Iadul inchisorilor comuniste. Marturia exceptionala a unui supravietuitor al Holocaustului Rosu: Parintele Vasile Patrascu ( 1 ianuarie 1922, Barlad – † 23 septembrie 2006, Bucuresti ): Jidovii sunt vinovati de Holocaust impotriva poporului roman! Cei mai multi dintre tortionari…ERAU JIDOVI DIN RUSIA!

M-am nãscut în ianuarie 1922 în oraºul Bârlad, din români ortodocºi din neam în neam. Am urmat ºcoala primarã ºi liceul în oraºul Bârlad, apoi Academia de Înalte Studii Economice din Bucureºti. Am fost arestat la 16 mai 1948 ºi condamnat la 15 ani muncã silnicã, apoi la încã 10 ani muncã silnicã pentru „organizare subversivã”, fiind încadrat, ca toþi deþinuþii politici, la Legea nr. 209, „uneltire contra siguranþei statului”. Am trecut prin urmãtoarele temniþe ale „raiului bolºevic”: Ministerul de Interne în douã rânduri, Jilava în cinci rânduri, Uranus, Piteºti, Gherla, Aiud în trei rânduri, Alba-Iulia, Galaþi în mai multe rânduri, Focºani, Ploieºti în douã rânduri, Codlea, Iaºi, Periprava, Bârlad în mai multe rânduri. La Ministerul de Interne am fost supus la anchete prelungite de 70 ºi 80 de ore, fãrã masã, fãrã somn sau odihnã. De la Interne, primul lot de condamnaþi am fost expediaþi la Piteºti, prin martie-aprilie 1949. Aici era filtrul lui Nicolski, împuternicitul Moscovei pentru România, secondat de generalul Dulgheru (pe numele adevãrat, Dulbergher), ºeful anchetelor pe þarã, de ofiþerul politic de la Piteºti, Marina Iþicovici, ºi alþii din echipa lor. În timpul anchetelor, am fost dus în biroul lui Dulgheru în trei rânduri ºi mi s-a zis: „Nu vrei sã spui? Lasã cã avem noi grijã sã nu vã mai facem Academie din închisori! Ai sã spui tu în minele de mercur din Urali!…” Dupã noi, au mai venit alte loturi, de la Iaºi, Suceava, Cluj, Timiºoara, Craiova, Braºov etc. Capacitatea celulelor era de maxim patru persoane, pentru cã erau douã paturi. Au pus ºi ºapte, ºi nouã persoane într-o celulã de doi pe patru metri. În celulele negre au bãgat ºi 20-30 de deþinuþi – ca viermii în ranã… Toþi deþinuþii au trecut prin faþa lui Marina Iþicovici, care nota capacitatea de rezistenþã a fiecãruia. Apoi comandantul închisorii, Dumitrescu, împreunã cu o ceatã de gardieni, a nãvãlit peste cei din Camera 4 Spital, bãtându-i pânã la mutilare ºi zvârlindu-i pe priciuri ca niºte pachete cu oase ºi carne sfãrâmate. Dupã aceasta i-au dat în primire lui Þurcanu ºi echipei lui. În camere se fãcea „reeducarea”. Se juca „volei” cu tine ºi nu conta unde te loveau. În faþa mea, unul a primit o loviturã în ficat ºi a murit pe loc. Te bãgau cu capul în tineta de murdãrii (urinã, materii fecale, sânge, puroi, flegme) ºi îþi fãceau „botezul” pânã la gât, fãrã sã-þi dea voie sã te speli dupã aceea. Eu am fost pus sã mãnânc ºi sã beau un borcan de trei kilograme de astfel de murdãrie. Capul îmi era umflat cât ciutura, ochiul stâng nu se mai vedea, maxilarul stâng mi s-a spart. Bãgam cârpa sub buza superioarã ºi scoteam fistule cu sânge ºi puroi. Fesele ºi tãlpile îmi erau negre, picioarele amândouã umflate ca niºte butuci din pricina loviturilor. Pentru a se dezumfla, mi-am înfãºurat picioarele în niºte izmene ude, ridicându-le pe pereþi. Altãdatã au pus cincisprezece persoane deasupra mea, în stivã, în spaþiul dintre perete ºi prici. Peste al cincisprezecelea a mai plonjat unul, ca strivitura sã fie mai mare. Am umflat pieptul cu aer ºi am proptit