Promovarea homosexualitãþii prin divertisment  În lumea totalitarã a lui Orwell, impunerea minciunii ºi controlul gândirii se manifestau într-o manierã brutalã, plinã de silnicie. Astfel, departamentul ce se ocupa cu propaganda se numea „Ministerul Adevãrului”, iar lozincile sale se caracterizau prin contradicþia flagrantã faþã de realitate: „Rãzboiul înseamnã pace”, suna una dintre cele mai cunoscute. Modelul acesta de control al gândirii nu dã prea multe alternative omului: fie se va lãsa complet spãlat pe creier, renunþând la propria gândire ºi adoptând, mecanic, propaganda oficialã – fie va gândi pe cont propriu, ceea ce e totuna cu a gândi subversiv… O lume totalitarã de acest gen, prin însãºi natura sa, nu poate dura mult în timp. Ea poate subzista, fãrã a se prãbuºi, doar în condiþii extreme: rãzboi extern, teroare internã. Când aceste condiþii înceteazã, societatea totalitarã va cunoaºte regimul „dublu-gândirii”: pe de o parte, frazeologia oficialã ºi propaganda regimului, pe de altã parte gândirea oamenilor ºi regimul vieþii cotidiene, obiºnuite. Spre exemplu, cei care au apucat vremurile regimului comunist dinainte de 1989 îºi pot aduce aminte cã nimeni nu lua de bunã propaganda oficialã. Toatã lumea ºtia cã prin intermediul postului public de televiziune ºi a puþinelor ziare se împrãºtia sistematic minciuna, deci nimeni nu se obosea sã o ia mãcar în serios. Dupã 1989, societatea româneascã a experimentat din plin un alt model de control al gândirii, mult mai eficient decât cel orwellian. Acesta, spre deosebire de cel anterior, nu se bazeazã pe coerciþie, fricã sau teroare, ci pe plãcere. Nu acþioneazã prin silnicie, ci prin atracþie. Nu foloseºte metode dure de manipulare, ci metode soft, care se bazeazã pe consimþãmântul celor vizaþi. De asemenea, acest model nu este direct politic, ca în cazul anterior, ci indirect, cãci principalul sãu obiectiv þine de manipularea psihologiei sociale a grupului „þintã” ºi de modificarea mentalitãþilor – realizate însã, cel puþin în cazul unor þãri periferice ca a noastrã, cu scopul satisfacerii intereselor marilor puteri (fenomenul se numeºte colonizare culturalã ºi am mai discutat despre el în numerele anterioare). Mijloacele sale de realizare sunt, însã, nepolitice: televizorul ºi divertismentul. Dacã în modelul orwellian succesul reeducãrii constã în obþinerea unei persoane lipsite de individualitate, depersonalizate, conformiste pânã la lipsa de gândire proprie, în modelul reeducãrii soft succesul constã în obþinerea unui individ „dezinhibat”, „nonconformist”, „emancipat”, „diferit”, care se îmbracã ºi se comportã „aºa cum simte” ºi nu aºa cum îi dicteazã normele sociale. Ghilimele sunt intenþionate, pentru cã, în realitate, individul „dezinhibat” ºi „nonconformist” al reeducãrii soft prin televizor ºi divertisment este transformat într-o plastilinã, modelatã dupã bunul plac al „regizorilor” de opinie ºi al stilului de viaþã vândut prin reclame. Aici este, de fapt, marea perversitate a modelului: sã-i influenþezi pe oameni sã gândeascã, sã se îmbrace ºi sã se comporte aºa cum le dictezi, fãcându-i, totodatã, sã creadã cã sunt liberi ºi cã la mijloc este vorba de alegerea lor. Vârf de lance al reeducãrii soft în România a fost, în deceniile de post-comunism, canalul privat de televiziune ProTV. Bineînþeles cã, în ultimã instanþã, majoritatea televiziunilor practicã acest model de control al gândirii, însã ca importanþã, impact ºi metodã, ProTV se distinge în mod deosebit. ªi-a propus explicit modelarea tinerilor, dacã ar fi sã amintim numai vestita sa campanie „Generaþia PRO”. Sloganul televiziunii este, de asemenea, extrem de sugestiv: „Gândeºte liber!”