Pe mãsurã ce Casa Alba dã drumul mai multor date, cu þârâita, o lume întreagã aflã lucruri noi, de detaliu, despre culisele operaþiunii de anihilare a celebrului terorist. Un astfel de detaliu, de nuanþã, dar încãrcat de un simbolism aparte, a fost informaþia cã numele de cod atribuit de Obama lui Osama era „Geronimo“. „L-am identificat pe Geronimo“, au comunicat de la sol, preºedintelui american, soldaþii trimiºi de acesta sã-l anihileze pe bin Laden. Cu stupefacþie am aflat cã Osama era numit de Obama „Geronimo“, nume de erou legendar pentru libertate! Niciodatã numele de cod nu sunt alese fãrã o semnificaþie anume, iar în acest caz cu atât mai mult era de aºteptat ca numele þintei numãrul unu a SUA sã aibã un sens special ºi bine ales. Dacã acest nume de cod a fost ales cu intenþie, ori Obama nu cunoaºte istoria Statelor Unite, ori o cunoaºte exact pe dos faþã de tot restul lumii, care are o cu totul altã percepþie faþã de Geronimo, considerat unul dintre cei mai mari eroi, din toate timpurile, ai luptei pentru libertate. E greu de crezut cã Obama i-a atribuit acest nume de cod þintei sale, considerându-l pe Osama asemãnãtor cu Geronimo. Dar dacã chiar este aºa, surpriza acestui nume de cod este cu adevãrat colosalã, deoarece îl valorizeazã pe celebrul fost agent CIA Osama bin Laden într-o cu totul altã luminã. Oricine încearcã o paralelã între sensul vieþii lui Geronimo ºi Osama, cel cãruia i-a fost atribuit ca nume de cod numele celui mai faimos apaº din istoria SUA, rãmâne stupefiat. Vã lãsãm sã judecaþi singuri la ce s-a gândit Obama când l-a „marcat“ pe Osama cu nick-ul secret „Geronimo“… Cu toþii am citit ºi am vãzut în copilãrie seriile de filme cu eroii indieni ºi western-urile în care aceºtia – cã se numeau Winnetou, Ulzana, o altã cãpetenie a apaºilor, Marele ºarpe – erau invariabil mãcelãriþi. „Ultimul mohican“, „Geronimo“, „Rio Bravo“, „Un dolar gãurit“, „The good, the bad and the ugly“ au fost filmele adolescenþei noastre, care s-au tot reluat de-a lungul generaþiilor, obþinând fantastice audienþe. „Geronimo: An American Legend“, cu Gene Hackman, Matt Damon, Robert Duval a fost nominalizat la Oscar în 1994, iar celãlalt film celebru cu indieni, realizat cam în aceeaºi perioadã, „Ultimul Mohican“ în regia lui Michael Mann, (cel care a fãcut ºi „Heat“, alt super film) a luat Oscarul ºi este o capodoperã autenticã. Cãrþile lui Karl May ºi Fenimore Cooper, de acum un secol, de la care au plecat ecranizãrile de mai sus, au fost best-seller-uri ºi au fost citite de sute de milioane de oameni, de pe tot mapamondul, care ºi-au consolidat opinia cã the bad guys erau albii cei nasoli ºi criminali în timp ce indienii au intrat în galeria eroilor. Geronimo – eroul apaº al „pieilor roºii“, victime ale genocidului De altfel, primul genocid autentic din istoria modernã este masacrarea a 6 milioane de indieni de cãtre coloniºtii americani, în cele douã secole de consolidare ºi formare a statului american de la 1622, pânã în 1830, anul decretului care prevedea deportarea în lagãre de concentrare ºi exterminare a bãºtinaºilor indieni care au mai rãmas în viaþã. O performanþã a civilizaþilor ºi democraþilor americani demnã de luat în seamã, într-o epocã în care lipseau totuºi armele atomice ºi gazele de luptã, nu-i aºa? Dintre toþi eroii ºi martirii indieni ai acelui interval sângeros, fãrã îndoialã apaºul Geronimo a fost unul dintre cei mai mari eroi ai luptei pentru libertate, cu nimic mai prejos decât eroii „clasici“ ai antichitãþii. Foarte probabil, cred cã a fost unul dintre cei mai mari luptãtori pentru libertate ai tuturor timpurilor, deoarece din epoca anticilor încoace nu existã vreun combatant cu performanþe care sã se apropie mãcar pe departe de ce a reuºit sã facã acesta, þinând piept cu o mânã de oameni împotriva unei uriaºe armate, un sfert de veac. Temutul apaº a rãmas în conºtiinþa publicã, pentru generaþii de americani, ºi la aproape un secol de la moartea sa drept una dintre cele mai eroice ºi mai dramatice figuri ale istoriei sângeroase pe care s-au întemeiat Statele Unite. Geronimo s-a nãscut în 