coatele pe ciment. Am þinut pânã la al optulea, dupã aceea am dat drumul la aer ºi toate coastele din dreapta s-au rupt. La Camera 1 Subsol, ºef al „comitetului de reeducare” era Mãrtinuº. La ordinul lui: „Bandiþilor, sub priciuri fuga marº!”, toþi intrau sub prici, iar el lovea cu un drug ce mai rãmânea afarã. Odatã eu, nemaiavând unde intra, am rãmas cu trei sferturi din corp afarã – loviturile de drug s-au oprit în coloana mea vertebralã. Repetându-se în acelaºi loc, au fãcut trei vertebre sã cedeze, intrând înãuntrul coloanei, dupã care n-am mai putut miºca nici un deget. Însã Dumnezeu mi-a remediat mutilarea trupului… Tot la Camera 1 stãteam pe prici, sub geam, pe la 12 noaptea. Era în ianuarie, geamul deschis, iar eu învelit cu o pãturã subþire ca tifonul. Stãteam sub pãturã, cu genunchii la gurã, când vãd cã zboarã pãtura de pe mine ºi aud vocea lui Mãrtinuº: „Ce faci, banditule?” Eu, liniºtit ºi simplu, i-am rãspuns: „Mã rog” – ceea ce ºi fãceam. Parcã i-aº fi dat cu o muchie de topor în cap. A amuþit. În Camera 2 Subsol, unde era ºef de „comitet” Leonida Titus, am fost „fãcut” preot, îmbrãcat într-o pãturã a lui Sandu Ghica. Mi s-a dat gamela ºi o lingurã ca sã „împãrtãºesc” cu murdãrie din tinetã 70-80 de oameni. Nevrând sã execut ordinul, au venit din fundul camerei cu o bâtã înfãºuratã în sfoarã ºi mi-au dat în cap. M-am prãbuºit. M-au udat cu apã ºi m-au pãlmuit pânã mi-am revenit. Pe cap aveam o umflãturã mare. Au pus pe unul sã-mi „întindã” umflãtura cu dosul gamelei, ceea ce îmi producea niºte dureri înspãimântãtoare. Tot la Camera 2 am stat pe tinetã douã zile ºi o noapte într-un picior, cu mâinile în sus. Ajunsesem desfigurat, livid, nu mai semãnam a om. Atunci am vãzut broboane de sudoare ieºindu-mi din piele, cu un fir foarte subþire de sânge. Vãzându-mã în starea aceea, Titus le-a spus celorlalþi: „Bandiþilor, îl vedeþi? Toþi veþi fi ca el!” În Sãptãmâna Mare a Sfintelor Paºti au fãcut „demascarea” preoþilor ºi cãlugãrilor – cea mai mare blasfemie la adresa lui Dumnezeu ºi a Maicii Domnului. Eu sunt preot al lui Hristos ºi ºtiu ºi cred cã este iad, dar ce a fost în Sãptãmâna Mare la Piteºti cred cã a fost mai rãu decât în iad… La Aiud am stat în zarcã ºi în celular cu preotul Nicolae Pâslaru de la Roman, cu preotul Barnovescu de la Bârlad, cu ieromonahul Iustin Pârvu de la Petru-Vodã, cu preotul Mihai Lungeanu de la Iaºi, cu ieromonahul Ioan Iovan de la Recea. Acolo îmi fãceam rânduiala zilnicã de rugãciune. Programul zilei era numai în genunchi, în colþul celulei, afarã de închidere-deschidere ºi mese. În felul acesta zburau zilele ca ºi cum nu ar fi fost. Acolo, la Aiud, în zarcã, dupã nouã ani de cereri în rugãciune, mi-a dat Dumnezeu preot pentru spovedanie, pe pãrintele Nicolae Pâslaru, de am stat numai cu el singur ºi m-a spovedit o zi întreagã. A scos douã fire de aþã din saltea, le-a rãsucit, le-a sfinþit ca epitrahil ºi apoi m-a spovedit. În temniþã ºi în prizonierat, aºa au fãcut preoþii ortodocºi români… Tot atunci, studentul la medicinã Mihai Lungeanu, fiu de preot, care executase 10 ani de temniþã ºi acum venise cu o condamnare nouã, de 15 ani, ne-a adus de afarã o pungã foarte micã din pânzã de paraºutã, în care erau ascunse Sfintele Taine uscate, care au fost de mare preþ pentru noi. Din felia de pâine pe care o primeam la masã, luam miezul ºi îl frãmântam. Dupã aceea, luam bucãþi cât