. Dornici sã-ºi pãstreze acest rol de avangardã în reeducarea culturalã a românilor, cei de la ProTV s-au gândit sã atace frontal o temã faþã de care societatea româneascã este încã „conformistã”: homosexualitatea. Este vorba despre o emisiune de divertisment intitulatã „Patru nunþi ºi-o provocare”, în cadrul cãreia, dupã cum au rãsuflat „pe surse” realizatorii, va fi prezentatã ºi „nunta” unui cuplu de homosexuali ce a beneficiat ºi de „serviciul religios” al unei „preotese” adusã special pentru acest rol de ProTV. Nimic întâmplãtor în acest atentat cultural, dupã cum vom detalia în continuare. Context. Mize Lansarea acestei emisiuni care intrã în flagrantã contradicþie cu mentalitatea, totuºi, încã conservatoare a societãþii româneºti cu privire la relaþiile homosexuale, are loc într-un context politic – chiar geopolitic, dupã cum vom vedea – în care chestiunea homosexualitãþii s-a pus inclusiv la nivel constituþional. Aºa cum am reflectat în paginile revistei, clasa politicã a iniþiat un vast proces de revizuire a Constituþiei. Grupãrile de lobby homosexual au cãutat sã profite la maximum de aceastã „oportunitate” ºi au sprijinit amendamente favorabile (cum ar fi cel care interzice discriminarea pe orice tip de criteriu, ceea ce înseamnã inclusiv pe bazã de „orientare sexualã”) sau au blocat (cu largul concurs al unor forþe politice interne, de la preºedinte la premier, precum ºi al unora externe, precum Ambasada S.U.A.) amendamente pro-familie (care consfinþeau definirea normalã a familiei, ca însoþirea dintre bãrbat ºi femeie). A izbucnit un intens scandal mediatico-politic, în care O.N.G.-urile pro-homosexualitate, cu un larg sprijin instituþional occidental, au declanºat „jihadul” împotriva Bisericii ºi a societãþii civile creºtine, atacând la baionetã „fascismul ortodoxist” al celor care au propus protejarea familiei normale prin Constituþie. Sinodul Bisericii Ortodoxe Române, în replicã, ºi-a asumat obiectivul oficial al definirii familiei normale în Constituþie, iar diferiþi episcopi au criticat dur forþele politice potrivnice acestui deziderat. Aºa cum am menþionat, Ambasada S.U.A. s-a implicat direct în aceste controverse, susþinând în mod sistematic agenda homosexualilor, ca parte a politicii sale diplomatice. Mai mult decât atât, O.N.G.-urile au ºantajat, practic, România, cu Raportul de Þarã al Departamentului de Stat al S.U.A. (echivalentul Ministerului de Externe), raport care face o evaluare a respectãrii drepturilor omului de cãtre diferite þãri din lume ºi care funcþioneazã, de fapt, ca un puternic instrument de presiune americanã pe plan internaþional. Pe plan intern, „Consiliul Naþional pentru Combaterea Discriminãrii” a susþinut, la rândul sãu, cu toate forþele, acest lobby. Este impresionantã aceastã desfãºurare de forþe recapitulatã aici pe scurt, care are ca obiectiv impunerea cãsãtoriilor homosexuale sau, „mãcar”, a parteneriatelor civile între homosexuali. Aceastã presiune are, însã, un „defect”: se manifestã doar la nivel instituþional-politic ºi existã un oarecare risc de creare a unei rupturi faþã de societate – care s-ar putea simþi, încã odatã, total înstrãinatã de „reformele” politice ºi constituþionale. O înstrãinare care poate crea sau adãuga tensiunilor deja existente în societate ºi care poate duce, în anumite condiþii, la crearea unui curent de opoziþie socialã faþã de transformãrile programatice la care este supusã România. Totuºi, dupã cum aratã ºi sondajele, majoritatea românilor vãd ca legitimã implicarea Bisericii pe tema homosexualitãþii ºi considerã îndreptãþitã menþionarea acesteia sau a lui Dumnezeu în Constituþia þãrii. Implicarea Bisericii Ortodoxe Române în problema revizuirii Constituþiei ºi a protejãrii familiei poate crea, pentru structurile de putere care guverneazã þara, un neplãcut precedent în care „reformele” ºi „modernizarea” de tip euro-atlantic ar fi respinse pe considerente de mentalitate tradiþionalã. Ar fi, de asemenea, un precedent în care societatea autohtonã, poate pentru prima oarã, ºi-ar cere propriile sale drepturi ºi ºi-ar afirma propria sa identitate, respingând agendele strãine dizolvante. Lucrurile sunt complicate ºi din cauza rivalitãþii celor doi poli de putere mondialã: S.U.A. ºi U.E. versus Rusia lui Putin. Rusia a adoptat câteva legi împotriva