1829, în apropierea statului american Arizona (pe atunci teritoriu al Mexicului) ºi a fost cel mai de seamã lider al triburilor apaºe care au luptat timp de trei decenii împotriva Mexicului, împotriva Statelor Unite ºi a expansiunii acestor noi state în zonele ºi pãmânturile ce le aparþineau dintotdeauna apaºilor, pânã la nãvãlirea invadatorilor ale cãror tendinþe expansioniste ºi acaparatoare erau marcate de teribile masacre. Geronimo a crescut ºi s-a educat ca vraci, ca medic, sub influenþa vechilor tradiþii apaºe, pacifiste, ce refuzau rãzboiul. Geronimo nu fusese nicicând sortit sã devinã o cãpetenie militarã, viziunile din perioada copilãriei anunþându-l ca pe un viitor lider spiritual al neamului sãu, nu ca un rãzboinic. A fost împins în lupta împotriva voinþei ºi convingerilor sale pacifiste dupã ce în dimineaþa zilei de 5 martie 1851, o companie formatã din 400 de militari, aflatã sub comanda colonelului Jose Maria Carrasco, a atacat vatra tribului din care fãcea parte Geronimo ºi, profitând în mod laº de lipsa bãrbaþilor plecaþi la vânãtoare, soldaþii au masacrat ºi violat femeile ºi copiii acestora, distrându-se de minune. Geronimo ºi-a pierdut mama, soþia ºi cei trei copii ai sãi, mãcelãriþi ºi arºi de vii. „Inamicul Public Numãrul Unu“ Drept urmare a josnicului atac laº al soldaþilor mexicani, rãzboinicii apaºi s-au ridicat la luptã transformând nordul Mexicului într-un adevãrat teatru de rãzboi. Geronimo s-a remarcat prin curajul fãrã seamãn aºezându-se în fruntea rãzboinicilor sãi ºi aruncându-se deseori în faþa gloanþelor înarmat numai cu cuþitul sãu tradiþional, devenit un model faimos de cuþit de vânãtoare. Deoarece a fost neatins, în repetate rânduri ºi în mod miraculos, de tirul armelor mexicane, s-a nãscut credinþa cã liderul apaºilor se afla sub protecþia divinã ºi nu putea fi ucis de cãtre armele de foc ale albilor. Luptele au continuat pe tot cuprinsul teritoriului ce aparþinea apaºilor, inclusiv în partea ce era deja ocupatã de trupele noilor autoritãþi ale Statelor Unite ale Americii, iar guvernul american i-a declarat unilateral pe aceºtia drept proscriºi – „teroriºti“ – ºi sãlbatici, doar nu degeaba le ocupaserã teritoriul demarând o campanie la fel de ucigaºã ca ºi cea a mexicanilor, de mãcelãrire a femeilor ºi copiilor ºi de lichidare ºi capturare a supravieþuitorilor. Timp de 25 de ani, Geronimo, liderul spiritual ºi luptãtorul invincibil al apaºilor, cel care se aruncã în luptã înarmat doar cu cuþitul împotriva armelor de foc cu repetiþie ºi a mitralierelor proaspãt inventate tocmai pentru a grãbi uciderea în masã a „teroriºtilor“ de piei roºii, a fost considerat Inamicul Public Numãrul Unu în Statele Unite ale Americii. În acei ani, lupta lui Geronimo avea sã capete forma unei adevãrate Miºcãri de eliberare a Apaºilor, mitul sãu crescând cu fiecare victorie a sa. Luptele de gherilã cu armata americanã de bicisnici foarte curajoºi cu femeile ºi copiii fãrã apãrare, dar care s-a dovedit neputincioasã în faþa rãzboinicilor autentici de talia lui Geronimo ºi a celor 37 de luptãtori care îl însoþeau, au durat aproape trei decenii, timp în care numãrul victimelor americane a atins ordinul miilor. 40 de milioane de dolari a cheltuit SUA – o sumã giganticã la vremea aceea, ºi peste un sfert din întreaga sa armatã a fost mobilizatã pentru prinderea cãpeteniei apaºe ºi a celor numai 37 de luptãtori ai sãi. Deºi un sfert din armatã fusese mobilizatã în acest scop, numãrul indienilor uciºi sau capturaþi nu a depãºit câteva zeci. Însuºi Geronimo a fost rãnit ºi capturat de ºapte ori, reuºind de fiecare datã sã evadeze, mitul invincibilitãþii sale crescând cu fiecare evadare ºi reluare a luptei rebelilor, „teroriºtilor“ indieni. Bush a profanat cu un curaj ieºit din comun osemintele legendarului Geronimo Dupã trei decenii de luptã, Guvernul american, exasperat, a negociat cu liderul apaº condiþiile renunþãrii sale la luptã, în schimbul predãrii sale. La scurt timp dupã semnarea armistiþiului, într-una dintre cele mai ruºinoase decizii ale administraþiei americane, Guvernul de la Washington ºi-a