mazãrea ºi le fãceam plate. Cu acul, luam din punga cu Sfinte ºi puneam pe biluþele acelea fãcute plate, apoi ridicam marginile ca la „poale-n brâu”, le fãceam rotunde ºi iar plate. Se uscau ºi le puneam în cele douã tivuri de la un prosop cu care nu mã ºtergeam niciodatã sau la gulerul ºi manºetele unei cãmãºi. Erau cât un bob de linte mai mare. La percheziþie nu puteau sã-ºi dea seama, cãci erau prea mici. În posturile cele mari transmiteam unui preot de pe celular numele de botez ale fiecãruia, iar la ora 6:00, când bãteau clopotele la Biserica Ortodoxã din Aiud, cãdeam toþi în genunchi în celule ºi ne fãceam spovedania, iar preotul dãdea dezlegare. În 1953, la Securitatea din Bârlad, m-au þinut ºapte zile ºi ºapte nopþi pe un scaun în spatele unui dulap de arhivã din camera ofiþerului de servici. Eu n-aveam treabã cu ei, programul meu era destul de încãrcat: douã Acatiste, douã Paraclise, 15.000-20.000 de „Doamne Iisuse…” Repetam în gând Evangheliile ºi Epistolele, ca sã nu le uit. În timpul unei anchete, le-am cerut hârtie ºi cernealã ca sã scriu o declaraþie. Pe coala de hârtie am scris: „N-am fost ºi nu voi fi nici o secundã din viaþa mea cu dumneavoastrã. Rãmân alãturi de cei ce-L au pe Hristos. Semnat: Vasile Pãtraºcu”. Seara mi-au dat varzã cu carne. Când am gustat din zeamã cinci linguri, am simþit gustul de sodã de vase. De la acele linguri, în ºase ore m-am fãcut mai galben decât portocala. Vãzându-mi culoarea feþei, m-au pus în dubã ºi m-au expediat la penitenciarul Focºani, unde cincisprezece zile n-am mâncat nimic ºi am bãut numai apã fiartã. Au trimis un locotenent-major sã vadã cum mã comport ºi dacã n-am murit. Dupã alte cincisprezece zile m-au dus la infirmerie, unde un deþinut bolnav s-a oferit sã-mi dea de la bagajul lui douã tuburi mici de meteoninã, care au fost salvarea ficatului meu. Felcerul de la Focºani mi-a spus cã n-a vãzut în viaþa lui un astfel de icter. Am trãit 87 de zile cu jumãtate de kilogram de cartofi cât nucile – atât era raþia – ºi Dumnezeu m-a salvat. În urma acestei otrãviri, ani ºi ani n-am mai putut suporta uleiul sau grãsimea. Dupã expirarea pedepsei, mi s-au mai dat doi ani de „administrativ” la Periprava, în Deltã. De la Periprava m-am eliberat împreunã cu 200 de preoþi, între care era ºi pãrintele Ilie Lãcãtuºu. Am ajuns acasã, la Bârlad, pe la trei noaptea. Am sãrit gardul. Câinele era altul, nu mã mai cunoºtea. Mama a ieºit afarã ºi a întrebat cine e. ªtia cã eu sunt mort din 1957, când a primit acasã ceasul de buzunar pe care-l pusesem la bagaje la Aiud. Când mi-a recunoscut vocea, era mai sã cadã jos. Am sprijinit-o ºi am intrat în casã. Am întrebat-o unde este tata ºi mi-a rãspuns cã e plecat la þarã. I-am zis cã nu mai sunt copil, cã moartea a trecut pe lângã mine de sute de ori, dar Dumnezeu m-a scãpat, ºi am întrebat-o din nou: „A murit?” Mi-a spus cã murise de doi ani, cu durere în suflet cã cei doi bãieþi ai lui erau în temniþã. Acela a fost cel mai greu moment din viaþa mea. La ieºirea din temniþã, i-am închinat toatã suferinþa mea lui Dumnezeu: – Doamne, Þie Îþi închin toatã suferinþa mea. Pe cei ce m-au torturat iartã-i, miluieºte-i ºi-i sfinþeºte pe dânºii. Iar dacã au nevoie de zile din zilele mele, sunt gata sã le dau, cãci „comoara sufletului ºi a minþii e sã iubeºti pentru a putea ierta”. La ieºirea din temniþã, voiam sã merg în nordul Moldovei, sã mã