propagandei homosexuale (fãrã sã incrimineze homosexualitatea ca atare), într-o acþiune de diferenþiere ideologicã explicitã faþã de lumea euro-atlanticã. Noi, aflaþi la periferia imperiului european ºi anexã a S.U.A., suntem cu atât mai mult expuºi acestui conflict ideologic – afirmarea drepturilor homosexualilor fiind, aºadar, un semn de apartenenþã la complexul de putere euro-atlantic, pe când o legislaþie pro-familie ar fi un semn ambiguu, dacã nu de apropiere de „lagãrul” eurasiatic al Rusiei, atunci mãcar de veleitãþi de independenþã pe anumite domenii. Este important de precizat totuºi cã alþi membri ai complexului euro-atlantic din aceeaºi zonã ca noi ºi-au pãstrat identitatea spiritualã – vezi exemplele Poloniei, Greciei ºi Bulgariei, care nu sunt supuse unor presiuni similare. Þine, deci, ºi de abilitatea ºi voinþa elitei politice locale ca identitatea naþionalã sã nu devinã obiect de negociere… Acesta fiind contextul, miza unei emisiuni care popularizeazã homosexualitatea devine evidentã. Presiunea instituþionalã este dublatã de propaganda perfidã ºi insidioasã prin intermediul divertismentului, prin care o „valoare” respinsã iniþial de societate începe sã devinã acceptatã, „toleratã”, pentru ca în final sã devinã asumatã ca normalitate. Reeducarea prin divertismentul TV, factor de acceptare socialã a homosexualitãþii    În S.U.A. se desfãºoarã, în prezent, una din cele mai puternice ºi sistematice ofensive în favoarea adoptãrii legislaþiilor pro-homosexualitate. Lucrul cel mai important este însã faptul cã la nivelul opiniei publice s-a constatat o puternicã schimbare de mentalitate în doar zece ani, homosexualitatea devenind acceptatã social de o majoritate a americanilor. Care a fost factorul determinant al acestei schimbãri? Într-un studiu recent al Pew Research Center, ce cãuta motivele pentru care o proporþie a americanilor anterior defavorabili cãsãtoriei homosexuale s-a „rãzgândit” între timp, printre rãspunsurile relevante la aceastã întrebare, s-au reþinut urmãtoarele: „Am devenit mai deschis / M-am gândit mai mult” (25%), „E ceva inevitabil” (18%) ºi „Oricine e liber sã aleagã” (18%). Aparent, schimbarea de mentalitate ar fi spontanã ºi ar fi rezultatul unei „emancipãri” a indivizilor, a eliberãrii de normele sociale conservatoare. Doc Sweitzer, un consultant politic al Democraþilor (partidul care susþine agenda gay) „citeºte” diferit sondajul: „Iatã rãspunsul: televiziunea! E cel mai mare instrument de socializare din toate timpurile. (…) Homosexualii sunt prezentaþi în tot felul de emisiuni într-o luminã pozitivã, de la «Lege ºi ordine» la «Crime ºi investigaþii» (seriale populare americane – n.n.). Sunt arãtaþi ca fiind niºte oameni care vor doar sã-ºi trãiascã viaþa liniºtiþi” (cf. WashingtonPost.com). Având aceastã constatare în minte, devine limpede ce e cu rãspunsurile date de americanii care s-au rãzgândit în privinþa susþinerii cãsãtoriilor homosexuale: practic, sunt lozincile cu care au fost hrãniþi de industria TV, de serialele preferate, de show-urile favorite – sunt acele lozinci care le-au modelat insidios gândirea, fãcându-i sã creadã cã e vorba de propriile lor gânduri, credinþe, convingeri… Sã ne amintim, de pildã, de filmul „Philadelphia” (1993), premiat cu Oscar ºi beneficiind de o distribuþie cu actori mari ºi carismatici ca Tom Hanks ºi Denzel Washington. A fost primul blockbuster (film de mare succes) în care homosexualitatea a fost promovatã ca un lucru normal, ba chiar eroic, având în vedere „homofobia” societãþii ºi viaþa ascunsã pe care aceºtia o duceau. Reþeta unor astfel de filme este, de fapt, aceeaºi: o practicã (sexualã în acest caz) anterior respinsã social este prezentatã într-o luminã favorabilã, chiar cool (ca ºi ceva demn, de care poþi fi mândru, cu care dacã te afiºezi devii mai popular), folosindu-se actori îndrãgiþi de public, care prin interpretarea lor provoacã empatie faþã de personajele homosexuale din „poveste”. Avem în faþã o reeducare-tip care, ca