încãlcat promisiunile ºi semnãtura pe tratatul de armistiþiu, iar apaºii au fost mutaþi în lagãre de concentrare, în aºa-numitele rezervaþii, în mijlocul deºertului arid al Oklahomei. Umilinþele la care au fost supuºi indienii captivi au fost fi cumplite, pe mãsura urii acumulate de guvernanþii americani bicisnici ºi laºi împotriva acestui neam de luptãtori curajoºi. Geronimo însuºi a fost nevoit sã îºi câºtige existenþa expunându-se umilitor în spectacole de circ în care îºi juca propriul rol. Americanii au procedat cu indienii la modul barabar în care se purtau romanii cu captivii lor, în antichitate. Ajuns la bãtrâneþe, într-o scrisoare emoþionantã adresatã preºedintelui Theodor Roosevelt, Geronimo i-a cerut acestuia dreptul de a mai vedea o datã Arizona ºi de a se înceta persecuþiile „la adresa unui bãtrân care deja a fost pedepsit prea mult“. Cererea i-a fost refuzatã de liderul lumii democrate, cel care ne-a vândut ºi pe noi, pe români, sovieticilor, cu aceeaºi mãrinimie ºi largheþe sufleteascã, iar liderul apaº ºi-a gãsit sfârºitul în lagãrul de concentare din Oklahoma, la vârsta de 80 de ani, bolnav de tuberculozã – boala mizeriei ºi a foamei – care îi mãcinase ultimii ani de viaþã. Revenind la povestea dramaticã a lui Geronimo, cel care a fost privit ca un simbol al rezistenþei bãºtinaºilor indieni în faþa expansionismului american, trebuie precizat cã pentru distrugerea simbolului sãu au fost batjocorite chiar ºi rãmãºiþele sale – dupã moarte – de un strãmoº cu un caracter bãrbãtesc cu totul ieºit din comun al fostului preºedinte Bush. Osemintele lui Geronimo, înhumate în Cimitirul Prizonierilor de Rãzboi, nu aveau sã se bucure de odihnã veºnicã, acestea fiind profanate ºi sustrase de cãtre un grup de membri neînfricaþi ai unei frãþii masonice secrete – celebra „322 – Skull and Bones“ – de la Universitatea americanã Yale. „Geronimo“ a „rezolvat“ mandatele a doi preºedinþi americani Din grupul studenþilor care au profanat osemintele lui Geronimo fãcea parte tânãrul George H. W. Bush, nimeni altul decât bunicul fostului preºedinte american George W. Bush, cel care a fost reales în al doilea mandat, când era la pãmânt cu credibilitatea, folosindu-se de bau-baul numelui lui bin Laden, cel cu numele de cod „Geronimo“, care l-ar fi ameninþat personal pe Bush, într-un mesaj audio care s-a dovedit ulterior contrafãcut. Cu acest ºiretlic de sunetist ºi cu teza „luptei contra teroristului Osama/«Geronimo», Bush junior ºi-a asigurat un nou mandat oferit de americanii paralizaþi de teamã de Noul Apaº cel Nãprasnic. A fost exploatatã o adevãratã mitologie a fricii în beneficiul nepotului bravului strãmoº al familiei Bush, cel care a ºterpelit cu o vitejie fãrã precedent în istoria americanã oasele lui Geronimo, apaºul cu al sãu cuþit faimos care-i fãcea sã tremure de fricã pe americanii înarmaþi pânã în dinþi cu arme de foc ºi de mii de ori mai mulþi decât ceata sa de 37 de apaºi, mai puþini chiar decât legendarii cei 300 de spartani de la Termopile. Actualul preºedinte american, Hussein Obama, cu popularitatea de asemenea la pãmânt dupã ce a naþionalizat bãncile americane ce au determinat crahul mondial, datoritã lãcomiei nemãsurate, transformând Statele Unite ale Americii în prima þarã socialistã-capitalistã a lumii, secãtuitã de altfel tocmai din cauza maºinaþiunilor financiare veroase de la Wall Street, are acum mandatul viitor asigurat de acelaºi nume de cod „Geronimo“, care l-a „rezolvat“ ºi pe Bush, anterior. Dacã Bush le-a bãgat frica în oase americanilor cu Osama/“Geronimo“, acum Obama, expert în tehnici soporifice, i-a eliberat pe americani de fricã, pitindu-i pânã ºi leºul lui „Geronimo“, iar de atâta bucurie dolarul american s-a apreciat ºi el pe mãsurã, astfel cã lumea fericitã va putea cheltui iarãºi din plin pânã la urmãtorul crah, din al doilea mandat, asigurat practic de pe acum. Cu deosebirea cã Obama s-a asigurat mai înainte de toate ca oasele lui „Geronimo“ sã nu mai fie gãsite de vreun alt urmaº plin de vitejia specificã membrilor familiei Bush, aruncând cadavrul lui Osama/“Geronimo“ rechinilor. –>