cãlugãresc, însã duhovnicul meu mi-a spus sã rãmân în lume, nu de unul singur la cãlugãrie. ªi am rãmas în lume… Spune legenda cã a fost o þarã Cu holde de aur ºi cer fermecat, Cu freamãt de codru ºi cântec de ape, Cu sfinte troiþe pe uliþi de sat. ªi-n þara aceea de vremi îngropatã Vegheau voievozi pe-ntinsele zãri: ªtefan la Suceava, Mihai dinspre Turda La Olt Domnul Tudor ºi vajnici flãcãi. Porneºte furtuna ºi iadul prin þarã, Legenda nu spune câþi morþi au pierit. Ne spun doar bãtrânii c-ar fi cimitire De morþi fãrã cruce, rodind însutit… Amintiri cu Pãrintele Vasile Pãrintele Vasile Pãtraºcu a trecut „ca o lacrimã de sânge” la cele veºnice în miezul zilei de 23 septembrie 2006. Am pierdut atunci un duhovnic dãruit cu mult har, iubit, respectat ºi uneori temut pentru atitudinea sa ortodoxã fermã, dar îmbinatã cu o mare modestie ºi, mai ales, plinã de duhul blândeþii creºtineºti. Nãscut la 1 ianuarie 1922 la Bârlad, a studiat ºtiinþele economice ºi teologia. Spirit luptãtor încã din anii adolescenþei, a intrat în rândurile Frãþiei de Cruce, apoi s-a cãlit în cei 18 ani de închisoare, torturat continuu pentru intransigenþa ºi pentru atitudinea sa fãrã compromisuri, continuându-ºi apoi lupta pentru credinþã ºi neam, ca preot, pânã la sfârºitul vieþii. Pãrintele Vasile era de o mare modestie, sensibilitate ºi bunãtate sufleteascã – un suflet mare, gata oricând sã-l ajute pe cel în nevoie. Torturile îndurate în închisoarea de la Piteºti nu au reuºit sã-i spele creierul, sã-i otrãveascã sufletul, sã-l transforme într-un „reeducat” care sã nege tot ce avea mai sfânt. Dimpotrivã, iadul de la Piteºti l-a oþelit ºi l-a întãrit în credinþã. Ca ºi altor „piteºteni”, nu-i plãcea sã vorbeascã despre ce a pãtimit acolo, dar în toate memoriile apãrute Pãrintele Vasile Pãtraºcu este citat ca un rezistent integru, care nu a cedat, nu s-a plecat în faþa Satanei. L-am cunoscut la parohia din satul Nefliu-Mãgurele, unde participam uneori la Liturghia de Duminicã sau la Sfântul Maslu. Primul lucru care îþi atrãgea atenþia când intrai în frumoasa ºi înflorita curte a bisericii era mulþimea de cruci mici ºi albe, care strãjuiau osemintele unor preoþi, adunate de Pãrintele Vasile de pe la bisericile demolate în vremea comunismului. Peste tot era evident spiritul de gospodar ºi de gestionar al Pãrintelui. Dintr-o sãracã bisericã sãteascã, harul ºi strãdania sa au ctitorit un adevãrat loc de pelerinaj, care aduna credincioºi de prin satele vecine, din Bucureºti ºi chiar din alte colþuri ale þãrii. Vechea bisericã a fost consolidatã, renovatã ºi pictatã, iar în curtea acesteia Pãrintele Vasile a clãdit o casã parohialã, înconjuratã de o frumoasã grãdinã cu flori ºi arbori ornamentali. De asemenea, Pãrintele a realizat ºi alte ctitorii ºi a ajutat unele parohii în nevoie. Crucile monumentale de neon pe care Pãrintele le-a ridicat în curtea bisericii, în faþa Institutului de Fizicã Atomicã de la Mãgurele ºi în alte locuri bine chibzuite înfioreazã cu lumina lor ºi pe cel mai indiferent trecãtor, care parcã se trezeºte ºi îºi face semnul Crucii. Ca preot slujitor, Pãrintele Vasile se impunea prin sârguinþa cu care slujea, fãrã a omite nici o iotã din tipic. Fiecare slujbã era o jertfã, a sa proprie ºi a credincioºilor din bisericã – prin meticulozitatea cu care slujea, prin conºtiinciozitatea cu care citea toate pomelnicele anului, prin ordinea ºi