i se pare o problemã foarte mare a secolului 21 cã toatã lumea își susține opiniile cu vehemențã. Tot melteanul simte cã deține niște adevãr și cã e dreptul lui sã colinde cu adevãrul lui și sã frece la cap cetãțeni nevinovați cu el. Asta e cea mai proastã idee pe care a avut-o omul în ultima sutã de ani: cã oricine are dreptul la o opinie. Și nu e așa. Foarte mulți oameni sunt foarte, foarte proști. Și proștii nu au dreptul la opinie. Așa cã am dezvoltat un proces de reparare a acestei greșeli globale cu “dreptul la opinie”. E pe pași. 1. Determinarea populației cu drept de opinie: Asta se va face cu ajutorului unei baterii de teste destul de complicate, care sã determine cã deții cunoștințe elementare de logicã și o vagã culturã generalã. Nu trebuie sã știi între ce ani a domnit Vlad Țepeș. Așa, cu o marjã de 100 de ani. Nu trebuie sã știi care-i capitala Vietnamului. Da’ așa, la modul general sã știi cam unde e pe hartã. Sã știi sã transformi kilometri pe orã în metri pe secundã. Chestii de-astea. Ați fi uimiți cât de puțini oameni sunt capabili sã rãspundã corect la întrebãri de genul. A doua condiție ar fi sã ai puținã experiențã de viațã. Sã ai minim 25 de ani, sã fi trãit mãcar un an din bani câștigați de tine, sã-ți fi murit o cunoștințã. Chestii de bun simț, care te formeazã. Cã poți sã ai 16 ani și sã fii foarte isteț, trebuie viața sã te mestece puțin, sã te calce în picioare. Ai putea spune cã poți învãța din experiența altora, dar nu e așa. Trebuie sã simți puțin bocancul vieții pe propriul gât ca sã îți taie din idealism, din egoism, din multe porniri de-astea tinerești care nu te lasã sã ai o opinie validã. Și a treia condiție e sã nu fii nebun. Sã nu ai nici o patologie psihicã serioasã. O sã iasã, estimez eu cam 5% din populație. Cam așa. Oamenii cu dreptul la o opinie. Și se trece la pasul 2. 2. Înarmarea cu revolvere a populației cu drept la opinie și permiterea ca aceștia sã foloseascã pistolul la exprimarea opiniei, în limita a 6 gloanțe pe lunã. Ca sã nu abuzeze nimeni prea mult de dreptul lui la opinie. Nici oamenii cu drept la opinie nu ar trebui sã aiba opinii tot timpul. E un drept, nu o necesitate. Motivul este simplu. Ca om cãruia nu-i curge scuipat din gurã când respirã, e foarte enervant sã îi explici unui redus mintal de ce opinia lui e greșitã și ar trebui sã facã cum zici tu. Cã probabil nu-l convingi. Și dacã-l convingi, îți ia jumãtate de zi. Așa cã scoți pistolul la meltean. Și el în 2 secunde înțelege cã, deoarece el nu are pistol și tu ai, înseamnã cã tu știi câte ceva, dar nu poți sã-i explici și lui, pentru cã e prea prost. Și melteanul înțelege cã e momentul sã tacã și sã se care, sau sã facã ca tine. Iar dacã nu înțelege din prima, tragi un foc de avertizare. La el în picior. Și chiar înțelege. Și partea frumoasã abia acum vine. Când doi oameni cu dreptul la opinie au opinii contradictorii, le pot discuta între ei ca oamenii. Cã atunci când ești cu pistolul la capul lui și el cu pistolul la capul tãu, discuți ca omul. Nu riscã nimeni sã-și facã aerisire la creier ca sã facã figuri, aroganțe și bãșini. Toatã lumea explicã frumos, calm și logic de ce crede ce crede. Și pe deasupra, îți dai seama cât de tare ții la propria opinie. Ți-ai gãuri cravata pentru ea? Nu? Atunci chiar crezi în chestia aia, sau doar îți place sã te prefaci cã crezi în ea, pentru cã sunã bine? Și așa n-aș mai fi nevoit sã desființez talk show-urile de la TV. Pentru cã 99% dintre oamenii care vorbesc acolo nu ar mai avea dreptul la opinie. Iar ãia puțini care ar avea, ori ar avea opinii rezonabile și ușor de explicat, ori n-ar trãi prea mult. sursa: piticigratis.com]]>