sau-cu-bani.html?mc_cid=d041fe364b&mc_eid=cd1f92f96c

Cam ii urasc pe moldoveni pentru modul ipocrit in care ii primesc pe romani.
Asta e marea realizare de azi.
Si pe ucraineni ca lanseaza zvonuri ca Putin ar avea interese cu George Simion. Asta e minciuna moldoveneasca preluata de ucraineni si pasata in Romania la tampiti care nu pot iesi din “buncarele propriei gandiri” sa se intrebe, ba are sau nu dreptate, e o minciuna intinsa menita sa bage pe altii la apa sau nu?
Scarbosenia asta se intinde de mi-e greata. Mi-e greata de amandoua: si Moldova si Ucraina. S-au gandit si s-au aliat sa vanda ce sau pe cine pot.
Yuck!
Cum sa semnez? Oaia neagra sau cum? De obicei ajung pe post de oaie neagra. Dar nu de data asta!

Iti si zic cum il cheama: “Totodată, fostul ministru al Apărării, Anatol Șalaru, spune că astăzi, George Simion în România face politica Rusiei, ceea ce este foarte periculos.”
Anatol Salaru. Era sa zic salvaru. Salaru, “mare ganditor” ca trebuie cel care ii ia interviul sa ii aduca aminte cum il cheama pe George Simion ca el nu tine minte la cat de bastan greu e. Asa de prudent rosteste numele acestuia de ca si cum vorbeste de un gunoi.
Si astia deci sunt moldovenii.

@MR:
Poti pune apa pentru animale afara in containere putin adanci in loc sa te agravezi conducand masina si contribuind la indexul ridicat de temperatura din Bucuresti. Nu-i necesar sa pui in boluri de cupru sau bronz. Merge si un vas simplu de plastic sau ce ai.
Mai mult, poti sa iei tramvaiul cateodata in loc sa astepti in trafic risipind pe la stopuri (ca la voi la nimenea, stai si 3 minute) resurse care nu se refac.
Valabil si celorlalti contestatari care se sinucid odata cu miliardul din India!

Practici si te transformi.
Daca nu ajutati samsara sa evolueze, cum o s- o faca atunci?
Unii chiar lasa farfurii cu apa si bilute sa bea si albinele apa. Voi chiar nimic! Nici sticla cu apa nu vi-o luati cu voi. Dar aveti pretentii de mari protectori. Poate doar de paznici care zambesc sfidator asupra comorii gasite in drum.

La Amish se cara apa cu galeata ca sa se ude plantele, La voi nici galeti nu vreti sa aveti. Stati ciuciti toti pe ziar si asteptati sa dea gol una din parti. Rusine! Si Fault!

In timpul unei anumite conferinţe, cineva a pus o intrebare despre reîncarnare; întreba, de asemenea, dacă trebuie să credem în cazurile de comunicare cu morţii.

— Există mai multe posibilităţi, spuse G.

Dar trebuie să înţelegeţi că sufletul unui om, atât în timpul vieţii cât şi după moarte, face parte dintr-o anumită categorie în funcție de nivelul său de conştiinţă.

“Omul maşină” pentru care totul depinde de influenţele exterioare, pentru care totul “se întâmplă”, care acum este un om şi în momentul următor este un altul, nu are nici un tel de viitor: el este ca şi îngropat şi asta este totul.

Nu este decât pământ şi se întoarce în pământ.

Pentru a avea un viitor, indiferent care, este necesară o anumită cristalizare, o anumită fuziune a calităţilor interioare ale omului; trebuie să existe o anumită autonomie faţă de influenţele exterioare.

Dacă există ceva într-un om capabil să reziste influențelor externe, atunci acest lucru în sine poate fi capabil să reziste și morții corpului fizic.

Dar gândiți-vă singuri ce poate rezista morții fizice la un om care leșină sau uită totul când se tăie la deget?

Dacă există ceva într-un om, acesta poate supraviețui; dacă nu există nimic, atunci nu există nimic care sa supraviețuiască.

Dar chiar dacă ceva supraviețuiește, viitorul său poate fi foarte variat.

În anumite cazuri de cristalizare mai deplină, ceea ce oamenii numesc „reîncarnare” poate fi posibil după moarte și, în alte cazuri, ceea ce oamenii numesc „existență de cealaltă parte”.

În ambele cazuri este continuarea vieții în „corpul astral”, sau cu ajutorul „corpului astral”.

Știți ce înseamnă expresia „corp astral”.

Dar sistemele cu care sunteți familiarizat și care folosesc această expresie afirmă că toți oamenii au un „corp astral”.

Acest lucru este foarte greșit.

Ceea ce poate fi numit „corp astral” se obține prin fuziune, adică prin muncă și luptă interioară teribil de grea.

Omul nu se naște cu ea.

Și doar foarte puțini oameni dobândesc un „corp astral”.

Dacă se formează, poate continua să trăiască după moartea corpului fizic și poate fi născut din nou într-un alt corp fizic.

Aceasta este „reîncarnare”.

Dacă nu renaște, atunci, în cursul timpului, moare și el; nu este nemuritor dar poate trăi mult după moartea corpului fizic.

„Fuziunea, unitatea interioară, se obține prin „fricţiune”, prin lupta dintre „da” și „nu” în om.

Dacă un om trăiește fără luptă interioară, dacă totul se întâmplă în el fără opoziție, dacă merge oriunde este atras sau unde bate vântul, el va rămâne așa cum este.

Dar dacă în el începe o luptă, și mai ales dacă există o linie bine definită în această luptă, atunci, treptat, trăsăturile permanente încep să se formeze, ‘cristalizeze’.

Dar cristalizarea este posibilă pe o fundație corectă și este posibilă pe o fundație greșită.

„Fricţiunea”, lupta dintre „da” și „nu”, poate avea loc cu ușurință pe o fundație greșită, de exemplu, o credință fanatică intr-o idee sau alta, sau „frica de păcat”, poate evoca o luptă teribil de intensă între „da” și „nu”, iar un om se poate cristaliza pe aceste fundații.

Dar aceasta ar fi o cristalizare greșită, incompletă.

Un astfel de om va pierde în felul acesta orice posibilitate de dezvoltare ulterioară.

Pentru a-i reda posibilitatea unei dezvoltări ulterioare, el va trebui să fie “retopit” şi aceasta nu poate avea loc fără suferinţe teribile.

Cristalizarea este posibilă pe orice bază.

Luaţi de exemplu un brigand de soi, un brigand autentic.

Am cunoscut unul în Caucaz.

Un astfel de brigand, cu puşca în mână, se ascundea pe lângă un drum, în spatele unei stânci, timp de opt ore fără să facă nici o mişcare.

Aţi putea face asta?

Inţelegeţi, în el se dă o luptă în fiecare moment. li este cald, îi este sete, muştele il chinuie, dar el nu se mişcă.

Un altul este călugăr; îi este frică de diavol; stă toată noaptea cu capul plecat şi se roagă.

Astfel, el obține un anumit control asupra propriei ființe.

Prin astfel de metode, oamenii pot trezi în ei înşişi o forţă interioară enormă; pot suporta torturile, pot obține tot ceea ce vor.

Aceasta inseamnă că acum există în ei ceva solid, permanent.

Astfel de oameni pot deveni nemuritori.

Dar care este folosul? Un astfel de om poate deveni un “inconştient” nemuritor, dar el este un “inconştient”, deşi un anumit fel de conştință este uneori păstrat în el.

Dar chiar si aceste cazuri sunt foarte rare.

—

Fragmente dintr-o învăţătură necunoscută – P.D. Ouspensky