disciplina care stãpânea în bisericã. Liturghia de Duminicã începea pentru el dis-de-dimineaþã ºi se sfârºea pe la ora 14. Majoritatea credincioºilor stãteau în genunchi în tot timpul Liturghiei, ore întregi, nu pentru cã Pãrintele le-ar fi impus aceasta, ci numai pentru cã aºa simþeau ei nevoia sã se roage în starea de cucernicie ce domnea în bisericã. Duhovnic cu har, neobosit ºi cãutat de multã lume, Pãrintele Vasile era de o severitate dreaptã, dar blândã, care te fãcea sã-þi împlineºti canonul nu ca o pedeapsã, ci cu bucuria curãþirii sufleteºti ºi a recunoºtinþei. Sfintele Masluri ce se slujeau în biserica de la Nefliu erau vestite ca fiind de mare folos celor ce veneau cu credinþa vindecãrii sufleteºti ºi trupeºti, mergând pânã la exorcizãri cutremurãtoare, de neuitat pentru noi, aceia care le-am fost martori. Slujit în fiecare miercuri, împreunã cu alþi doi preoþi, Sfântul Maslu aducea în bisericã o atmosferã deosebitã, de implorare a ajutorului Dumnezeieºtii Puteri în lupta pentru înfrângerea celui Rãu, care îi chinuieºte ºi-i îmbolnãveºte pe credincioºi. Aproape totdeauna în faþa altarului stãtea o persoanã chinuitã, din care se auzea, din când în când, câte un strigãt neomenesc, ca un rãget sau un urlet. Acestea se înteþeau atunci când Pãrintele ieºea în faþa altarului ºi începea sã citeascã dezlegãrile ºi molitvele Sfântului Vasile cel Mare, cu blestemele adresate Satanei. Parcã îl vãd ºi acum pe Pãrintele Vasile cum se oprea din citit ºi arunca o privire cruntã, pe deasupra ochelarilor, poruncind ca un tunet: „Taci !” – ºi urletele amuþeau… O doamnã care venea la fiecare slujbã a Sfântului Maslu povestea cum a vindecat-o Pãrintele de starea ei, cãreia medicii nu-i aflaserã remediu. Simþea cã arde toatã, deºi temperatura corpului îi era cea normalã. Venea la Pãrintele Vasile ºi-l implora, plângând: „Ard, ard toatã, fã ceva cu mine, Pãrinte!” ªi, cu multã rugãciune ºi strãdanie, Pãrintele Vasile a vindecat-o – iar acum ea venea la Sfântul Maslu ca sã-i mulþumeascã lui Dumnezeu. Eu, personal, îl iubeam ºi îl cinsteam în mod deosebit pe Pãrintele Vasile; el simþea asta ºi, deºi nu mi-a fost duhovnic, stãteam uneori ºi povesteam împreunã ore întregi. Odatã mi-a vorbit despre o exorcizare grea, când Pãrintele i-a strigat duhului rãu: „Cine eºti?”, la care acesta i-a rãspuns: „Belzebut! ªi am sã te ologesc!” În aceeaºi lunã, un câine l-a muºcat pe Pãrinte de un picior, iar la celãlalt i-a plesnit un varice. Vindecarea acestor rãni a durat mai multe luni. Biserica Pãrintelui Vasile era mereu plinã, dar mai mult cu oameni veniþi de prin alte locuri decât cu cei din satul sãu. Motivul era cã Pãrintele le arãta, fãrã cruþare ºi cu icoane înspãimântãtoare, consecinþele avortului, ale vrãjitoriilor, precum ºi ale altor practici pãcãtoase din sat, din care cauzã vrãjitoarele satului îi fãceau o atmosferã rea printre locuitori. * Pentru mine, Pãrintele Vasile Pãtraºcu a fost mult mai mult decât un prieten drag. Pentru familia mea a fost un duhovnic adevãrat, bun ºi drept, care ne-a ajutat neprecupeþit în momente grele. La mormântul plin de flori aflat în grãdina bisericii vin mereu credincioºi, plini de recunoºtinþã, ca sã mulþumeascã pentru ajutorul duhovnicesc, moral ºi material, primit de la acest preot fãrã pereche. Dumnezeu sã-l ierte ºi sã odihneascã marele-i suflet în Grãdina Raiului! http://www.familiaortodoxa.ro]]>