ºi la românescul ProTV, constã în principiul „gândeºte liber – adicã gândeºte cum îþi spunem noi”. O strategie subtilã, prin care gusturile ºi opiniile sunt induse tocmai sub aparenþa emancipãrii ºi a libertãþii de opþiune. Conformismul într-o societate guvernatã de controlul social spontan este înlocuit cu un conformism indus programatic prin socializarea via televizor (ºi, în anii din urmã, via internet). În primul caz avem de-a face cu reguli de comportament care au fost probate secole de-a rândul ºi care sunt asumate de individ în urma unui proces lent de formare a personalitãþii ºi caracterului. În al doilea caz, avem de-a face cu o programare a gusturilor, opiniilor ºi noilor reguli de comportament prin sugestii hipnotice, transmise televizual, care fac apel la patimi. O spune chiar celebrul Aldous Huxley, care a analizat mai îndeaproape propaganda prin divertisment în cartea „Reîntoarcere în minunata lume nouã”, ulterioarã celebrei sale distopii. Huxley remarcã „pofta aproape nelimitatã a oamenilor de a avea parte de divertisment” – lucru speculat prin TV într-o manierã fãrã precedent în istoria umanitãþii. Huxley considera cã acest lucru se fãcea în mod intenþionat de cãtre „Marea Finanþã” pentru „a-i împiedica pe oameni sã dea prea mare atenþie realitãþilor situaþiei sociale ºi politice”. În acest sens, reeducarea prin televizor, din pãcate, a fãcut deja ravagii în þara noastrã. Ajunge sã ne uitãm la tinerii noºtri – dar nu numai! –, la cât de comune au devenit stereotipiile de genul „sã fim deschiºi la minte”, „e treaba lor / e alegerea lor” (evident cã e alegerea fiecãruia ce face cu viaþa lui, dar valorile sociale sunt o „treabã” ºi o „alegere” comunã!), „aºa merg lucrurile acum” (adicã e inevitabilã noua „moralitate” a desfrânãrilor nefireºti) etc. În plus, conform unui sondaj recent, românii sunt pe primul loc la consumul de TV pe plan european! Ce se poate face împotriva unei astfel de reeducãri? Punctual, prin proteste publice ºi demersuri instituþional-juridice faþã de intenþia ProTVde realizare a unei emisiuni de largã audienþã prin care se popularizeazã „cãsãtoria homosexualã”. Existã deja câteva iniþiative în acest sens, demarate de câteva organizaþii creºtine. La un nivel mai general, însã, trebuie sã ne rãspundem singuri la câteva întrebãri: Ce schimbare în bine ne-a adus televizorul în ultimii douãzeci ºi trei de ani de viaþã? Este astãzi familia noastrã mai unitã, mai puternicã? Sunt copiii noºtri mai bine realizaþi, cu o capacitate de muncã, cu o motivaþie ºi o mai mare putere de a rãzbate în viaþã? Ne-a adus televizorul mai multã liniºte ºi pace în viaþã? Ne-a dezvoltat cumva atenþia ºi concentrarea, memoria ºi iniþiativa sau celelalte abilitãþi mentale? Ne simþim oare mai împliniþi în viaþã, mai mulþumiþi de cele pe care le avem sau le-am trãit în ultimii ani? ªi întrebãrile pot continua… Iar dacã vom rãspunde sincer la aceste întrebãri am fãcut primul pas în demitizarea propagandei lui „gândeºte liber”, nu altfel decât reînvãþând noi înºine sã gândim pe cont propriu. Poate cã noul demers al ProTV-ului este o provocare pe care Dumnezeu a îngãduit-o tocmai pentru a conºtientiza cã cei care adesea ne-au distrat, ºocat sau excitat nu fac altceva decât sã ne modeleze gândirea, sã ne condiþioneze pavlovian rãspunsurile pe care le doresc de la noi. Sau, chiar mai mult, pentru a ne trezi sau a se despãrþi apele, prin poziþionarea noastrã:pro TV sau pro Dumnezeu… Nu existã cale de mijloc decât pentru cei care nu L-au cunoscut cu adevãrat pe Hristos, deºi încã îºi mai zic creºtini, dar care în ultimele douã decenii s-au pãrãsit pe sine pentru a fi împreunã cu lumea. Sã ne luptãm „lupta cea bunã”, aºadar, pentru copiii noºtri, pentru familia noastrã, lepãdându-ne de cel care ne-a subjugat în ultimii ani, dar care acum îºi aratã mai cu neobrãzare ºi neruºinare adevãrata faþã – televizorul.

Ioan Bucur

Articol publicat în Revista Familia Ortodoxã, nr. 56 (Septembrie 2013) via bucovina profunda